Daca FMI, in ce conditii...

Autor: Daniel Daianu 11.01.2009

Tot mai mult se discuta in presa despre inevitabilitatea unui aranjament al Romaniei cu FMI pentru a acoperi un "gol" de finantabilitate externa a deficitului de cont curent; s-ar miza, se afirma, pe credibilitatea pe care un asemenea aranjament l-ar conferi credibilitatii politicii economice. Si unii lideri ai coalitiei de guvernare par sa salute un aranjament cu FMI - de pilda cel care subliniaza utilitatea unei examinari a bugetului public de catre experti de la Washington.

Romania are probleme in finantarea unui deficit de cont curent de peste 10% din PIB in conditiile in care:
- apetitul pentru asumarea de riscuri pe pietele economiilor emergente este foarte redus;
- pietele financiare (internationale si interne) functioneaza tot mai imperfect, caracterizandu-se prin spread-uri mari fata de dobanzile practicate de bancile centrale mari;
- pe piete se manifesta fenomenul de "rationare" (rationing) in sensul ca, de facto, nu putine economii nu mai au acces la finantare;
- desi leul este deplin convertibil, tranzactionarea impune costuri tot mai pagubitoare sistemului financiar local daca deprecierea este excesiva;
- perspectiva nu este de ameliorare pe pietele internationale; dimpotriva, nevoile unor economii mari ar accentua un efect de evictiune in defavoarea economiilor emergente cu deficite extreme majore.
FMI nu are resurse pentru a face fata de unul singur solicitarilor de la numeroase economii care au nevoie de finantare. De aceea FMI este, intr-o forma sau alta, implicat in aranjamente alaturi de alte institutii care pot acorda sprijin financiar. Asa s-a intamplat in cazul Ungariei, Letoniei, Ucrainei etc. Mai exista ceva ce trebuie subliniat: aceste aranjamente (cu FMI), in cadrul unui pachet mai larg de sprijin financiar, tintesc asistenta financiara directa pentru tarile in cauza. Pietele sunt atat de inghetate incat emiterea de obligatiuni de catre guverne (si eventual de catre banci centrale) este mai mult decat problematica. In consecinta, chiar discutia despre "credibilitatea" politicii economice necesita nuantare.
Eu am pledat ca un acord cu FMI sa fie de ultima instanta; am considerat ca finantarea de la institutii europene (CE, BCE, BEI, BERD), fie pentru nevoile bugetului public, fie pentru nevoile balantei de plati, sunt de preferat si ar fi fost bine ca Romania sa aiba deja initiate discutii in acest scop. Daca insa se va ajunge in situatia in care introducerea FMI intr-o schema de finantare devine iminenta, sugerez autoritatilor noastre (Guvern, BNR) sa aiba in vedere o serie de aspecte:
- programul de echilibrare (stabilizare), care ar fi asociat pachetului de asistenta financiara, sa aiba in vedere recesiunea din economia europeana, din lume, pentru a nu accentua cercuri vicioase in economia noastra;
- programul sa fie construit pe cativa ani, ceea ce ar permite o asanare graduala a finantelor publice autohtone; este vorba despre evitarea unei diminuari drastice, programate, a deficitului bugetar sub 2% din PIB in 2009, mai ales in conditiile in care dinamica economiei noastre ar arata ca sub acest prag evitarea recesiunii in tara nu este posibila;
- rigiditatea multor cheltuieli publice;
- nu trebuie ca o executie bugetara excesiv de prociclica in perioada de crestere rapida (aici FMI ne-a dojenit pe buna dreptate) sa fie inlocuita cu una excesiv de prociclica in perioada de incetinire dramatica a cresterii economice;
- fonduri europene rambursabile (de la BEI, BERD) sa cofinanteze fonduri europene nerambursabile; astfel s-ar elibera resurse bugetare pentru utilizari neacoperite din pricina scaderii veniturilor fiscale;
- absorbtia de fonduri europene sa fie o piesa de rezistenta in constructia bugetului public; cu cat aceste fonduri vor fi mai mari, cu atat va fi mai verosimil ca bugetul sa aiba o functie de compensare a slabirii sectorului privat;
- este preferabil sa evitam o crestere de taxe si impozite cand economia slabeste vizibil;
- un deficit bugetar-tinta in jur de 3% din PIB, in 2009, cu finantare considerabila (preponderenta) de la institutii europene si FMI, devine rezonabila in conditiile date (astfel s-ar evita un efect de evictiune important pe piata interna a creditului);
- BNR sa aiba un aranjament tip swap cu BCE;
- daca recesiunea se va lungi in timp (va fi si in 2010...) trebuie sa fim pregatiti sa ajustam programul. Poate va fi nevoie de corectii dureroase la veniturile fiscale obtenabile, care sa fie insa compensate de o crestere spectaculoasa a aborbtiei de fonduri nerambursabile.
Exista o recomandare expresa a Comisiei Europene privind stimulentele bugetare nationale; ea spune ca in perioade de recesiune are sens sa se mareasca deficite bugetare, dar in conditiile in care se urmareste revenirea la sub 3% din PIB (pragul impus de Pactul de Stabilitate) in cativa ani. Aceasta logica trebuie sa ghideze, in opinia mea, un program de stabilizare incheiat de Romania cu institutii europene si, eventual, cu FMI. Cea din urma are si ea de invatat din erori ale trecutului -unele comise si in relatia cu Romania. Expertiza exceptionala a FMI trebuie sa se vada acum, daca va fi nevoie, astfel incat Romania sa poata depasi perioada de criza cu daune colaterale cat mai mici. Dar si noi trebuie sa ne facem temele acasa.
PS. Aspectele mentionate mai sus sunt valabile si pentru o schema de asistenta care nu include FMI.
 
Daniel Daianu este europarlamentar al PNL, fost ministru de finante