Cine da verdictul in procesul Romania-Ucraina de la Haga

Hotararea pe care Curtea Internationala de Justitie (CIJ) de la Haga o va pronunta astazi in procesul Romaniei cu Ucraina in privinta demimitarii platoului continental al Marii Negre va fi definitiva si executorie si va pune capat unei perioade de ani de zile de negocieri esuate. Romania si-a pledat cauza la CIJ intre 20-25 septembrie 2008, iar Ucraina doua saptamani mai tarziu. Astazi cele doua tari afla hotararea definitiva. CIJ este compusa din 15 judecatori, alesi de catre Adunarea Generala ONU, pentru un mandat de 9 ani. O treime din numarul de 15 judecatori se reinnoieste o data la trei ani. Mandatul unei treimi din actuala compozitie a CIJ se reinnoieste anul viitor, pe 6 februarie. Pentru luarea valabila a deciziilor in cadrul unui proces este nevoie de participarea a 9 din cei 15 judecatori in cadrul procedurilor. In prezent sunt trei membri din Africa, trei din Asia, doi din America Latina si sapte din Europa, Canada, SUA, Australia, Noua Zeelanda. Componenta CIJ corespunde celei a Consiliului de Securitate al ONU, incluzand ca regula judecatori ai celor 5 membri permanenti ai Consiliului de Securitate (SUA, Marea Britanie, Franta, China, Rusia), ceea ce faciliteaza cooperarea cu acest organ politic principal al ONU.

Judecatorii CIJ sunt complet independenti si impartiali, ei neputand fi influentati nici macar de statele care i-au desemnat. Diferendul dintre Romania si Ucraina adus in fata CIJ se refera exclusiv la stabilirea exacta a suprafetei de platou continental si de zona economica exclusiva a Romaniei si, respectiv, a Ucrainei, in partea de nord-vest a Marii Negre. In mod concret, CIJ urmeaza sa stabileasca o linie unica de delimitare a platoului continental si a zonelor economice exclusive ale celor doua parti din partea de nord-vest a Marii Negre, prin indicarea coordonatelor geografice concrete ale punctelor care o formeaza, definite prin latitudine si longitudine. Aceasta linie va determina stabilirea exacta a suprafetei de platou continental si de zona economica exclusivea a Romaniei si, respectiv, a suprafetei de platou continental si de zona economica exclusiva care apartine Ucrainei. Cele doua parti au divergente cu privire la traseul acestei linii, diferenta dintre propunerea Romaniei cu privire la traseul liniei de delimitare si, respectiv, propunerea Ucrainei determina o suprafata de peste 12.000 de kilometri patrati, asupra careia partile au pretentii concurente. In aceasta zona se afla resurse de hidrocarburi de anvergura medie, a caror exploatare este vizata de cele doua state.