BNR a redus dobanda prea putin si prea tarziu

Patru majorari succesive de dobanda efectuate anul trecut, de la 7 la 10,25%, suprapuse pe acutizarea turbulentelor financiare internationale in toamna, au majorat costul finantarii in lei cu 30-40% in 7-8 luni

Avea nevoie economia de o scumpire a finantarii atat de brusca si atat de puternica? Privind retrospectiv, mai degraba s-ar putea spune ca Banca Nationala, in dorinta de "a sufla si-n iaurt" in lupta contra inflatiei, a majorat dobanda insuportabil pentru economie.

Desi semnele incetinirii cresterii economice erau clare inca din mai - iunie anul trecut, cand creditarea incetinise vizibil, BNR a continuat scumpirea banilor.

Decizia de ieri a BNR de a reduce dobanda cu doar 0,25% poate avea doua explicatii: ori se teme de o depreciere si mai mare a cursului ca urmare a reducerii atractivitatii leului, ori a constatat ca economia nu sta atat de prost dupa cum arata ultimele cifre, din noiembrie anul trecut, privind scaderea exporturilor si a productiei industriale.

Pe de alta parte, trebuie spus ca posibilitatea de influentare a economiei prin parghia dobanzii este destul de redusa pentru BNR, in conditiile in care 60% din creditele date anul trecut au fost in euro, iar 80% din activele bancare sunt in mana unor banci straine.

Prin reducerea din timp si mai ampla a dobanzii, BNR ar fi compensat de fapt reducerea fluxurilor finantarii de catre bancile straine care opereaza in Romania.

In perioada urmatoare va fi foarte interesant de urmarit ce decizie vor adopta autoritatile europene cu privire la activitatea bancilor din zona euro in Europa Centrala si de Est.

Nimeni nu si-a pus problema, cand au inceput masivele investitii transfrontaliere, ce se intampla daca banca sau compania care s-a extins in strainatate ajunge sa ceara ajutorul statului.

Ajutorul statului francez, care se bazeaza pe banii de la contribuabilul francez, ar trebui sau nu sa permita firmei sau bancii franceze prezente in Romania sau Ungaria sa-si continue activitatea?

Adica, spun politicienii francezi, austrieci sau greci, de ce sa dam noi din banii nostri sa beneficieze romanii sau ungurii?

Nimeni nu si-a imaginat ca firmele si bancile vor ajunge sa aiba nevoie de ajutor de la stat pe o scara atat de larga.

Capitalismul ar fi trebuit sa aiba un singur raspuns la aceasta dilema: statul trebuie sa faca drumuri, scoli si spitale, nu sa finanteze companii.

Adica din capul locului nu s-ar fi pus problema interventiei statului in companii private cu banii contribuabililor, asa ca nu ar fi aparut aceasta dilema a ajutorului dat, indirect, statului gazda a investitiei straine.

Acum, ca exista banci care au ajuns sa aiba probleme pentru ca au investit in produse "toxice" in cautarea unor randamente mai bune, este greu de explicat si contribuabilului austriac sau francez ca trebuie sa le sustina din buzunarul sau, dar contribuabilului roman.

Interventia masiva a FMI si a UE in Ungaria de exemplu a rezolvat de fapt o problema a bancilor straine din Ungaria, confruntate cu lipsa lichiditatilor.

"Prezenta masiva a bancilor occidentale in regiune complica sarcina desemnarii responsabilitatii salvarii grupurilor financiare locale", scrie ziarul francez Les Echos din 3 februarie 2009 intr-un articol privind tarile din Europa de Est, care il citeaza pe Peter Felsuti, presedintele Asociatiei Bancilor din Ungaria: "La inceputul crizei, bancile-mama ne-au sprijinit financiar, dar apoi ne-au cerut sa stopam expansiunea, pentru ca nu vor sa ne mai furnizeze lichiditati".

In anii '90 statul roman a trebuit sa vanda sau sa lichideze banci ca Bancorex sau Banca Agricola pentru ca au acordat credite nerecuperabile. La Bancorex, de exemplu, multi oficiali ai statului printre care si ofiteri din Ministerul de Interne primeau credite cu dobanda subventionata, iar cu banii faceau depozite tot la Bancorex, cu o dobanda tripla, a pietei.

Romania a platit atunci 3 miliarde $, adica 10% din PIB-ul de la acea vreme, echivalentul a 15 miliarde de euro in banii si la PIB-ul de azi, pentru a curata bancile si a le privatiza. Cu alte cuvinte, statul roman deja a intervenit pentru a salva bancile. Acum este randul celor care le detin.