STAMPE / Hanul Grecilor

Autor: Emanuel Badescu 11.02.2009

De cate ori trec prin fata Bancii Nationale si privesc cladirea de peste drum, imi rasar in minte oameni vechi in haine calugaresti, cu barbi pana la brau si vorbind o romaneasca stricata, cum se vorbeste inca prin vaile din Epir si pe culmile Pindului.

 
 
 
Au locuit acolo, in chiliile din jurul bisericii lui Ghiorma banul, de cand Leon Voda a inchinat sfantul locas episcopiei de Pogonianis ca sa-i fie metoh. Se intampla in 31 ianuarie 1631. Au navalit de-atunci puzderie de "sfinti", numiti de popor greci, desi erau aromani. Era o denumire generica data tuturor locuitorilor de peste Balcani, la fel cum ii numea sarbi pe oamenii dintre Dunare si Balcani. Nu conta limba vorbita, ci locul. Cum trebuiau hranite atatea guri, ca sa nu mai vorbim de "stapanii" din Epir, care pareau lihniti de foame, staretul din primii ani de domnie a lui Constantin Mavrocordat s-a gandit sa ridice un han care sa aduca venituri. Din cauza spatiului meschin, aproape triunghiular, cladirea nu putea sa rivalizeze cu Hanul Serban Voda din vecinatate, cu toate ca se obtinuse si o buna bucata de pamant de la Barbu Greceanu, ca danie intru pomenire. Insa scopul a fost atins, musteriii si pravaliile hanului au umplut punga staretiei si, bineinteles, vistieria episcopiei epirote.
Inceputurile veacului al XIX-lea - cand armatele imparatului de la Viena si ale tarului Rusiei au trecut si peste pamant valah, aducand, pe langa suferinta, si un aer proaspat, occidental - au lovit cu putere in batranele institutii si cutume rasaritene, hanurile negustoresti, primenite in graba, devenind hoteluri si fiind rebotezate cu nume italienesti. Fenomenul a ocolit, insa, hanurile manastiresti, suflarea "greceasca" neingaduind influenta "latina".
Asa cum remarcam din desenul lui Raffet, inca de pe la 1837 acestea incepusera sa decada. Hanul Grecilor era deja atins de microbul ruinarii, lipsindu-i parti insemnate din acoperis. Demolarea, care batea la usa, s-a produs tarziu, sub sceptrul lui Al. I. Cuza. In locul acestui han a fost construita, pe la 1882, de catre Societatea Dacia-Romania, frumoasa cladire pe care o admiram astazi.