SCIENCE FICTION / Despre batrani si fantome

Autor: Michael Haulica 11.02.2009

Pe la inceputul verii, fanii F&SF au aflat cu bucurie ca o editura romaneasca a contractat seria de romane ale lui John Scalzi (Old Man’s War, 2005; The Ghost Brigades, 2006 si The Last Colony, 2007), cea care i-a adus scriitorului american doua nominalizari la premiile Hugo (in 2006 si 2008, pentru primul si ultimul) si una la Premiile Prometheus (in 2007, pentru cel de-al doilea), dar si Premiul Campbell pentru tineri scriitori, in 2006.

Razboiul batranilor a aparut la Millennium Press in traducrea lui Marina Truta, care si-a facut, astfel, debutul ca traducator, dupa ce in vara debutase ca autor la Editura Bastion cu volumul de povestiri Vremea renuntarii.

Romanele lui Scalzi sunt incadrabile in ceea ce unii numesc military SF si chiar asta si sunt, romane de razboi, Scalzi fiind un fel de Sven Hassel al sefistilor, numai ca ceva mai sarac in umor si cu o capacitate mai mica de a crea personaje memorabile, din acest motiv. Desi...

Povestea din roman e simpla si pleaca de la o idee interesanta, atractiva: dupa implinirea varstei de 75 de ani, oamenii se pot inrola in Fortele Coloniale de Aparare (evident, si in SF toate razboaiele sunt duse de forte de aparare) cu un contract pe zece ani. Numai sa nu ne asteptam sa vedem mosnegi si babute alergand extraterestri prin galaxii. Recrutii sunt transferati in corpuri noi, un mixaj de clonare si fabricare, astfel incat cu totii reapar intr-o noua viata, tineri si pusi pe fapte mari. Scalzi se pricepe sa spuna povesti cazone din perioada de instructie, se pricepe sa insire scene de lupta cu extraterestri – scopul soldatilor este acela de a apara coloniile umane imprastiate prin univers, dar si sa caute noi planete locuibile pentru noi colonizari (chiar daca ele sunt locuite de altcineva) –, stie sa creeze un grup de personje pe care sa le piarda pe drum (orice romancier isi mai omoara personajele, mai ales intr-o carte de razboi).

Nimic care sa iasa in evidenta pana acum, nimic care sa ne spuna de ce este considerat Scalzi un scriitor important, de ce a luat acel premiu Camplbell in fata celorlalti nominalizati care au fost Sarah Monette, Chris Roberson, Steph Swainston si alti doi care au fost deja tradusi in romaneste, K. J. Bishop si Brandon Sanderson.

Ei, si cand te apropii cu lectura de final, apare Jane Sagan, intruparea lui Kathy, fosta sotie a lui John Perry (personajul principal) si tot trecutul acestuia il invadeaza cu amintiri, cu sentimente... Numai ca Jane face parte din Fortele Speciale, Brigazile fantoma – cum li se spune, adica este doar „facuta" din ADN-ul lui Kathy... si paginile in care Jane i se dezvaluie lui John, marturisindu-si toate dorintele, toate frustrarile ei de finta creata, fac toti banii. Ne lamurim, astfel, ce poate Scalzi ca scriitor si nu avem decat sa fim bucurosi ca al doilea roman al seriei este Brigazile fantoma...

Pe care speram sa-l vedem cat mai curand tiparit.

Cine cauta marea literatura n-o va gasi in acest roman. Cine cauta o carte de aventuri, de razboi, o va descoperi. Eu astept volumul urmator pentru a o reintalni pe Jane Sagan, un personaj care promite mult.