Dan Sultanescu: De ce paralela cu Statele Unite este gresita
Autor:
Dan Sultanescu
01.04.2009
Saptamana trecuta, Robert Turcescu a lansat pe piata o varianta care a aprins foarte tare spiritele in politica romaneasca: alegerile prezidentiale organizate impreuna cu cele europene la inceputul lui iunie. Mai mult, varianta s-ar face nu prin demisie, ci prin decalarea doar a momentului alegerilor. Situatie permisa de lege, dat fiind ca legea 370/2004, cea privind alegerea presedintelui, este neclara la articolul 4, aliniatul 1 (unde vorbeste de existenta unui termen de 45 de zile, fara a specifica explicit daca acesta se calculeaza raportat la momentul implinirii mandatului de 5 ani). Pornind de aici, speculatiile au continuat. Radu Berceanu a sustinut propunerea, la fel Daniel Buda si Roberta Anastase. Chiar daca politicienii din alte partide au criticat formula, ea nu este imposibil de a fi pusa in aplicare. Dincolo de partea tehnica, ce se poate rezolva simplu printr-o modificare a articolului in cauza, exista insa partea de argumentare. Aceasta a prins cel mai mult, pornindu-se de la doua motive. Primul este dat de costuri si de reducerea efectiva a cheltuielilor. Calculul ar putea fi real, dar trebuie stiut ca, in acest an, partidele oricum primesc cam cu o treime mai putini bani de la stat decat anul trecut. Deci, cheltuielile sunt deja mai mici. Oricum, o discutie despre reducerea cheltuielilor nu tine niciodata intr-o democratie, fiindca daca o absolutizam, ajungem mereu la concluzia ca democratia este prea scumpa pentru o perioada de criza.
Al doilea motiv facea trimitere la modelul american. Un model mult prea des folosit pentru a justifica optiuni politice diferite in Romania. Se apeleaza la el pentru ca e spectaculos, e intuitiv si poate fi usor probat de informatiile superficiale care anima prejudecatile noastre. Cateva verificari in cartile despre traditia constitutionala americana ne prezinta insa un tablou total diferit. Voi enumera mai jos doar cateva din motivele pentru care exemplul decalarii dintre momentul alegerilor si cel al investiturii nu este functional.
In primul rand, americanii nu au, ca noi, o singura data a alegerilor. Procesul alegerii presedintelui este format din doi pasi. Primul este cel notoriu, al alegerii populare, denumit chiar Election Day. Aceasta data (aviz amatorilor) este stabilita prin lege votata de Congres. Data e unica, incepand cu 1845 - prima zi de marti dupa prima zi de luni a lunii noiembrie, in anii pari. Data variaza intre 2 si 8 noiembrie. Stabilirea ei avea ratiuni practice (in special agrare) si avea ca scop optimizarea conditiilor pentru cresterea participarii la vot.
Al doilea pas este cel in care votul popular este completat de votul electorilor. Acest pas se desfasoara in prima zi de miercuri a lunii decembrie, pentru ca distanta dintre votul popular si cel al electorilor sa nu depaseasca 34 de zile. Deci, din nou, legislatia americana impune limite clare pentru a nu permite o distantare prea mare intre diversele momente electorale.
Al treilea moment al alegerilor este reprezentat de validarea votului de catre Congres (pasul care, la noi, este facut de Curtea Constitutionala). Mandatul noului Congres, ales si el in anii pari, incepe la 3 ianuarie. Validarea alegerii presedintelui se face in ziua primei intruniri a noului Congres, pe 3 ianuarie. Deci, distanta dintre alegerea presedintelui si validarea votului nu este una foarte mare, de mai putin de o luna. Spre deosebire de acest model, propunerea decalarii de la noi ar face fie ca distanta dintre vot si validare sa fie foarte lunga (daca validarea s-ar face dupa terminarea mandatului de cinci ani), fie ca distanta dintre validare si depunerea juramantului sa fie foarte lunga (daca validarea se face in iunie, iar juramantul dupa terminarea mandatului, in decembrie).
De altfel, si la americani depunerea juramantului se face foarte rapid dupa validare. Sigur, acum cateva secole, durata era mai mare. Inceperea mandatului, prin depunerea juramantului (Inauguration Day) se producea, initial, la 4 martie. Acest interval, de patru luni, era o necesitate practica a secolului 18, care tinea de deplasare, de lichidarea propriilor afaceri, de mutare etc. Ulterior, s-a simtit nevoia unei scurtari a perioadei dintre vot si inceperea mandatului. Doua momente grave din istoria SUA au fost influentate de lipsa capacitatii noului presedinte de a se implica in rezolvarea unor probleme stringente (1961 - Lincoln si Razboiul Civil, 1933 - FDR si Marea Recesiune). Prin comparatie, si in Romania s-ar putea ajunge exact la ceea ce americanii au incercat sa evite in 1933. Respectiv, se poate imagina situatia alegerii unui alt presedinte decat Traian Basescu, votat pentru a rezolva criza economica, dar care sa se regaseasca in imposibilitatea de a face ceva timp de cinci-sase luni.
Prin Amendamentul 20, votat in februarie 1933, s-a stabilit ca data inceperii mandatului este 20 ianuarie, data pe care o cunoastem cu totii. Asta inseamna ca debutul mandatului se produce la doar cateva zile dupa validarea rezultatului alegerilor, la 3 ianuarie. Deci, explicatia diferentei din SUA tine de traditie si de circumstante mai degraba specifice secolului 18. In plus, tendinta in SUA este de reducere puternica a acestei durate, pentru a permite presedintelui nou ales sa-si preia mandatul cat mai rapid, astfel incat cei care l-au votat sa aiba garantia ca promisiunile facute pot fi puse rapid in aplicare.
Promovarea unor astfel de comparatii, care nu se sustin pe date concrete, produce mai mult rau decat bine. Fiindca formeaza o impresie gresita populatiei romanesti, inca insuficient educate in cultura politica occidentala. Singura varianta in care astfel de comparatii sunt inofensive ar fi aceea in care realegerea lui Traian Basescu nu ar comporta nici o problema. Atat acum, cat si la toamna. O varianta care este insa acceptata doar de catre sustinatorii fideli ai lui Basescu, nu de catre intreaga populatie a Romaniei.
Dan Sultanescu este analist politic, coordonator al proiectului www.infopolitic.ro
