FANTASY & SCIENCE FICTION / Fantasy, horror sau pe-acolo

Autor: Michael Haulica 08.04.2009

Multa vreme mi-am dorit sa vad pe piata româneasca o antologie de Ellen Datlow. Ea si cu Gardner Dozois erau cei mai faimosi editori de care auzisem si chiar existenta unor editori celebri era o uimire pentru mine, stiam ca la celebritate ajung numai scriitorii, nu si cei care incheaga carti din povestirile altora... Intre timp, am aflat ca exista multi editori celebri, in afara celor doi pomeniti deja aparând pâna acum in româneste antologii de Ann & Jeff VanderMeer, Bruce Sterling sau Michael Chabon.
Antologia The Year’s Best Fantasy & Horror, de Ellen Datlow, Kelly Link si Gavin Grant (Nemira, 2008, traducere de Roxana Brinceanu) este prima parte a antolgiei scoasa de cei trei in 2006 (editia originala are numarul 19). Ellen Datlow este editor la toate cele 21 de antologii aparute din 1989 pana in 2008, primele16 fiind co-editate cu Terri Windling, ultimele cinci cu perechea Link & Grant. Pe 12 ianuarie in acest an, cei trei au anuntat pe blogurile lor ca St. Martin Press a renuntat la antologia cu numarul 22, asa ca lucrurile se opresc aici. Totusi, Ellen Datlow precizeaza ca o alta editura (Night Shade Books) i-a oferit un contract pentru doua antologii Best of the Year in Horror (titlu provizoriu), programate opentru 2009 si 2010.
Trebuie sa recunosc ca volumul aparut la Nemira nu m-a entuziasmat. Nici pe departe. Am citit povestiri slabute, câteva bunisoare si câteva, cam putine, demne de o antologie cu o asemea traditie.
Nu le-am citit in ordinea din carte, asa ca o sa le trec in revista asa cum le-am citit.
Bruce Sterling – „Negarea". O poveste europeana, turceasca, despre o familie surprinsa de inundatii. Sotia moare, dar el o aduce acasa si ea isi continua activitatea, nevrând sa accepte ca a murit. El umbla pe la vrajitori sa afle un leac care ar putea-o convinge sa-si accepte moartea si... Avem parte de o intorsatura de situatie care uimeste, intr-adevar. Dar dincolo de asta, nimic. Doar maniera, sa-i zicem europeana, in care e scris textul. Ceea ce pentru un autor american de SF e ceva. (Voi intâlni mai departe si altele, dar poate si genul cere o alta scriitura)
Elizabeth Bear – „Lumina calauzitoare". O poveste de dragoste, in care el face parte dintr-o familie... nu tocmai umana. De remarcat scriitura, ampla, bogata stilistic si lexical, o incântare. Cum or fi romanele ei, premiate cu Locus?
O autoare pe chiar voiam s-o citesc, Sarah Monette. Din pacate este prezenta cu o poezie. Nu prea cred in poezia SF&F, asa ca va trebui sa-mi amân intalnirea cu autoarea romanului Melusine. Tot cu poezii sunt prezente in antologie Jennifer Chang si Kelly Everding.
Jeffrey Ford – „Vacanta luntrasului". „Luntrea era compusa dintr-o structura interna de oase umane legate la un loc cu tendoane si acoperite cu piele cusuta de propria lui mâna sigura, folosind un ac facut dintr-un ghimpe si ata toarsa din regrete", un palat construit din suspine inghetate... Iata recuzita lui Ford. Este vorba despre Charon, el e luntrasul, aflat in vacanta si hotarat sa mearga pe Insula Oondeshai pe care un client a introdus-o in scrierile despre Infern, devenind, cu vremea, un loc comun, parte a mitologiei. Bine scrisa, dar parca mai mult de dragul de a scrie, de un autor care are la activ patru premii World Fantasy, dintre care trei pentru proza scurta.
Elizabeth Hand – „Kronia". O poveste despre o pereche care se intâlneste (sau nu) in realitati paralele, care-si aduc (sau nu) aminte de intâlnirile lor, mai mult un poem decât o povestire. Dar are un farmecul lui/ei.
Howard Waldrop – „Un cal de o culoare deosebita (acela pe care ai venit calare)". Un interviu cu unul dintre fratii Marx, altul decât cei pe care-i cunoastem din celebrele filme, Manny, care a murit la 107 ani, dând acest interviu pe când avea 103, in 1990. Bun. Si? N-am inteles ce cauta textul intr-un volum de proza, cu atât mai putin intr-o antologie fantasy/horror. Asta mi-am notat dupa ce am citit textul. Apoi am cautat informatii despre acest Manny Marx si am aflat ca a existat un frate cu numele Manfred, primul nascut, in 1986 (se potriveste cu data nasterii, dupa varsta), numai ca Manfred Marx a murit in primul an de viata. Asa mai merge...
Delia Sherman – „Dupa-amiaza walpurgiilor". In suburbii, unde toata lumea stie pe toata lumea, unde nu se construieste nimic fara autorizatie, pe un teren viran apare, peste noapte, o casa. O casa in care „exista mai multe incaperi decât ar fi trebuit" (adica un soi de mai mare pe dinauntru decât pe dinafara), o casa care are si o gradina „careia nu-i pasa in ce anotimp ne aflam". Si daca ar fi numai atât... Dar casa este locuita de doua femei, Rachel si Ophelie, care invita comunitatea la nunta lor. Acolo, Evie, naratoarea, afla ca cele doua sunt vrajitoare. Pâna aici povestea e bine scrisa, are tot ce-i trebuie, personaje schitate din doua, trei tuse, dar insuficient cât sa stii ce-i cu ele. Am ajuns in punctul in care cele doua ofera o demonstratie de magie, dupa care... intr-o pagina povestea se termina. Dezamagitor. Ma asteptam la mai mult.
Adam L. G. Nevill – „Acolo unde vin ingerii". Copii, o casa bântuita de unde vizitatorii s-au intors schimbati, cu sechele, invalizi si cu amintiri infricosatoare. Ce patesc cei care intra acolo... Chiar nu m-a speriat, doar m-a facut sa ma intreb: ei, si? Orice text al lui Balin Feri (unul dintre debutantii din revista Nautilus) e mai bine inchegat decât orice am citit pana acum. „Testamentul de ciocolata", povestirea lui Marian Coman, ar putea oricând intra in orice antologie Fantasy/Horror din lume.
Albert E. Cowdrey – „Stari de penumbra". Un vânzator de reviste SF, fratele lui, ei doi intr-unul (dedublare, chestie care ar putea fi sperioasa...) si cam atât.
Laird Barron – „Proboscis". M-a pierdut pe drum.
Marly Youmans – „Incident pe plaja agatelor". Povestea unei femei, aflata in luna de miere, care se intâlneste zi de zi, pe plaja, cu un baiat (imaginar?). Acesta ii vorbeste despre fratele lui care o iubeste, ii vorbeste despre alti frati. Femeia ramâne vaduva la câteva zile dupa intoarcerea din vacanta. Revine pe plaja cu pricina si il regaseste pe baiat, care o duce sa se intâlneasca cu fratele lui, in ocean. Un trecator o vede, in larg, dar nu o mai poate salva. O poveste simpla despre o femei care iubea un barbat si a ramas singura. Care a intrat in ocean, ajutata de niste personaje poate imaginare, poate nu. Ca o personificare a timpului, a mortii. A sinuciderii? Cea mai bine realizata proza din volum.
Mark Samuels – „Shallaballah". Un fel de Frankenstein care incurajeaza cititorul sa spere in ceva interesant. Un actor de televiziune, dupa un accident de masina, a carui fata este refacuta intr-o clinica. Inserturi dintr-o alta realitate, cu televizoare si studiouri din anii ’50. Finalul insa e dezamagitor si frustrant in acelasi timp. Putea iesi ceva din povestea asta... Incepuse bine...
Reggie Oliver – „Printre morminte". Inca o poveste bine scrisa, care curge, e coerenta de la cap la coada. O poveste care ilustreaza „doctrina substitutiei", preluarea pacatelor altuia. Aici, o calugarita preia pacatele unui fost detinut, unul dintre cei pe care-i avea in grija. si nu numai pacatele... O poveste horror, cu recuzita adecvata, cu teme de-ale casei: religie, licantropie (daca nu m-am inselat). Bine scrisa, un autor de citit si cu alta ocazie.
Barbara Roden – „Pasajul de Nord-Vest". O autoare care a fondat Ash-Tree Press s traieste in Ashcrift nu poate scrie decit horror. Si o face foarte bine, desi povestirea nu este chiar horror, dar e cea mai infricosatoare din antologie. Singura care a parut ca induce in cititor o tensiune ascendenta... O poveste despre un loc, intre dealuri, din care dispar oameni. Nimic deosebit, povestea curge lin, fluent, o femeie de 63 de ani, singura intr-o cabana dintr-un loc pustiu, doi tineri ajunsi si ei acolo, stabiliti la o cabana oarecum invecinata, pe care au gasit-o abandonata, si intr-o zi, unul dintre ei dispare. Dar o poveste bine scrisa, atent construita, cu o tensiune crescanda, pe gustul iubitorilor genului.
Glen Hirshberg – „Idioti americani". O glumita, un scheci dintr-un show itinerant, ceea ce, de fapt, si este, dupa cum se precizeaza in prezentarea autorului. As zice sa trecem peste si sa mergem mai departe, dar vad ca am bifat toate povestirile.
Cam asta a fost antologia The Year’s Best Fantasy & Horror, de Ellen Datlow, Kelly Link si Gavin Grant (partea intai).
Din sumarul antologiei originale au ramas pentru volumul doi autori ca Isabel Allende, China Miéville, Chuck Palahniuk, Geoff Ryman, Joe Hill. Se spune ca vom avea si acest al doilea volum in curând. Eu unul sunt curios...