EVENIMENT / Sarbii sunt buni nu doar la fotbal
Autor:
Daniel Nicolescu
08.04.2009
Vineri 27 martie, la Bucuresti, in curtea Muzeului National de Arta, sub privirile severe ale monseniorului Ghika (statuia lui Anghel, asezata solemn in dreapta intrarii in corpul Stirbei) agitatie mare, costume de seara, masini oficiale, ploaie de blitzuri si numeroase forte de ordine. Toate vestesc un eveniment de marca, unul, har Domnului!, dintre multele organizate in ultima vreme de MNAR. Coorganizator: Muzeul National din Belgrad. Tema expozitiei, deschisa publicului pana pe data de 14 iunie a.c.: Un secol de pictura sârba. 1850 – 1950. Printre participantii la vernisaj, Boris Tadic, Presedintele Republicii Sârbe si Traian Basescu, Presedintele României.
Desi randuita intr-o suita de evenimente de staturi sensibil diferite – vizita presedintelui sarb, meciul de fotbal Romania-Serbia – si anuntand, tocmai prin asta, o dimensiune conventionala, festivista, pe linia unei „cooperari ample si fructuoase", expozitia transgreseaza orice reverenta oficiala si pune in paranteza rutina gesturilor diplomatice, inscriindu-se printre initiativele cu adevarat majore ale administratorilor nostri culturali. Organizare impecabila, un traseu expozitional confortabil si cu o logica limpede, un catalog de sala (cu un pret pe deplin justificat de calitatea tipariturii: 60,5 lei) pe care, oricat ne-am feri sa ne epuizam din start superlativele, nu il putem califica altfel decat ca fiind remarcabil.
La toate aceste eforturi ale amfitrionilor se adauga meritul, cel dintai, desigur, in ordinea importantei, al partenerilor sarbi, care, astazi, au realizat cea mai complexa si mai ilustrativa selectie din galeria Muzeului belgradean mutata vreodata temporar peste hotarele Serbiei (lucru confirmat explicit de dna Roxana Teodorescu, directoarea MNAR, in cuvantul de deschidere al catalogului mentionat).
Aceasta premiera internationala, care ne are ca actori dar si ca fericiti beneficiari, reprezinta o antologie de mari dimensiuni a lucrarilor (grafica, pictura, colaj, tehnici mixte) unora dintre cei mai importanti artisti sarbi din perioada 1850-1950 (in paranteza fie spus, intervalul ales sa figureze in titlul si pe afisele expozitiei are o valoare pur simbolica, lesne memorabila, de impact, cata vreme exista lucrari, printre cele selectate, care provin din perioade anterioare anului 1850 sau ulterioare lui 1950).
In aceasta exceptionala selectie sunt prezente circa 150 de lucrari apartinand unui numar de 50 de artisti (intre care si nume formate in zona Banatului romanesc), reprezentativi in toate privintele pentru evolutia artei sarbe – de la anvergura talentului la curentele majore pe care le ilustreaza, acoperind, adica, o perioada artistica debutand cu stilul Biedermier si cu romantismul si ajungand la expresionism, cubism si abstractionism; atingand deci toate curentele majore ale artei europene, intr-un efort sincronic pe care toata suflarea artistica a sud-estului continentului il poate invidia.
Interesanta, imprevizibila (cel putin in prezenta selectie) poate parea, in schimb, lipsa de interes pentru pitoresc si culoare locala, pentru subiecte istorice cu vana patriotica si suflu mobilizator (cu exceptia proteicului Pavle-Paja Iovanovic, care, de la finetea whistleriana a portetului doamnei Hudson sau precizia tabloului de comanda, nelipsit insa de dramatism, care il infatiseaza pe regele Ferdinand al Romaniei, stie sa treaca la fresca larga de factura Hodler din Nunta tarului Dusan sau la apasat stridentul Lupta de cocosi). La fel de neasteptat poate parea si elanul moderat din zona suprarealismului si a excursiilor in zona imaginarului, arii in care spiritul sarb a excelat, daca n-ar fi decat exemplele experientelor mai tarzii ale emigrantilor Vladimir Velickovic si Dado, sau ale picturii naive, ca sa ramanem doar in spatiul plasticii).
Printre artistii ale caror opere au fost alese sa reprezinte traiectoria de un veac a artei sarbe se disting Katarina Ivanovic (1811-1828, prima femeie pictor din arta sarba, cea careia ii apartine autoportretul de clasica acuratete reluat pe afisul expozitiei), Konstantin Danil, Dura Jaksic, Dorde Krstic, Steva Todorovic, Uros Predic, sau pictori care s-au afirmat la inceputul secolului XX precum Sava Sumanovic, Ivan Radovic, Jovan Bijelic, Petar Dobrovic, Mihailo S. Petrov, si, in sfarsit, artisti ale caror creatii au marcat anii de inceput ai modernismului de dupa razboi: Milan Konjovic, Petar Lubarda, Ljubica Sokic sau Milo Milunovic (un distins pictor de origine muntenegreana, care a studiat cu Giacometti, dar care aici este prezent cu schita pentru un afis proletcultist - Traiasca tineretul muncitor!).
Una peste alta, o mare pleasca (cuvantul provine, se pare, din sarbescul pljacka) pe capul publicului bucurestean!