CONCERT / Cvartetul Belcea, un reper

Autor: Virgil Oprina 29.04.2009

 

 
La cel mai recent concert sustinut de cvartetul Belcea in cadrul celui de al treilea an de rezidenta a prestigioasei formatii la Ateneul Român, in organizarea Institutului Cultural Român, publicul a umplut din nou sala. E adevarat ca de acesta data parca mai greu, ultimele persoane ocupându-si locurile abia spre sfârsitul primei lucrari din program. Dar nu conteaza, pentru ca si de aceasta data vraja s-a produs. Cu un demaraj parca mai lent, atentia publicului a fost inclusa in lumea de lumini, culori si sentimente a primei lucrari, Cvartetul op. 50 in fa diez minor de Haydn. Cu un limbaj corporal amplu, avântat si pe deplin sustinut de binecunoscuta ardenta a interpretarii, Corina Belcea-Fischer la vioara I, Laura Samuel la vioara a II-a, Krzysztof Chorzelski la viola si Antoine Lederlin la violoncel au dat din primele secunde publicului vestea cea buna a apartenentei in continuare la zona marii performante. Inconjurati de atâtea aberante devieri de la logica bunului simt, inclusiv in climatul cultural de care suntem inconjurati, chiar si cvartetul Belcea ar fi putut – ca printr-o „neagra" minune – sa nu mai fie ce stiam ca este.
Fie ca a fost vorba despre Haydn, Britten sau Beethoven, cei patru muzicieni au reusit sa ne includa pe toti cei prezenti pentru aproape doua ore intr-un discurs dominat de argumente venite din zona inalta a spiritualitatii.
Cautarea. Aceasta este marea bucurie si adevarata provocare. Alaturi de ei, capata sens efortul de a gasi sunetul potrivit, fie ca este vorba despre sunetul unei epoci, al unui stil, al unui anumit autor sau chiar al unei anume lucrari. Parcurgerea drumului devine astfel mai captivanta chiar decât destinatia. Perfectiunea ramâne astfel o fata morgana, iar relatia dintre muzicieni si public este marcata de un sentiment omenesc, viu si actual. Cvartetul Belcea continua sa nu dea sentinte, ci doar sa ne transmita cu entuziasm un mesaj de tipul: „Vedeti ca muzica aceasta poate spune in continuare lucruri surprinzatoare?".
In acest fel, publicul participa efectiv la un dialog intelectual. Muzica nu mai este – cum, de altfel, nici nu poate fi, de fapt – un pretext, ci chiar motivul pentru care intram sub marea cupola. Nu mai este „ceva placut", ci chiar o dimensiune vie, imprevizila si binefacatoare.
Din nou trebuie aplaudata initiativa de a incadra o lucrare de secol XX intre doua lucrari clasice, desi atât muzica cvartetului de Haydn, cât si cea din cvartetul „Razumovsky" de Beethoven se ridica mult deasupra epocii in care au fost compuse. Cvartetul in Re nr.1 op.25 de Benjamin Britten a venit sa figureze un tip de travaliu sonor cu virtuti filmice, in care alaturarile surprinzatoare de stari si umbre ale unui relief devenit teatrul unor mari framântari aveau un efect halucinant.
In continuare, dupa concert, ne-am reintors la cotidianul nostru plin de aparente cu satisfactia reconfirmarii reperului numit Cvartetul Belcea.