CONTRIBUTII / Acum 90 de ani... (XXXI)

Autor: Ion Bulei 21.05.2009

I.I.C.Bratianu – Carol "sa se coaca la minte"

Alti generali consultati in 1918 pentru a se pronunta in privinta aventurii principelui prefera sa n-o faca. In ceea ce s-a numit „consiliul generalilor", la care participa C. Harjeu, care era si ministru de Razboi, C. Coanda, Arthur Vaitoianu si Eremia Grigorescu, cei patru constata ca „nu apartine decat Majestatii sale Regelui de a decide asupra interpretarilor ce se pot face pentru incalcari de regulamente militare de catre un membru al familiei regale, intrucat acestia nu pot fi supusi prescriptiunilor regulamentare si legilor militare ordinare". Nu era adevarat decat in parte. Pentru ca nu scria nicaieri ca nu puteau fi supusi. Generalii preferau sa nu se amestece in toata povestea. Asa ca regele hotaraste asa cum o facea de obicei, adica dupa sfatul lui I.I.C. Bratianu.
Acesta declara ca nu trebuie sa se ia masuri pripite, radicale, pentru ca principele „nu era inca matur", ca ii mai trebuia timp „sa se coaca la minte" (in decembrie 1925, cand principele renunta din nou la tron si pune din nou tara in fierbere politica, Bratianu va regreta aceasta atitudine). Sfatuit deci de seful liberal, regele Ferdinand il pedepseste pe Carol cu 75 de zile „de arest" la Manastirea Horaita, din judetul Neamt, incepand cu 9 septembrie 1918. In ce consta „arestul"? In interdictia de a parasi manastirea. Nu si in interdictia de a primi oaspeti.
Intre timp se fac presiuni asupra lui ca sa renunte la casatorie. Regele si regina il viziteaza si ii cer desfacerea mariajului, ceea ce, ii sugereaza regina, nu insemna ca el nu putea avea relatii „neoficiale" cu Zizi. Avocatul Rosenthal insista si el cu tenacitate pentru a obtine consimtamantul celor doi la o amiabila despartire. Lui Matei Cantacuzino, ruda cu familia Lambrino, Carol ii scrie: „Se intrebuinteaza toate mijloacele pentru a ma sili moraliceste si fiziceste de a ma desparti de nevasta-mea. N-as fi demn sa port uniforma de ofiter daca as parasi-o vreodata. Carol. Principe de Romania".
Incercari asemanatoare se fac si asupra lui Zizi, care intre timp se intoarce la Iasi, de unde e condusa de doamna Mavrodi la mosia Huci de langa Roman. De la curtea regala i se sugereaza sa accepte o suma de bani. Ea refuza. Vrea neaparat sa fie „Zizi de Hohenzollern". Asa si semneaza o scrisoare adresata lui Al. Marghiloman, protestand fata de incercarile de a desface o casatorie „perfect legala" si condamnand o astfel de „inomenie".
Suveranii mobilizeaza toate persoanele care puteau avea vreo influenta asupra celor doi tineri. In insemnarile ei, regina noteaza ca plangea mai tot timpul, negasind o solutie. Intre timp Carol ajunge la garnizoana destinata lui la Bistrita. Cere din nou sa i se aduca nevasta, altfel intra in greva foamei. Ceea ce si face, determinand-o pe regina sa-i promita ca va fi de acord cu casatoria lui si tinerii vor putea pleca sa traiasca peste hotare. Promisiune de care regina nu se poate tine.

Colierul lui Napoleon
Pe langa tanara Lambrino este trimis colonelul canadian Boyle, care incerca s-o determine pe Zizi sa restituie familiei regale colierul de briliante albastre pe care printul i-l daruise la casatorie. Acesta fusese un cadou al lui Napoleon I catre fiica sa adoptiva Stephanie de Beauharnais, bunica regelui Carol I, si pe care regele il destinase inainte de a muri viitoarei sotii a printului mostenitor. In 1915 regina Elisabeta ii da colierul lui Carol pentru viitoarea lui nevasta. Iar Carol il daruieste lui Zizi. Nu era ea nevasta lui? Bijuteria era considerata insa de familie. Si Zizi nu era acceptata in familie. De aceea Boyle incearca sa-l recupereze, oferindu-i tinerei o compensatie in bani, contravaloarea bijuteriei.
Scrie Buhman in memoriile sale: „Din multe si multe detalii aflate pe urma, de la persoane care erau la curent cu tot acest episod romantic, eu mi-am format convingerea ca numai printul a fost acela care a iubit intr-adevar, iar intrucat o priveste pe doamna, pentru ea a fost mai mult o chestiune de amor propriu si ambitiunea de a juca un mare rol".


Zizi Lambrino naste un baiat
Indelungile insistente asupra tinerilor casatoriti au pana la urma un rezultat, la 29 octombrie Carol acceptand sa declare in scris ca nu se opune la „anularea actului de casatorie incheiat la Odesa". Regele Ferdinand declara in aceeasi zi amnistierea principelui, care revine la Iasi. Aici are o discutie cu I.I.C. Bratianu, la cererea acestuia. Liderul liberal ii da sfaturi: „Sa asculte parintii, sa nu uite ca tineretea poate totdeauna sa invete si ca, pentru suverani, a sti sa asculte este o calitate de capetenie".
Sfaturi fara nici un efect asupra lui Carol, care nu-l suporta pe I.I.C. Bratianu si influenta sa dominanta la Curte. Idila lui cu dna Lambrino continua si dupa anularea casatoriei de catre Tribunalul Ilfov la 8 ianuarie 1919. Reactionand la presiunile care se fac asupra lui, la 1 august 1919 trimite o scrisoare catre rege si catre sefii principalelor partide, in care declara ca renunta la calitatea de principe mostenitor al Coroanei Romaniei, atat pentru el cat si pentru descendentii lui. Gestul e condamnat desigur de toti, violent de regina Maria.
Din cercul liberal pleaca si ideea de a-l trimite pe Carol in Japonia, pentru a inmana imparatului nipon cea mai mare decoratie romaneasca. Dar Carol refuza sa plece din tara, unde intre timp se intalnea din nou cu Zizi si isi trage un glont in picior. Plecarea e amanata.
La 8 ianuarie 1920, Zizi Lambrino naste un baiat, Mircea Grigore, pe care Carol il recunoaste. O luna mai tarziu, la 20 februarie 1920, el trimite o scrisoare regelui Ferdinand, considerand nula si neavenita anterioara sa epistola din 1 august 1919 de renuntare la tron. In aceeasi zi pleaca intr-un voiaj in jurul lumii. In ziarul "Epoca" sunt publicate cateva scrisori de-ale lui catre Zizi. Ele nu s-ar fi putut publica fara consimtamantul ei. Gestul are ca efect slabirea sentimentului de dragoste al lui Carol catre Zizi. Drumul spre Elena Lupescu era deschis. Doar ca va mai trece printr-o alta casatorie, cu Elena a Greciei, incheiata la 10 martie 1921, la Atena, din care s-a nascut la 25 octombrie 1921 Mihai.