DUPA 15 ANI / Zizi in tranzitie (9). Atentie, stare exceptionala!

Autor: Tudor Calin Zarojanu 10.06.2009

 
La mijlocul anilor ’90, in revista Zig-zag aparea primul serial umoristic din presa romaneasca postdecembrista. Dupa un deceniu si jumatate, am constatat ca a ramas atat de afurisit de actual, incat am decis sa-l republicam.
 
 
 
 
 
 
Motto: „Cineva trebuie sa fie cel mai bun: spaga"
 
(Dintr-o reclama imprudent de sincera)
 
 
 
Rezumatul episoadelor precedente: unii se pregateau sa intre in iarna, altii visau sa intre in istorie. Pentru toti, mai dificila era problema iesirii.
 
 
Sezonul rece debuta somptuos. In sfarsit, macar o anumita parte a populatiei avea un nou presedinte. De ziua nationala, toata lumea depuse coroane de flori, cu gandul fie la trecut, fie la viitor. La Arcul de Triumf, o mare multime de cetateni aprecie acuratetea protocolului care dirija corect grupurile: care pe stanga, care pe dreapta. In ciuda declaratiilor preelectorale, nimeni nu se avanta pe centru.
Luminita, Zizi si Caine urmareau programul TV, conceput in stil american, sa se bucure lumea de sarbatoare: toata ziua numai muzica, sport, desene animate, umor si filme deconectante. Vorbim despre TV5, fireste, caci pe TVR1 era Cantarea Romaniei, serie noua, cu sobor. Deodata, se auzi clopotelul (n-aveau sonerie, consuma prea mult curent). Zizi sari de sub cele trei plapumi, isi trase repede bocancii (paltonul il avea deja pe el, dar Luminita nu-l lasa si cu bocancii in pat, cochetarie feminina, de!) si vru sa iasa pe geam. Noroc ca era inghetat. Pe dinauntru.
- Ce faci!? il intreba uimita fata.
Zizi sovai, apoi se calma cat de cat vazandu-l pe Caine ca da din coada langa usa:
- Credeam c-au venit... Cine-o fi?
Era Ilie, bunicul lui:
- M-am gandit sa va mai calc o data, acu’ ca un drum inca e mai putin ca pensia. Dac-ati sti ce-am patit...
Se varara toti patru in pat si batranul incepu sa povesteasca:
- Sedeam pe o bancuta, sa-mi mai trag sufletul, cand o vint o masina d-alea sclipicioase si o fatuca toata numa’ buline m-o palit cu o sticla patratoasa. Z’ce: "Bea, mosule, sa-ntineresti!" Tulai, Doamne, ca asta-mi trebuie mie acuma, s-o iau iar cu rivulutiile de le-nceput…
- Si unde-i obiectul? vru sa stie Zizi.
- No, uite-l! N-am beut, ca nu’s ce-i, nu-i pe graiul nostru.
Ii dadura sa bea lui Caine. Acesta lipai cateva picaturi, stranuta, se incorda ca un arc si, in fine, incepu sa miaune. Bunicul concluziona filozofic:
- Vor sa vada cat ne tinem… Cu caldura, cu mancarea, cu beutura… De ce nu-ncearca direct cu soricioaica?
- Lasa, ca acuma intra tare in astia cu coruptia, cu infractiunile, cu deseurile, stii? Se instituie stare exceptionala.
Mosul il privi piezis, apoi ofta:
- Ma, ficior, tu ai ramas cam crud la minte. Dormi cu clichina si cu itarii pe tine, manci intr-o zi leafa pe un an si torni apa-n buda cu glaja – ce vrei mai esceptional de-atata?
 
 
Va urma – doar cativa ani
 
 
 
tczarojanu@yahoo.com