FANTASY & SCIENCE FICTION / Marimea conteaza

Autor: Michael Haulica 23.06.2009

A fost lansat, la Bookfest, romanul Pistolarul, de Stephen King (Editura Nemira, 2009, traducere de Mircea Pricajan), primul volum din cele sapte ale seriei Turnul intunecat.



In cele doua texte introductive – Introducere si Prefata - King povesteste câte ceva despre geneza seriei, despre visele si comportamentul lui, cel de la nouasprezece ani, când a visat pentru prima data scrierea unei astfel de carti.

Acest prim volum, Pistolarul, este mai mult o punere in tema, familiarizeaza cititorul cu personajul lui Roland Deschain, plecat in cautarea unui om imbracat in negru, cautare care nu e decât o etapa in drumul lui spre adevarata tinta, Turnul intunecat. Acel dusman nevazut, dar mereu simtit in fata lui, care fuge de el, dar lasa in urma-i suficiente urme pentru a fi gasit, omul in negru, ii si spune la un oment dat, atunci când, inevitabil, cei doi se intâlnesc: „Nu eu sunt cel mare pe care il cauti, Roland. Sunt doar emisarul lui". Deci scopul lui Roland este mult mai maret, semnificatiie sint mult mai largi, confirmând astfel si cititorului ceea ce se spune la un moment dat in carte: totul este despre marime. Despre dimensiunea pe care o dai lucrurilor, sau cea pe care o crezi ca acestea o au, sau cea reala. Exista cateva pagini care dezvolta teoria, plecând de la universul care, pentru altii, ar putea incapea in varful unui fir de iarba etc.
Povestea curge liniar, Roland merge si tot merge in urma inamicului sau, iar pe drum intâlneste oameni vii sau morti cu care isi impleteste viata pentru o vreme, cu femei pe care le iubeste pentru o vreme. Este, cum spunea si King in textele introductive, un fel de poveste western, influentata de filmele lui Sergio Leone, si atmosfera primei parti, cel putin, duce gândul cititorului exact spre acel gen de filme, amintindu-i miscarea lenta, eternitatea incremenirii peisajelor... si pistolarii, evident, si pistolarii.
In cea de-a doua jumatate a cartii apar scene care ar fi putut lipsi – cel putin având in vedere economia acestui roman, dar poate vor avea relevanta mai târziu, in celelalte volume ale seriei (de pilda secventa confruntarii cu Mutantii Lenesi, care n-a avut alt rol decât sa-i introduca in povestire) -, scene parca lipite acolo, in text, pentru a implini numarul de pagini cerut de editura. Ceea ce-l salveaza pe King (si, totodata, romanul) este ca omul stie sa scrie, stie sa puna personaje in miscare, sa inventeze personaje pe care sa le construiasca treptat pentru ca, la finalul romanului, cititorul sa ramâna cu imaginea unui personaj solid construit fie din faptele lui si din intâmplarile prin care trece, fie dezvaluindu-se din amintirile pe care le povesteste ori doar si le rememoreaza noaptea, lânga un foc aprins in mijlocul desertului.
Daca n-as sti ca urmeaza inca sase volume, m-as declara nemultumit cu ce mi s-a oferit in acest roman. Putea sa fie foarte bine o nuvela si ar fi fost de-ajuns (ceea ce a si fost initial, in 1978 King a publicat nuvela Pistolarul/Gunslinger, romanul aparând in 1984). Asa insa, ma pot declara multumit, asteptând ca Editura Nemira si Mircea Pricajan sa se miste repede pentru publicarea celui de-al doilea roman al seriei.
Pistolarul nu ma va face sa devin fan Stephen King, dar nici nu simt ca am pierdut vremea cu el.