CINEFLASH / Cum nu a fost Coco Chanel

Coco avant Chanel este genul de film care beneficiaza din pornire de un mare avantaj: interesul imens al publicului, existent in mod firesc in trena unei legende a lumii, in cazul de fata a modei de inalta clasa. Pentru foarte multi dintre locuitorii planetei, nu mai e cazul sa se specifice cine a fost Coco Chanel – nu doar o creatoare de moda de enorm succes, ci chiar vizionara care le-a sugerat femeilor trecerea de la statutul de obiect la cel de subiect. Metodele acestei autodidacte dotate cu un fler si un rafinament de-a dreptul geniale erau simplitatea (in sensul de lipsa a zorzoanelor si exceselor, nu de pauperitate), lejeritatea (a eliminat si corsetul, pentru ca femeile sa poata respira), spiritul practic (Chanel nu a avut niciun pic de trac in a-si scurta parul când si-a dat seama ca acest lucru ii confera libertate in miscari, dar si un sarm aparte) si un simt teribil si non-conformist pentru imbinarea culorilor si forma ireprosabila a palariilor. Voluntara si incapatânata, Gabrielle Chanel a avut, pe deasupra, pe lânga talentul nativ de a crea o vestimentatie memorabila, o minte libera si o natura extrem de inzestrata pentru afaceri, dar a fost si foarte lucida in privinta asteptarilor amoroase. Cei care ii citesc biografia vor descoperi relatii de prietenie cu oameni de spirit precum Churchill, precum si o surprinzatoare cantitate de umor negru si cochetarie la aceasta fiinta cu feminitate sublima si mâna de fier in afaceri. Aceste date fiind binecunoscute, era destul de greu ca un regizor suficient de indraznet sa se apropie de asemenea proiect sa nu reuseasca sa-l si finalizeze. Este, din pacate, exact rezultatul obtinut de regizoarea Anne Fontaine. Incropit, parca, din fragmente care ar fi trebuit sa cada la montaj, lung si steril, filmul se târaste impardonabil inca din primele scene. Decupând numai scene irelevante, detalii fade si imaginând doar dialoguri plate pentru Chanel, Anne Fontaine sterge din portretul eroinei sale tocmai stralucirea si expresivitatea, ambitia si harul din care a rezultat o amprenta stilistica ce a strabatut un secol, pentru a reveni azi in forta. Si mai nefericit este faptul ca Audrey Tautou, care a avut prin acest rol sansa carierei ei de pâna acum, se pierde cu totul in cutele personajului, fiind practic o ratacita prin film. Nici urma din tinuta de o eleganta imperiala, replicile caustice si alura lui Chanel: Audrey Tautou pare o faptura obosita, bolnava si speriata, care se intreaba in permanenta ce cauta in scena respectiva. Singura interpretare si mai inspaimântator de nepotrivita decât a lui Audrey Tautou ar fi fost, probabil, cea a Keirei Knightley, careia i-a fost oferit initial rolul lui Chanel… Dincolo de supozitii de acest fel, filmul are insa si calitati, precum intepretarea perfecta a lui Benoit Poelvoorde si cea (de mai mica intindere, dar la fel de fermecatoare) a expresivei Emmanuelle Devos. Alaturi de ei chiar si Audrey Tautou pare -pentru câteva momente - ceva mai insufletita, pentru ca apoi sa recada insa intr-o apatie inexplicabila si perfect neinspirata in cazul unui asemenea rol. Din pacate, chiar si scenele care ar fi putut ilustra, macar ca performanta scenografica, universul rafinat si creativ al lui Chanel sunt total ratate. Sub pretextul de-a o prezenta pe creatoare inainte ca aceasta sa atinga pragul celebritatii, regizoarea trece pe lânga viziunile ireprosabile ca rafinament ale lui Chanel si se multumeste sa o prezinte ca pe o prezenta taciturna, care fumeaza si coase gulere albe pe rochii negre, iar fumeaza, iar coase gulere albe pe rochii negre, mai fumeaza, mai impatureste o bucata de material, si astfel ii trece viata. Nu e usor sa realizezi o biografie expresiva nici când esti extrem de fidel sursei (dar te pierzi in detalii irelevante, cum a facut-o Michael Mann cu portretul lui John Dillinger in Public Enemies), dar nici sa te indepartezi haotic de orice urma de similitudine cu modelul real nu e o solutie. Poticnit si spalacit, lung si fara sens, Coco avant Chanel ne prezinta reversul prafuit si neverosimil al uneia dintre cele mai stralucitoare efigii ale secolului XX, demonstrând o regretabila incapacitate de-a sesiza esenta acolo unde ea exista, slava Domnului, din belsug. Un film care nu lasa in urma sa nici macar o unda de parfum, ci doar mult, mult praf pe drum…

Coco Chanel/ Coco avant Chanel: Producţie Franta, 2009. Regia: Anne Fontaine. Cu: Audrey Tautou, Benoit Poelvoorde, Alessandro Nivola, Emmanuelle Devos, Marie Gillain. Premiera: 17 iulie. Distribuit de: Ro Image 2000, SPI International

ANDREEA-LAURA CHIRIAC (n. 21 ianuarie 1970, Bucuresti), absolventa (1994) a Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din Universitatea Bucuresti. A fost redactor cultural la "Tineretul Liber", "Cotidianul" si "Ziarul de Duminica", specializându-se in critica de film, semnând si in publicatii de specialitate precum "Pro Cinema", "Re:publik", "Apropo", "ProTV Magazin", "The One", "Playboy". A facut parte din staff-ul TIFF – editiile din 2007 si 2008 – ca redactor principal al caietului festivalului. Din 2009 colaboreaza tot la o rubrica de film la Radio România Cultural.