POEMUL SAPTAMANII / Balada vietii de veci
Autor:
Augustin Fratila
28.07.2009
In podul palmelor tale
caut linia vietilor lungi, pe când
tu, disperare cuminte, te duci
frumos si te culci
A viselor putreda scara
sunt prea batrân s-o cobor
ramân cuib inalt, ramân hrana
vreunui vultur ratacitor
Ori, poate aburul moale
al anilor ce urca-n eter
Iti va prinde pe brate petale
Vei fi prima floare din cer
E bezna ca-n rugaciunea
unei inimi vechi si pustii
lumânari cu neagra lumina aprind
mortii, mortilor vii
Mi-e somn de mai mult de o viata
de nopti eterne si reci
patinez prin visele tale de
gheata, spre iernile vietii de veci.
In juru-mi tu esti lumina
zilei care nu ma va mai trezi
fi-vei soarele, fi-vei luna, pe
pamântul care voi fi.
Voi trece prin ceruri
cimitir plutitor - arca iubirilor care nu mor
pentru-o lume-n viitor
Ca un somn usor...
Vom renaste in zbor
din durere si dor