Catre angajatii statului: Puneti-va ecusoane si prezentati-va la telefon!

Guvernul afirma ca va trece la reducerea numarului de agentii guvernamentale, dar uita, ca de fiecare data pana acum, sa-si puna problema masurarii calitatii si cantitatii serviciului public pentru a putea aloca eficient resursele.

La 20 de ani de la Revolutie, cei 1,4 milioane de angajati ai statului raman in socialism ca servicii furnizate, dar traiesc in capitalism ca bunuri consumate. 

De fiecare data cand cineva compara Romania cu Occidentul, aduce in discutie diverse detalii care determina diferenta de calitate a vietii, de la trotuarele aduse la nivelul soselei la trecerile de pietoni la rezervarile de bilete pe net pentru teatru.

Iar de fiecare data cand oficialii romani sunt intrebati despre astfel de detalii, li se pare un amanunt.

"Intrebati-ma despre reforma administratiei, nu despre cum sa raspunda functionarii la telefon. Este problema fiecarei institutii cum raspund angajatii la telefon", spunea iritat un secretar de stat din Ministerul de Interne la un seminar al Ziarului Financiar.

El fusese intrebat de ce functionarii publici nu sunt obligati ca atunci cand raspund la telefon sa-si spuna numele si functia inainte de a incepe convorbirea, la fel ca in firmele private.

Exista doua diferente izbitoare intre angajatii la stat si angajatii din firmele private: primii nu spun cine sunt cand vorbesc la telefon si nu poarta ecusoane. Suni, vorbesti cu un functionar, ti se spune sa revii, cand suni din nou trebuie sa o iei de la capat - nu stii cu cine ai vorbit anterior, cel de la telefon nu stie nici el.

In spitale, vezi halate roz, albastre, albe, dar nu stii - sunt asistente, medici, portari, brancardieri? Nu stii pur si simplu cui sa-i dai plicul cu bani. Confuzia este clar intretinuta deliberat si intr-un caz, si in altul. Teama este de raspundere.

Pentru ca sefii institutiilor publice din Romania nu-si imagineaza ca exista persoane care isi rezolva problemele fara bine-cunoscutul "stiu pe cineva acolo, se rezolva", nu se gandesc la contribuabil ca la consumator.

Ministrii si inaltii functionari ai Romaniei traiesc intr-o realitate paralela, pe circuitul intre vilele de la Snagov si ministere.  

Directorii RATB nu merg cu autobuzul ca sa vada ce chin este sa nu aiba aer conditionat, directorii Metrorex nu merg cu metroul sa vada ce confuzie au provocat cand au schimbat numele statiilor fara sa anunte.

Restructurarea guvernamentala fara schimbarea principiilor de lucru al administratiei publice este zero.

Au fost asfaltate unele bulevarde din Bucuresti, este OK. Dar a fost facuta treaba pana la capat? Participa locuitorii unei strazi - sau reprezentantii lor, sa spunem administratorii de bloc - la receptia lucrarilor? 

Sunt intrebati oamenii dintr-un cartier despre oportunitatea introducerii unei linii de troleibuz sau de tramvai?

Votul uninominal a fost introdus pentru ca oamenii sa stie cu cine au votat si sa le ceara socoteala. A avut rezultate aceasta reforma? A crescut comunicarea intre parlamentari si votanti?

Multi se plang ca lumea incape pe mana multinationalelor si ca statele au din ce in ce mai putina putere.

Dar nu este normal, in conditiile in care statul se uita la contribuabil ca la un dusman si nu ca la un client?

Putini stiu ca multinationalele studiaza omul la el acasa pentru a-i intelege nevoile si ca inventeaza noi produse si servicii pornind de la aceasta observatie.  

A.G. Laffley, care a fost pana in iunie 2009, timp de noua ani, directorul general al unuia din cei mai mari producatori de bunuri de larg consum din lume, Procter & Gamble, isi petrecea in fiecare an cateva zile in locuintele clientilor sai dintr-o tara oarecare.

Nu intamplator a fost unul din cei mai puternici manageri din lume si a dublat vanzarile companiei.

Sunt capitalistii "verosi", cumpara tot in Romania, ne-au lasat fara "campioni nationali", fara companii de stat, dar stiu sa faca business, stiu sa-ti ofere cel mai bun produs - turism, masini, frigidere, filme - ca sa te faca sa cumperi.

Se gandesc la om mai mult decat 100 de social-democrati care se bat cu pumnul in piept ca "cea mai frumoasa preocupare a omului este omul", cum suna motto-ul de pe blogul lui Ion Iliescu.

Ce frumos este sa discuti "despre om" intr-un birou din Primaverii, cu Audi tras la scara, cu pantofi Valentino de sute de euro in picioare.

Cat de urat este capitalismul - dar ce bune sunt produsele sale: cele mai interesante reviste, cei mai buni pantofi, cele mai frumoase vacante. Sa le folosim, dar sa nu uitam sa strigam din cand in cand "opriti exploatarea!".

Sorin Paslaru este redactorul-sef al Ziarului Financiar