20 de ani de capitalism - Marius Cristescu: Am dat la medicina si pana am terminat-o aveam deja 300 de angajati

Autor: Adrian Cojocar 02.08.2009

"Strategia mea era ca mergeam inainte ca tractorul sau ca tancul si tot ce visam incercam sa fac a doua zi. Riscam in fiecare luna tot ce stransesem pana atunci. Aproape toti banii erau investiti in chestii foarte riscante."



Asa isi descrie Marius Cristescu (40 de ani), unul dintre cei mai mari industriasi ai Romaniei, inceputurile sale in business, omul de afaceri ajungand ca impreuna cu fratele sau, Emil Cristescu, sa controleze un grup de firme care anul trecut a rulat afaceri de 350 milioane de euro si la care lucreaza circa 10.000 de oameni.

Marius Cristescu povesteste cum a intrat in afaceri in '90 cu un chiosc in complexul studentesc din Timisoara si a ajuns ca pana la finele anului sa deschida inca unul sau doua magazine.

"Am pornit cu o asociatie familiala facuta in 1990, dupa ce am umblat vreo trei luni de zile sa-mi fac un SRL ca pe vremea aceea se faceau SRL-uri doar la Bucuresti si cred ca pe la sfarsitul anului am ajuns la al doilea sau al treilea SRL. Dupa aceea a urmat un alt magazin. Apoi ne-am dat noi seama ca e important sa faci angro si atunci caram cu tirurile", spune Cristescu.

I-au trebuit 100 de marci ca sa deschida prima asociatie familiala si a mai intrat in afaceri cu un autoturism Fiat cumparat cu 1.000 de marci din Germania.

"Imediat dupa Revolutie am lucrat in Germania si am strans vreo 1.000 de marci si am zis: Eu nu stau acolo pe 500 de marci pe luna. Sigur in Romania exista mult mai multe oportunitati", povesteste omul de afaceri.

A mers in Germania cu gandul ca o sa faca bani, unde a lucrat de la spalat pe jos intr-un abator pana la o pizzerie.

S-a intors in Romania si a inceput cariera de comerciant prima data chiar in curtea complexului unde era student. Revolutia l-a prins in primul an la medicina.

"Experienta de comerciant o acumulasem inca de pe vremea lui Ceausescu, unde aveam un fel de bazar. Ca sa punem o rulota in centru n-a stiut nimeni ce aprobari ne trebuie si pana la urma am pus-o in complexul studentesc ca acolo a fost mai simplu, am facut un contract de inchiriere cu facultatea. Primul magazin a fost tot acolo, am inchiriat un spatiu la parterul unui camin. Cand am terminat facultatea aveam deja 300 de angajati si practic ma chemau profesorii si spuneau : Marius, ce faci tu n-are niciun viitor. Ocupa-te de medicina ca aia e viitorul. In anul patru deja stiam ca n-o sa mai profesez niciodata pentru ca visul meu era cu totul in alte parti", isi aminteste Marius Cristescu. El spune ca greselile pe care le-a facut pe parcurs nu l-au descurajat, fiecare succes intarindu-i increderea.

"Oricine face greseli. Daca ai un procent de 10% esuari in afaceri inseamna ca ai facut lucruri bune sau chiar foarte bune. Aproape toti banii erau investiti in chestii foarte riscante si una dintre ele chiar n-o s-o uit niciodata. M-am bagat in comert cu ciocolata si normal ca nu stiam cum se face comertul cu ciocolata. Am dus un tir de ciocolata de la Bucuresti la Timisoara si pana am ajuns era topita toata ciocolata si am pierdut o gramada de bani. Atunci am jurat ca n-o sa mai umblu cu marfuri perisabile", spune Cristescu.

L-a cooptat pe fratele sau cand n-a mai putut singur

Prima data a plecat la drum in afaceri singur si cand n-a mai putut l-a luat si pe fratele sau. La inceput cara marfa cu microbuzul. Pleca de la ore si mergea apoi la Lugoj, la Arad si conducea cam 400-500 de km pe zi. Cand businessul a inceput sa se dezvolte, a inceput sa care cu camioanele. Marius Cristescu trimitea marfa acasa si fratele sau se ocupa de distributie.

Omul de afaceri si-a extins mai apoi activitatea cu un lohn de pantofi, mai multe asociatii si statii de benzina pentru ca intr-un final sa construiasca prima fabrica.

"Apoi m-am orientat mai mult spre zona aceasta de industrie, spre productie, care a venit prima data cu o fabrica de imbuteliat ulei, pentru ca aveam statii de benzina si nu era ulei romanesc pe piata si cumparam de la rafinarii ulei si-l imbuteliam. Prima fabrica mare pe care am facut-o a fost de adezivi pentru gresie si faianta, care mai functioneaza si in ziua de astazi si are un profit foarte bun. Pentru ca pe vremea aceea o investitie de un milion de marci era o investitie foarte mare, adica in '94, pentru investitia in productie aveam un partener italian. Noi am pus jumatate si el jumatate", spune Cristescu.

El povesteste cum adezivii, care erau importati pe vremea aceea din Italia, aveau un cost de transport mai ridicat decat materialul in sine, iar omul de afaceri dispunea la acel moment de hale pe care se gandea cum sa le foloseasca si asa a inceput sa produca adezivi.

Cum a facut primul milion de marci

"Ma suna un prieten in 1991 si zice : Vrei un tir de televizoare ? Zic : Da-le incoace si le-am vandut in doua zile. Am zis : Mai ai ? Mai am. Doua ti-ajung ? Dupa inca trei zile le-am vandut si pe alea. Vine revelionul si ma suna din nou: Am 10 tiruri de televizoare si nu le vrea nimeni ca e revelionul si n-au chef sa lucreze. Am luat tirurile si le-am descarcat in curte. Erau 3.000 de televizoare si noaptea a inceput sa ploua. A trebuit sa le acoperim cu folii. Am avut noroc ca in ianuarie s-a introdus vama 30% la ele si toate erau mai scumpe cu 30%. Am facut un profit lejer de 15-16%. Asa am facut primul milion de marci", isi aminteste Cristescu.

Pe atunci facea comert cu aproape orice pentru ca, spune el, la ora respectiva era un gol imens pe piata si puteai sa vinzi orice doar sa ai marfa in stoc. Situatia era exact invers decat in prezent cand poti sa cumperi orice daca ai bani. Situatia era creata si de faptul ca pe vremea aceea nu existau spatii comerciale, precum supermarketuri si hipermarketuri.

Comertul i-a deschis calea, industria i-a consolidat afacerile

"Totusi am vazut ca productia este baza. Fabrica de adezivi cumpara nisip de la o fabrica. Cand s-a privatizat ne-am dus si am cumparat-o. Atunci am intrat pe piata carierelor de nisip si am aflat care erau concurentii. S-a mai vandut una, am cumparat-o si pe aia. S-a mai vandut o fabrica de argila, am cumparat-o si pe cealalta. Incet incet am ajuns sa cumparam ori furnizori, ori beneficiari de-ai nostri din aproape toate ramurile industriale. O parte le-am facut noi, o parte le-am preluat de la stat, care erau in pragul falimentului si pe care le-am rentabilizat. De la fabricile de nisip am aflat ca erau furnizori pentru industria petroliera pentru foraj si exploatare. Asa am ajuns sa cumparam societati de foraj. Totul a avut o logica si s-a mers pas cu pas", spune Marius Cristescu.

Societatile care ajungeau la privatizare erau toate pe pierdere si aveau datorii mai mari decat capitalul social si necesitau bani pentru acoperirea datoriilor.

Prima data cand achizitiona o fabrica trebuia sa scape de datoriile istorice, pentru ca acelea aduceau pierderi si daca nu erau platite rapid puteai sa intri in faliment in prima zi, spune el. La fiecare societate pe care o restructurau castigau experienta si curaj, iar la fiecare noua achizitie valoarea companiilor era din ce in ce mai mare.

"La UPSOM Ocna Mures (producator de soda - n.r.), in prima zi dupa ce am cumparat-o pe Bursa cu 18 miliarde de lei nici macar nu se transferasera actiunile, trebuie o luna pentru asta si vine cineva si spune ca opreste gazul pentru datorii de doua milioane de dolari ca e privata. Daca nu aveai bani sa platesti te trezeai a doua zi cu 1.000 de muncitori care urlau. Nimeni nu stie cata munca se ascunde in spatele presului unei fabrici din astea. Numai la Faur am carat doua milioane de tone de gunoi", povesteste Cristescu.

A vandut producatorii chimici pentru ca investitiile nu rentau

Omul de afaceri a vandut atat producatorul de soda calcinata UPSOM Ocna Mures (UPS), cat si producatorul de soda Uzinele Sodice Govora (UZIM), pentru ca ambele necesitau volume de investitii care depaseau 50 de milioane de euro fiecare.

"Trebuia sa prioritizam unde voiam sa bagam banii. Am ales sa bagam o mare parte in Faur. UPSOM Ocna Mures am vandut-o in castig si USG sub pretul de cost. Diferenta era ca prima a fost la noi o perioada mai lunga si aveam deja toate problemele de mediu rezolvate. USG-ul mai avea o gramada", spune Cristescu.

S-a concentrat pe investitii in parcuri industriale

Cel mai mare business pe care-l au fratii Cristescu este dezvoltarea de zone industriale, inchirierea lor. Faur este cel mai mare parc industrial din Romania si oamenii de afaceri mai detin in Timisoara o suprafata echivalenta cu cea de la Faur dar in mai multe locuri, tot pe spatii industriale. Ca obiectiv isi doreste sa ajunga cei mai mari din Romania pe acest segment.

Marius Cristescu spune ca a investit peste 70 de milioane de euro in parcul industrial de la Faur Bucuresti (FAU), compania fanion a grupului Bega pe care-l controleaza, societatea detinand circa 15 hectare de hale industriale si el vrea sa ajunga in urmatorii trei ani la 40 de hectare de spatii industriale la Faur, dupa ce numai in ultimul an suprafata de hale inchiriate s-a dublat.

Fratii Marius si Emil Cristescu detin prin intermediul grupului Bega circa 70 de hectare pe platforma industriala de la marginea Bucurestiului din totalul de 90 ha aferente acesteia.

"Sunt foarte putini jucatori in acest domeniu pentru ca e mult mai usor sa faci spatii de depozitare. Investitiile sunt mult mai mari in spatii industriale: structura e de cinci ori mai scumpa, iti trebuiesc facilitati: linie de cale ferata, gaze, electricitate, apa", a precizat Marius Cristescu.

Cei doi controleaza impreuna grupul Bega, care cuprinde in prezent circa 30 de societati din mai multe domenii, printre care materiale de constructii, imobiliare, productia de utilaje, industria chimica, foraj petrolier, comert, turism si transport.

Omul de afaceri estima ca afacerile grupului Bega in acest an se invart in jurul cifrei de 200 de milioane de euro, in scadere cu circa 10-15% fata de anul trecut.

Pe langa grup, fratii Cristescu mai detin participatii minoritare in companii.

Cei doi au achizitionat spre exemplu anul acesta prin Foraj Sonde Craiova (FOSB) un pachet de 5,26% din firma de forja si constructii Dafora Medias (DAFR), cel mai mare jucator din sectorul de foraj.

Marius Cristescu spune ca a facut anul acesta achizitii de circa 10 milioane de euro in active ale unor firme falimentare si achizitii pe Bursa si are in total un buget de circa 40 de milioane de euro pentru aceste destinatii.

Si-a reorganizat din mers businessul pe divizii

"Pe masura ce am avut mai multe fabrici pe acelasi domeniu a venit ca o necesitate sa realizam fuziunea acestora. Este un proces continuu de fuziune in care toate fabricile dintr-un domeniu fuzioneaza intr-o singura societate.

De exemplu Foraj Craiova cu Foraj Valcea, Foraj Bascov si Foraj Zadareni. Bega Utilaje cu Bega Utilaj Constructii absoarbe Bega Ermat, cel mai mare inchiriator de macarale din Romania. Are 150 de macarale de peste 40 de tone.

Imobiliarele s-au strans la un loc, Bega Invest absoarbe Bega Oltica. Asa trec si mai usor de criza ca disponibilitatile sunt la comun pentru mai multe societati si costurile sunt mai mici", spune Cristescu.

Ce spune despre

Ce ar fi schimbat In business ?

Astazi, cu cunostintele pe care le am sigur n-as mai cumparat multe fabrici pentru ca nu stiu daca s-ar fi meritat.

Ce-ti trebuie ca sa reusesti in afaceri ?

Pentru ca un tanar sa reuseasca in afaceri trebuie sa renunte la viata de zi cu zi pentru ca nu poti sa le faci pe amandoua. Cati isi pun problema la cate a renuntat cineva ca sa ajunga sus ? 5-6 ani am lucrat si sambata si duminica. Si acum ma prinde ora 10 la munca. Au fost vreo patru ani de zile in care am dormit mai mult in masina in dreapta decat intr-un pat.

De ce n-au venit strainii In RomĀnia imediat dupa Revolutie?

Strainii n-au venit imediat dupa Revolutie pentru ca nici nu intelegeau ce se intampla. Era asa de greu sa intelegi pentru ca in fiecare an se schimba legislatia. Acum nimeni nu-si aduce aminte de vremea cand incasai un CEC intr-o luna. Acum e normal s-o faci in aceeasi zi sau a doua. Atunci am stat la coada vreo 6 luni pentru o plata externa in '96-'97 pana sa intru la licitatie. Asa functiona sistemul bancar. Acum avem un sistem bancar foarte bine pus la punct si este un avantaj pentru toata lumea si pentru investitorii straini si romani.

Care sunt asociatii?

Noi avem cativa asociati pe cate o fabrica si acolo am dat managementul fabricii catre partenerii respectivi si am contribuit cu investitii. Si acum avem cateva fabrici la care cautam parteneri sa preia administrarea firmei cu 50%-50% pe anumite fabrici de-ale noastre.

Cum vede criza?

Acum ca si Romania a intrat in criza ne vom intoarce la normalitatea anilor 2003-2004.

La 20 de ani de capitalism ZIARUL FINANCIAR aduce in prim plan pe cei care au influentat economia prin afacerile create.

Votati aici oamenii care prin ideile, cunostintele, prin munca si prin norocul lor au devenit cei mai puternici oameni de afaceri autohtoni.

ZIARUL FINANCIAR il va premia in cadrul Galei ZF 2009 pe cel care va aduna cele mai multe voturi.