REPORTAJUL SAPTAMANII / Noua pasiune a romanilor: fructele de mare

Autor: Anca Nastasi 12.08.2009
Romanul are o noua pasiune: fructele de mare! Le cumpara de la supermarket, le gateste acasa, le savureaza la restaurant. Sapte tone pe saptamana! Consumul de caracatita, sepie, homar, stridii si midii a crescut de sapte ori din 2005 incoace. Furnizorii si proprietarii de restaurante si magazine fac deci profit frumos, pe o piata de import de zeci de milioane de euro. Putini stiu insa ca ar putea cumpara aceste delicatese la preturi romanesti, pentru ca o parte dintre ele exista sau pot fi crescute si in Marea Neagra!
 
 
Tot mai multi romani au prins gustul fructelor de mare in concediile din strainatate si il cauta, acum, acasa. Consumul de scoici, crustacee si cefalopode se dubleaza pe an ce trece. Acum romanii savureaza cam o tona pe zi. Si platesc cam 24 de milioane de euro intr-un an. Fara bacsis. Si pe timp de criza, in restaurantele mediteraneene din capitala, nu mai gasesti loc fara rezervare. Oarece criza economica e la supermarket: fiIndca oamenii de rand nu-si prea mai permit, iar marile restaurante si-au facut propriile filiere de aprovizionare.
Pe o straduta inghesuita in centrul capitalei, tocmai se descarca un transport! Mihai Soare a venit din Grecia, cu masina plina de crustacee si bunatati cu tentacule si ventuze. Nu e soferul, ci managerul restaurantului. Ca sa fie sigur ca are marfa proaspata toata saptamana, si-a adus-o direct de la sursa, refuza sa ne-o divulge, de teama concurentei. Delicatesele - multe dintre ele, inca vii - ajung direct in vitrina.
E sambata seara, toate mesele sunt rezervate. In 5 minute, Mihai e la 4 ace, gata sa-si intampine clientii. In timp ce restaurantul se umple, in bucatarie se incinge atmosfera. Caracatita sfaraie pe gratar, iar calamarii se incing in tigaia cu unt si mirodenii. Si sepia, dupa un dus la chiuveta, aterizeaza pe foc. A fost comandata de un gurmand cu pretentii. Si pentru un gust desavarsit, bucatarul adauga cerneala la sfarsit, cu vin si putina ceapa.
Robert Andrei, bucatarul, recunoaste ca a furat meserie de pe vasele de croaziera. Cel mai simplu se pregatesc stridiile: asezate cuminti pe un pat din fulgi de gheata, ele vor face deliciul unor alti clienti ai casei. Sunt foarte scumpe, 9,5 lei - una singura. Robert isi petrece ziua libera tot la restaurant, fiindca-I place sa fie servit ca la mama acasa. Se lauda cu clienti de vaza, nume celebre din politica, fotbal sau show-biz. Si spune ca secretul succesului sta in prospetimea fructelor de mare.
Sunt putini furnizori specializati in fructe de mare. Dl. Traian e unul dintre ei. A inceput afacerea acum patru ani; pe atunci, mergea cu o duba, din usa in usa, pe la marile restaurante ca sa-i convinga sa cumpere delicatese din Marea Mediterana. Azi are depozite in 4 orase, 69 de angajati si o cifra de afaceri de 8 milioane de euro pe an. Are brokeri care liciteaza pentru el in vestitele piete de la Paris si Trieste si soferi de cursa lunga, care-i aduc marfa in tara. Delicatesele cele mai scumpe vin cu avionul. Cam un transport pe saptamana! Chiar si homari din Canada! Intr-o zi obisnuita, pleaca de depozitul sau cam 300 de homari, care ajung la Constanta, Brasov, Timisoara sau Iasi, iar cand in Bucuresti este vreo receptie mare, domnul Traian are comenzi din de cate o mie de homari!
E clar ca vorbim despre o piata de lux: stridiile vin din Franta, caracatitele si midiile - din Italia. Zeci de alte feluri de crustacee: creveti, raci si scoici, congelate sau imbuteliate in borcane, sau alge de mare sosesc din Orientul Indepartat, ca sa fie livrate in special catre hotelurile de 5 stele din Bucuresti. Nici nu s-au descarcat bine homarii, ca apare transportul de Trieste. Cei 2 soferi au condus cu schimbul, fara intrerupere, ca sa ajunga acasa in 24 de ore. O escala pentru somn, ar putea invalui transportul in mirosuri neplacute, iar bucatarii stiu ca fructele de mare proaspete nu miros decat a apa de mare. Domnul Traian spune ca, in ciuda crizei economice, ii e greu sa faca fata valului de comenzi, fiindca are de-a face cu bucatari excentrici.
Dar avem si noi mare! Si nu e Marea Moarta! Se straduieste din rasputeri s-o dovedeasca domnul Mirel Crivat, din Agigea! Agent vamal de meserie, domnul Crivat s-a asociat cu prietenul sau si si-a investit tot castigul in pasiunea de-o viata: stridii si midii. Dar nu e miliardar. Banii de vila, vreo cateva zeci de mii de euro, i-a bagat in comoara lui de sub apa: doua ferme acvatice, una de midii si una de stridii. 
Peste iarna, marea a fost mult prea agitata ca sa-si poata inspecta crescatoria de scoici. Azi e ziua cea mare! Ferma de scoici se afla in larg, la 3 kilometri de tarm, acolo, marea este suficient de adanca. Delicatesele cresc in saci de rafie, suspendati la 3 metri sub luciul apei - destul de adanc, dar destul de departe de fundul marii, astfel incat viitorii clienti sa nu scrasneasca nisip intre dinti, in loc sa se bucure de gustul carnii.
Barca se inclina sub greutatea stridiilor, o jumatate de tona. Crivat lucreaza de cativa ani, dar abia acum este pregatit sa intre pe piata, cu prima generatie de scoici productie proprie.
In premiera, dl. Crivat isi testeaza productia. Mai proaspat de atat nu se poate! Sunt stridii japoneze, aclimatizate in Marea Neagra, traiesc pe aceeasi paralela, paralela 45, specia se cheama crasostria gigas, este cea mai comercializata in lume. Soiul l-a cumparat din Franta, puieti de 9 mm, care - intr-un an, s-au dezvoltat sanatos.
Cei doi asociati vor sa dea lovitura pe piata fructelor de mare! In doua saptamani vor putea livra 10 mii de stridii. Doar ca are probleme cu functionarii care dau avize. Domnul Crivat e o victima a birocratiei. Dupa o incercare... fara spaga, de a o obtine fonduri europene nerambursabile pentru afacerea sa, s-a lasat pagubas.
 
Altfel stau lucrurile la bulgari. Langa Balcic, pe malul marii, doua restaurante, cu instalatiile de midii in larg la vreo mila si ceva, se duc si le aduna cu barca. Mai este vie. Stridiile japoneze de Marea Neagra isi dovedesc si ele prospetimea:
Dl Crivat creste midii si stridii de vreo 10 ani, dar inca nu reuseste sa traiasca din asta. Peste granita, in schimb, un alt pasionat a reusit o afacere profitabila, asa ca mergem sa vedem cum se descurca.
Odata trecuti de Vama Veche, la nici 50 de kilometri, ajungem la Capul Kaliakra, in Bulgaria. Coboram o panta abrupta intr-un golf ascuns de ochii lumii. Aici, un bulgar pe nume Nicolai Iordanov, traieste, din anul 2000, de pe urma midiilor pe care le creste la doi pasi de restaurant. Ar manca  romanii cu acelasi nesat vestitele scoici, daca lumea ar sti ca sunt din Marea Neagra? Se pare ca da, daca ne luam dupa numerele masinilor parcate in fata localului bulgaresc.
Ferma troneaza in mare, la vreo 500 de metri distanta. Se vede de la o posta ca-i afacere serioasa. Steagul UE e dovada de netagaduit. Afacerea l-a costat pe unchiul sau 130 de mii de euro, ma rog, pe unchiul sau si pe Uniunea Europeana, fiindca au impartit cheltuiala. O platforma de 100 de metri patrati, de care stau atarnate in ciorapi din plasa, tone intregi de scoici. Pescarii doar dezleaga sacii prinsi cu noduri marinaresti, si ii incarca in barca. Rapid si eficient! Fiecare ciorap e diferit, unii sunt grei si de 100 de kile! Iordanov a planuit sa-si faca un pod pana la mal, un proiect urias, o sa coste cam o jumatate de milion de euro. Dar pana cand bulgarul obtine fonduri UE si pentru pod, barca e sfanta. Ajunse la mal, midiile fac ultima baie intr-un malaxor urias, incap si cate 200 de kilograme o data. Sita cerne midiile mature, bune de mancat, de mizerie si de scoicile prea mici pentru a ajunge in farfurii. Odata trecute prin masina de spalat, inventia unchiului proprietar, delicatesele ajung la bucatarie. Si apar felurile de mancare: scoici cu nuca de cocos, scoici pane, scoici afumate, la gratar, chiftele de scoici, sarmalute din varza cu scoici, musaca cu scoici, ardei umplut cu scoici, rosii umplute cu scoici, rulada de vinete si scoici, scoici grecesti si italiene... Masa devine neincapatoare.
Bulgarul vinde cate 300 de kilograme de midii intr-o zi aglomerata, si se lauda cu profit frumusel. Si inca nu exporta, dar.... are pus la punct planul de extindere a afacerii. O fi mult mai simplu in Bulgaria sa pui mana pe mult ravnitele fonduri UE? Intrebam daca a dat cumva spaga! Nu vrea sa spuna...
Dar ne convingem ca se poate. Lasand deoparte dedesubturile unei afaceri profitabile, Marea Neagra ar putea oferi fructe delicioase, la fel precum cele pe care le importam acum pe zeci de milioane de euro: midii, stridii, creveti pitici, crab albastru din Atlantic, scoica alba sau alge marine. Simion Nicolae, cercetator al vietii marine, ne explica: "Orice sistem deschis semideschis, cum este Marea Neagra, este si receptiv la a primi si alte animale."  Rusii, de exemplu, exploateaza de cand lumea bogatia de alge din Marea Neagra, iar in restaurantele rafinate algele sunt nelipsite. Deocamdata, domnul Crivat e singurul roman care e interesat sa faca bani in Marea Neagra.
 

Reportaj difuzat de Protv in emisiunea Romania te iubesc! din 24 mai 2009