De ce sunt facultatile private romanesti mai slabe decat cele de stat

Autor: Adelina Mihai 16.08.2009

Universitatile private romanesti sunt considerate o alternativa pentru absolventii de bacalaureat care nu reusesc sa ocupe un loc la universitatile de stat, considerate a fi cele mai prestigioase institutii educationale din tara. Spre deosebire de sistemul romanesc, in statele din vestul Europei sau in SUA cele mai bune universitati, aflate in topurile mondiale, sunt cele particulare.



"In Romania privatul a devenit doar un inlocuitor comod al bataii de cap de la stat. In multe din universitatile private din Romania nu lipseste neaparat calitatea cursurilor, cat restul ansamblului, respectiv exigente, etica, competitie sau dorinta de afirmare. Realizarea unui mediu privat elitist si competitiv poate asigura performante deosebite si o sansa reala pentru cei care vor sa performeze deasupra marii mase", sustine Alexandru Fotescu, care urmeaza in prezent cursurile unui program de MBA in cadrul University of Wales. Daca la noi facultatile private au devenit o alternativa comoda pentru invatamantul de stat, facultatile private din Vest au fost constituite si finantate pentru ca absolventii sa faca performanta si sa aduca crestere economica in statul in care vor lucra. Astfel se explica si sumele mari investite in sistemul de invatamant superior privat. "Premisa de la care s-a plecat in educatia privata din Vest a fost urmatoarea: investim intr-o educatie superioara si conditii mai bune, pentru ca vrem sa fim in top", a mai spus Fotescu, care a obtinut si o licenta in muzica la Paris, a absolvit un program de MA in muzica in SUA si un MA in studii europene la Bruxelles. De asemenea, el a urmat cursuri post-universitare internationale la Berlin si relatiile internationale la Institutul Diplomatic Roman.

 

Sistemul romanesc de invatamant privat este prea nou

O alta posibila explicatie pentru conceptia ca universitatile private de la noi sunt mai slabe decat cele de stat poate fi si faptul ca piata educationala privata din Romania este noua (de 20 de ani), spre deosebire de cea din SUA, unde universitati precum Yale si Harvard au o traditie de cateva sute de ani.

"Sistemul francez si cel romanesc, unde puterea in stat este centralizata, ca si sistemul de invatamant, au in general facultati de stat foarte bune. Sistemul american, unde facultatile de stat sunt foarte putine, are multe facultati private foarte puternice. Universitatea Harvard a fost fondata in 1636, Yale in 1701, deci este greu sa compari institutii cu asemenea vechime cu sistemul nostru", sustine Alexandru Manaila, absolvent de economie la Harvard College si co-fondator al Ivy and Excellence in Romania, club care reuneste 50 de membri, absolventi ai unor scoli de prestigiu precum Harvard, Yale, Princeton, MIT, Oxford sau INSEAD, dar si oameni de afaceri romani.

 

Universitatile private romanesti, colac de salvare pentru cei care nu intra la stat

Daca in strainatate candidatii trec de un proces de selectare dur pentru a fi admisi la o facultate privata, la noi o pondere mare din absolventii de bacalaureat care aleg invatamantul superior privat aplica pentru ca nu au intrat la facultatile de stat. Vor sa scape de restrictiile de la stat sau sunt constransi de taxele de scolarizare mai mari de la stat.

"Am aplicat la o facultate particulara pentru ca nu am intrat la una de stat, la care am dat examen de admitere", sustine Cosmin, care a terminat anul acesta Facultatea de Relatii Internationale din cadrul Universitatii Spiru Haret. Acum trei ani, el nu a reusit sa treaca de proba orala la admitere la jurnalism in cadrul Universitatii din Bucuresti, una dintre cele mai vechi institutii de invatamant superior de stat, cu peste 140 de ani de existenta.

"Am terminat Facultatea de automatica la o universitate privata, pentru ca am vrut sa lucrez si acolo programul era mai flexibil. Am intrat si la Politehnica, dupa ce am dat examen de admitere, dar am ales privatul pentru ca programa era asemanatoare cu cea de la stat, taxele de scolarizare mai mici si, in plus, aveam zece profesori care predau si la facultatile de stat", spune Dan (24 de ani), absolvent al Facultatii de automatica in cadrul Universitatii Hyperion. El a mai precizat ca taxele anuale de scolarizare de la Politehnica depaseau 4.000 de lei, pe cand la Hyperion taxa era de 1.400 de lei in primul an de facultate, ulterior ajungand la valoarea de 1.700 de lei.

"Universitatile private de la noi sunt facute sa umple niste goluri si sa ofere niste sanse in plus, devenind un fel de colaci de salvare. Deja aici nu mai vorbim neaparat de calitate, de coduri deontologice sau de performanta si elitism, ci pur si simplu de niste alternative", a mai spus Fotescu.

Cu toate acestea, exista studenti de la facultati private care nici macar nu au incercat sa aplice la o facultate de stat, pentru ca sunt mai apreciati de profesori si au conditii de studiu mai bune la privat. "Atata vreme cat platesti pentru informatiile de care ai nevoie ca sa te formezi in profesia aleasa, profesorii vor fi mai receptivi la intrebarile tale. Nu pot ignora nici conditiile puse la dispozitie de facultatile particulare, acesta fiind unul dintre motivele pentru care m-am inscris direct la o facultate privata", spune Adriana (24 de ani), absolventa a Facultatii de psihologie din cadrul Universitatii private "Titu Maiorescu".

 

Conditie pentru admitere la privat: promovarea Bacalaureatului

La majoritatea facultatilor private de la noi admiterea se face pe baza de dosar, singura conditie fiind promovarea examenului de bacalaureat, indiferent de cat de mica este nota obtinuta, iar numarul de locuri este nelimitat (ceea ce inseamna o sansa de reusita de 100%).

La stat mai exista inca facultati pentru care candidatii trebuie sa sustina un examen de admitere, iar numarul de locuri la buget si la taxa este limitat, acesta fiind stabilit de Ministerul Educatiei si de senatele universitatilor. La Academia de Studii Economice, de exemplu, admiterea pentru licenta se face pe baza rezultatelor obtinute in liceu, nota de la bacalaureat si nota obtinuta la un examen de tip grila sustinut in forma scrisa in cadrul institutiei.

Spre deosebire de sistemul romanesc, in strainatate facultatile private sunt cele care isi recruteaza candidatii prin prestigiu, mediu exclusivist sau printr-un numar redus de studenti care revin unui cadru didactic. "Aceste institutii nu vor recruta niciodata pe internet sau prin marile targuri educationale (desi vor fi prezente la aceste evenimente). In schimb, isi vor cauta viitorii oameni de exceptie in conferintele si competitiile internationale, intre reprezentantii de tineret ai unei tari, in oamenii talentati cu activitati publicistice", a adaugat Fotescu.

 

Harvard sau Princeton nu cauta tocilari

Admiterea la facultatile private din SUA se face tot pe baza de dosar, care trebuie sa cuprinda atat o parte cantitativa (rezultatele din liceu si rezultatele de la examene de tip SAT, sustinute la diferite materii), cat si calitativa (eseuri despre personalitatea candidatului, activitati extrascolare, premii, recomandari de la profesori si un interviu cu reprezentantii universitatii.

"Universitatile de top din SUA cauta candidati care sunt well rounded (multilaterali - n.r.) sau homme renaissance (omul Renasterii - n.r.), asta insemnand ca un candidat trebuie sa fie atat bun la scoala, cat si o persoana care poate contribui la comunitatea facultatii. Harvard sau Princeton nu cauta tocilari ci indivizi interesanti cu un caracter bine rotunjit", a mai spus Manaila.

Head-hunterii universitatilor private straine investesc in talentele candidatilor care, prin spirit de initiativa, au reusit sa aiba succes in activitatile extrascolare anterioare sau care au obtinut rezultate deosebite dupa aplicarea practica a cunostintelor teoretice.

"In universitatile private straine se pleaca de la premisa total opusa celei romanesti - putin, dar bun -, este mai important pentru acele institutii ca nivelul studentilor ce o reprezinta sa fie cat mai inalt, decat sa aiba zeci de mii de studenti", a mai spus Fotescu.

 

Nu forma de plata, ci calitatea invatamantului diferentiaza universitatile romanesti

Desi exista o perceptie generalizata conform careia universitatile particulare ofera o educatie inferioara din punct de vedere calitativ fata de cea din universitatile de stat, reprezentantii institutiilor care evalueaza universitatile spun ca nu se poate face o diferentiere clara intre calitatea invatamantului de stat fata de cea de la privat.

"Noi am dat calificative cu grad ridicat de incredere si multor universitati private din Romania. Impresia publica gresita pe care o au universitatile private a fost cauzata de cazul Universitatii "Spiru Haret", dar nu trebuie sa generalizam", sustine prof. dr. Alexandru Popovici, directorul departamentului de acreditare in cadrul ARACIS (Agentia Romana de Asigurare a Calitatii in Invatamantul Superior), institutie responsabila cu evaluarea externa a calitatii educatiei din invatamantul superior si care ofera acreditare universitatilor. Universitatea "Spiru Haret", cea mai mare universitate privata din tara, care scolarizeaza peste 300.000 de studenti din Romania, este implicata intr-un scandal, dupa ce Ministerul Educatiei a acuzat institutia ca este o fabrica de diplome. Desi majoritatea institutiilor de invatamant superior care au obtinut acreditare sunt publice, reprezentantul ARACIS a motivat ca acest lucru se datoreaza si traditiei pe care au castigat-o in timp universitati precum Universitatea din Bucuresti sau Universitatea Babes-Bolyai din Cluj, aflate printre primele universitati acreditate.

De aceeasi parere este si Mihai Coman, decanul Facultatii de jurnalism si stiintele comunicarii din cadrul Universitatii din Bucuresti, care a fost secretar in cadrul Consiliului National pentru Evaluare si Acreditare Academica in perioada 1994 - 2006.

"Forma de plata nu mai diferentiaza aat de tare universitatile. Pot spune ca o universitate de stat din Targu-Jiu este mai proasta decat una privata din Bucuresti", sustine Coman. El a mai precizat ca singurul criteriu care diferentiaza universitatile este calitatea invatamantului, care nu depinde de problemele de finantare. "Singura prapastie intre universitati o reprezinta calitatea invatamantului, care este data de accesul dificil (examen de admitere), traseul dificil (reflectat, de exemplu, printr-o rata de pierdere de 30% din studenti la absolvire) si de activitatea de cercetare, care dovedeste excelenta stiintifica", a mai spus Coman.