INTERVIU / Ruxandra Garofeanu: "Pentru arta autentica, a existat intotdeauna un anume tip de criza"

Autor: Stelian Turlea 19.08.2009

Ruxandra Garofeanu este critic de arta, realizator de emisiuni TV pe teme artistice, consilier cultural al primarului Nicolae Ontanu la Sectorul 2 Bucuresti si mai nou curator de expozitii si director al uneia dintre cele mai importante galerii de arta, Artmark.



- Cum este sa fii om de arta si totodata consilier pe probleme artistice (culturale) al unui primar? Cat de dificil este sa lucrezi cu oameni politici?
- Mult mai placut decat mi-am inchipuit, dar asta datorita probabil faptului ca nici o clipa, pana cand mi-ati pus intrebarea, nu m-am gandit la primarul Ontanu ca la un om politic, ci ca la un OM. 90% dintre actiunile culturale intreprinse de-a lungul a patru ani le-am gandit la fel, am avut reactii similare, la unison. Asta m-a facut sa sper si sa raman.
 
- Din cate stiu, e singura situatie de acest fel, in orice caz singura foarte vizibila. Primaria Sectorului 2 are o galerie care organizeaza frecvent evenimente culturale, iar de cativa ani gazduieste acordarea Premiilor Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti. Care este rolul dvs. in toate acestea, in calitatea dvs. de consilier?
- In ceea ce priveste Galeria Dialog, rolul meu este de pionier. Am venit, am vazut, mi-a placut, s-a nascut. Avem un palmares impresionat de expozitii, unele cu valoare de unicat, precum: Maria Brates-Pillat, Ion Vlad sau Memorialul Sighetului. Altele, ma refer la cele consacrate artistilor romani din diaspora - si au fost multe de acest gen -, datorita ritmicitatii lor, perseverentei proiectului, nu au rival cunoscut pana-n prezent. Suna a lauda, dar va rog sa rasfoiti presa, luand drept pilda ultima expozitie consacrata desenelor Gabrielei Melinescu, spre a vedea daca exagerez ori nu. Artisti care meritau o soarta mai buna, o atentie sporita din partea publicului, a criticii de specialitate, a muzeelor si-au gasit la noi mica rasplata binemeritata. Dau un singur exemplu, dintre multele posibile, pentru a va sensibiliza: Benedict Ganescu, desenator si ilustrator de carte nascut sub semnul talentului bine strunit, al harului exploatat cu intelepciune. Pe simezele Galeriei Dialog au rulat, in patru ani (in septembrie aniversam aceasta cifra), peste 40 de expozitii, carora li se adauga si alte manifestari cu profil artistic: Targul Anticarilor, foarte "gustat" de marele public, ajuns in pragul celei de-a X-a editii (toamna 2009), aniversarile unor personalitati marcante ale culturii noastre: Dan Haulica, presedinte de Onoare al Asociatiei Internationale a Criticilor de Arta, Horia Andreescu, directorul Orchestrei Radio, Dan Iordachescu, care a incantat cu vocea sa scenele lumii s.a.m.d.
Recunosc insa ca nimic n-ar fi fost posibil daca poarta la care bateam (cititi Neculai Ontanu) nu s-ar fi deschis prompt si cu toate problemele din auxiliar asumate. Nimic din ceea ce am propus n-a parut absurd, indezirabil sau de neimplinit. Totdeauna raspunsul a fost "Da" si asta mi-a biciuit ambitiile. Astfel am ajuns sa avem un numar constant de vizitatori carora li se adauga mereu altii si altii, nume atat de distinse ale teatrului, muzicii, literaturii, criticii, istoriei, incat ne simtim mai mult decat onorati. Munca ne-a fost rasplatita din plin si-n chip constant, or asta se intampla foarte rar, dupa cum stiti.
 
- Care dintre expozitiile-eveniment organizate la Galeria Dialog v-a fost mai aproape de suflet? 
- "Parfum de epoca - Marturii din timpul lui Carol I", care se numara printre primele (in anul, jubiliar pentru monarhia noastra, 2006) si unde am reusit sa colaborez perfect cu sapte muzee din Capitala si cam tot cu atatia colectionari. Iar prezenta Majestatilor Lor, Regele Mihai si Regina Ana, a sunat ca o rasplata neasteptata. Apoi am iubit foarte mult expozitia "Ion Vlad", unica la noi dupa ce artistul a parasit tara in1964, pentru ca m-a solicitat pana la epuizare, pentru ca parea sortita esecului dar n-am abandonat ideea.
 
- La sfarsitul anului trecut, ati preluat si conducerea Galeriei ArtSociety, care, alaturi de o casa de licitatie, face parte din Artmark, o intitutie condusa de Radu Boroianu. Prin ce vrea sa se deosebeasca ArtSociety de alte galerii de arta?
- Prin proiectele ei, care depasesc obisnuitul, rutina, banalul. De pilda, ultima expozitie, in legatura cu care eram nesigura, cu cinci zile inaintea vernisajului, ca va fiinta asa cum am conceput-o, insemna enorm pentru cultura noastra plastica, a noastra, a specialistilor, nu numai a publicului larg, pentru ca practic s-au scurs 87 de ani de la ultima confruntare, in incinta Atheneului, cu arta fratilor din stanga Prutului. Iar conjunctura politica de azi, sub semnul precautiei, face tot posibilul sa ne ingreuneze orice incercare de contact cu aceasta zona. Apoi, de cand mi-am obtinut certificatul de expert, am inceput o noua viata, o noua meserie. Timp de 30 de ani am filmat si montat, pentru emisiunile culturale ale TVR, cu un cu totul alt ochi decat cel cu care privesc azi aproape aceleasi picturi, sculpturi, gravuri, desene... E ochiul care-si pune altfel de intrebari. Am iesit din lumea sigura a muzeelor in lumea incerta a magazinelor de arta, a plasatorilor de opere, chiar a colectionarilor.
 
- Care au fost ultimele expozitii pe care le-ati pregatit?
- La Galeria Dialog s-a deschis, dupa cum stiti, la sfarsitul lunii iunie, o expozitie care face parte din ciclul"Colectii si colectionari", prezentand gustul, sensibilitatea si cultura unuia dintre importantii nostri critici de arta, consacrat si-n lumea scriitorilor, Pavel Susara. E vorba de o selectie din colectia sa incepand cu pictori anonimi de secol XIX, atunci cand apar primii "zugravi de subtire" la noi, continuand cu rodnica perioada interbelica si terminand cu contemporanii, Daniela Chirion de pilda.
La Art Society v-am vorbit, pe scurt, despre "Bessarabia Moia", acesta fiind titlul - inspirat de un cantec ce mi-a marcat tineretea, interpretat de Pierre Lescenko – pe care l-am dat ultimei expozitii.
 
- O intrebare care v-a mai fost pusa, probabil, de multe ori: Care e profesiunea de credinta a curatoarei Ruxandra Garofeanu?
- Sa raman integra, sa nu ma las corupta de nimic si-n nici un fel, sa urmez calea deschisa de modelele mele culturale: Eugen Schileru, Ion Frunzetti, Petru Comarnescu, Dan Haulica.
 
- Cat de dificil este sa fii curator sau sa lucrezi in acest domeniu al artei intr-o lume ca a noastra, aflata intr-o prea lunga tranzitie si in mare masura dezinteresata de aspectele spirituale?
- Foarte dificil daca tii cont de aceste lucruri, daca nu le mai uiti din cand in cand, fiind idealist din cap pana-n picioare, inchipuindu-ti ca lucrezi cu un public de vis intr-o lume de exceptie. Esti atacat tot timpul de feluriti impostori, pentru care nu exista o grila a valorilor, care se aseaza la masa si cu regele regilor mancand din aceslasi blid cu el. Asta e grava: lipsa de criterii valorice.
 
- Cum se vede Ruxandra Garofeanu pe ea insasi: in calitate de om sau de fost om de televiziune, de critic de arta, de curator, de om de arta pur si simplu?
- Ma vad si sper ca sunt un luptator, inarmat pana-n dinti pentru a face fata oricarei situatii.
 
- Ce sanse are arta in vreme de criza? Cumva cea dintotdeauna?
- Absolut. Pentru arta autentica a existat intotdeauna un tip de criza, adaptat acelor timpuri, acelei societati, a existat intotdeuna un decalaj intre momentul creatiei si momentul receptarii. Aproape inconstient, un artist este dublat de un vizionar, depasind imediatul, batand spre viitor, spre alte praguri de intelegere si, deci, de trebuinta. Pentru ca arta sa ajunga sa-ti trebuiasca asa cum iti trebuie sa mananci si sa respiri, e nevoie sa o intelegi pana in profunzimile cele mai adanci. Asta nu vine din cer, ci prin eforturi sustinute, prin vointa de a te transforma tu pe tine intr-un receptacol perfectibil pana la perfectiune. Dar ce-i aia perfectiune?