CINEFLASH / Mai avem nevoie de sentimente?

Autor: Andreea Chiriac Hentea 02.09.2009
Cât de emotionant, impresionant sau macar tentant va suna un titlu precum Dragoste la Borsec ori Amor la Brasov? Când au transformat un titlu precum Two Lovers in Iubire la New York, distribuitorii unui film precum cel de fata au reusit, din pacate, sa-i aplatizeze orice sonoritate. Dincolo de versiunea româneasca prea putin inspirata a titlului se afla insa un film rar prin firescul si adevarul sau. Eroii lui nu sunt nici perfecti, nici invincibili, nici superdotati, ci oameni cu slabiciuni, cu secrete si ezitari, dar si cu dorinta normala de-a iubi si de-a apartine cuiva. Iar principalul merit al regizorului James Gray este de-a sti sa le filmeze calm atât zbuciumul si angoasele, cât si tresaririle de farmec si gratie. Pâna la urma, Leonard, eroul filmului, nu e atât un ciudat ori un anormal in sensul patologic, ci un adolescent intârziat la cei treizeci de ani ai sai, caruia i se acutizeaza nevrozele in momentul in care, parasit de logodnica, se intoarce intr-un camin parintesc in care este tinut permanent intr-o lesa dragastoasa, dar extrem de sufocanta. Parintii schimba priviri ingrijorate si nu ezita sa asculte in genunchi in spatele usii daca suspecteaza ca Leonard (care are la activ cel putin doua tentative de suicid) nu si-a luat pastilele. Insa cercul vicios trasat de acest fortat cordon ombilical devine de-a dreptul sufocant când in raza vizuala si sentimentala a tânarului barbat intra doua femei cât se poate de diferite. Pentru ca trama sa fie consistenta, Sandra e calma, calda, linistitoare si rabdatoare si - defect suprem in ordinea curtenitoare a sufletului lui Leonard - recomandata de grijulii lui parinti, care, o data cu reciproc dorita casatorie, ar realiza si fuziunea dintre cele doua curatatorii chimice care reprezinta, in ambele cazuri, afacerea familiei. Pe de alta parte, Michelle, noua vecina cu care Leonard da practic nas in nas pe scari, este laconica si ezitanta, emancipata si suficient de egoista ca barbatul sa o transforme in obiectul obsesiei lui. Iar din acest moment lasitatea, lipsa de experienta, docilitatea infantila, dar si impulsurile sexuale, dorinta secreta de aventura si de emancipare de sub tutela parinteasca incep sa se razboiasca in mintea lui Leonard si sa-l conduca spre actiuni contradictorii si gesturi cât se poate de gratuite si copilaresti. Povestea e veche, slava Domnului, de când lumea, iar femei si barbati prinsi intre alegerea rationala si cea sentimentala au existat dintotdeauna in cinema. Insa ceea ce fac aici Joaquin Phoenix, Gwyneth Paltrow, Vinessa Shaw, Isabella Rossellini, Moni Moshonov si Elias Koteas, sub bagheta discreta si ferma a lui James Gray, tine de virtuozitate, de finete si simt al nuantei. Toti insufletesc, in cel mai creativ si fermecator mod, o mâna de personaje cu o poveste convingatoare si vibranta. Câtiva oameni care trec prin stari si impresii familiare tuturor. Pierderi, griji, ezitari, mici nebunii, petreceri si entuziasme, gafe si deruta. Nopti descurajante si zile de rutina. Evenimente care insufletesc brusc totul si iti pun viata sub un reflector nu usor de suportat pentru toata lumea. Toate, plus o atmosfera foarte speciala, care tine de familie si traditie (cam prea ostentativ, totusi, accentul pe traditie in anumite momente) si mai ales o raportare speciala la timp. Leonard, cu precadere, simte altfel timpul, având intotdeauna - mai ales prin pasiunea sa pentru fotografie - ragaz sa observe lumea din jur. O data cu el, James Gray construieste o lume captivanta, armonioasa precum o bucata familiara de jazz, ale carei acorduri formidabile te transporta, fie si vremelnic, intr-o lume cu alte coordonate decât frenezia cotidiana meschina. De la Joaquin Phoenix, perfect ca intotdeauna in rolul acestui barbat/ copil domiciliat intr-o bucla temporala aparte (si care le-ar face cea mai urâta surpriza cinefililor daca ar renunta cu totul la film in favoarea rap-ului, asa cum a declarat,) la intreaga distributie, de la replici la atmosfera construita extrem de atent si coerent, de la culori la miscarea sufleteasca a personajelor, Two Lovers este un film de stare, din acea categorie prea putin vehiculata pe ecrane pentru a-i refuza virtutile reale.
Iubire la New York / Two Lovers Productie SUA, 2009. Regia: James Gray. Cu: Joaquin Phoenix, Gwyneth Paltrow, Vinessa Shaw, Isabella Rossellini, Moni Moshonov, John Ortiz, Bob Ari, Elias Koteas. Premiera: 21 august. Distribuit de: Ro Image 2000, Prorom
 
ANDREEA-LAURA CHIRIAC (n. 21 ianuarie 1970, Bucuresti), absolventa (1994) a Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din Universitatea Bucuresti. A fost redactor cultural la "Tineretul Liber", "Cotidianul" si "Ziarul de Duminica", specializându-se in critica de film, semnând si in publicatii de specialitate precum "Pro Cinema", "Re:publik", "Apropo", "ProTV Magazin", "The One", "Playboy". A facut parte din staff-ul TIFF - editiile din 2007 si 2008 - ca redactor principal al caietului festivalului. Din 2009 colaboreaza tot la o rubrica de film la Radio România Cultural.