ORASUL PICTAT / Arta citadina romaneasca. 1918-1947
Autor:
Raluca Baloiu
02.09.2009
Prea putin abordata in analiza teoretica, stilistica si tematica, arta citadina româneasca din perioada interbelica isi gaseste evolutia pe parcursul a trei decenii: 1918-1947 (pâna la instaurarea comunismului in 1947).
Daca in anii antebelici, tematica citadina româneasca se afla la limita dintre civilizatie si ruralitate, acum, sub climatul unui regim democratic ce favorizeaza contactul permanent cu marile centre occidentale din Franta, Italia, Spania, Germania, are loc ilustrarea vietii citadine depline in nuantele ei.
In contextul avangardist, pe un fundal accentuat teoretic, arta citadina isi face aparitia in urma disputei cu traditionalismul din anii ’20.
Avangardismul aduce cu sine imaginea orasului sub diferite aspecte: peisaje citadine, cladiri noi, localuri de divertisment, piete cu arhitectura nesigura (Piata Sf. Gheorghe in cârje de Max H. Maxy), activitati de divertisment ca biliardul sau tablele sub forma unor medii tensionate, in care norocul este personajul principal (Aruncarea zarului de Marcel Iancu si Biliard de Max H. Maxy) sau momente recreative asemeni dansurilor, balurilor, carnavalurilor isi gasesc ilustrarea ca forme ale inadaptabilitatii sociale (Dupa bal de Corneliu Michailescu).
Daca, in arta avangardistilor, orasul este expresia boemului, a perisabilului, a vietii decazute - reprezentând atât aspecte ale urbei moderne cât si ale periferiei - el devine expresie a nemultumirilor sociale in pictura expresionista dar si in manifestele teoretice ale lui Nicolae Tonitza si in reprezentarile picturale, cézanniene, ale lui Dimitrie Ghiata.
Departându-ne de aspectele stilistice sau teoretice si apropiindu-ne de abordarile tematice, unii artisti prefera sa ilustreze talle-quale aspectele urbane ale Bucurestiului emancipat (Nicolae Darascu, Jean Al. Steriadi, Iosif Iser, Bob Bulgaru, Vasile Popescu, Marius Bunescu), altii, imagini ale periferiei (Nicolae Tonitza, Dimitrie Ghiata) sau imagini ale Bucurestiului cosmopolit - oriental si occidental totodata (fotograful Willy Pragher). Daca anumiti artisti prefera ilustrarea zonelor centrale si periferice ale Bucurestiului, altii infatiseaza diverse aspecte ale Sighisoarei (Rodica Maniu, Marius Bunescu, Michaela Eleutheriade), Iasiului (Iosif Iser, Tonitza – in special periferia) sau imagini din Târgoviste (Bob Bulgaru), Ploiesti (Michaela Eleutheriade), Curtea de Arges (Lucian Grigorescu), Sibiu (Hans Eder), Timisoara (Catul Bogdan), Baia Mare (Sandor Ziffer), Tulcea (S. Mützner), Mangalia (N. Tonitza, Petrascu). Aspectele urbane extranee apar ilustrate in pictura lui Th. Pallady, Max W. Arnold, Iosif Iser, Lucian Grigorescu, Cecilia Cutescu-Storck, in arta lui J. Al. Steriadi (block-haus-urile din Amsterdam impânzite cu reclame), a lui Max W. Arnold, Iosif Iser, dar si in tablourile mai putin cunoscute ale lui Nicolae Stoica (gradinile Italiei, Germaniei si Luxemburgului), la Gheorghe Petrascu si Nicolae Darascu (mult-iubita lor Venetie), la sotii Rodica Maniu-Samuel Mützner dar si la Iosif Iser (bazarul din Istambul sau Damasc).
O alta fateta citadina - asemeni jocurilor de societate, intâlnirilor mondene, culturale sau rendez-vous-urilor de la balul Operei sau din cafeneaua literara - constituie subiectul de interes pentru pictori ca: Iosif Iser, J. Al. Steriadi sau Camil Ressu. Jocurile de noroc nu apar doar in ilustratiile avangardiste dar si in cézanniana formula de reprezentare a Michaelei Eleutheriade (Jucatorii de carti). Pleiada de scriitori, compozitori, muzicieni, artisti din "Cafeneaua - enciclopedie de ocazie" (dupa cum bine observa Ioana Vlasiu (Ioana Vlasiu in Culorile avangardei. Arta in România 1910-1950, Bucuresti, Editura Institutului Cultural Român, 2007, p.36) se aduna la Terasa Otetelesanu (Academia terasa de Camil Ressu) sau la cafeneaua Kubler (diferite personalitati apar in ilustratiile lui Iosif Iser in albumul, Iosif Iser. Cincizeci figuri contemporane, P. Locusteanu, Bucuresti, Flacara, 1913) pentru a aborda diferite subiecte cultural sau politice.
Aspectele tematice, cu interferente teoretice sau/ si stilistice constituie subiecte vaste care vor fi lamurite in articolele ce urmeaza.