CICA NISTE SCRIITORI... / „Emil Brumaru nu este Andreea Marin"
Emil Brumaru s-a internat la Socola! Vestea m-a zguduit. Marele poet a ajuns la un ospiciu! M-am suit imediat in tren si m-am dus la Iasi, iar din Iasi am descins imediat la Socola, asezamant care a devenit de-a lungul anilor un simbol al conditiei de nebun.
Numele sanatoriului este invocat uneori (nu de mine) chiar si in certurile conjugale:
- M-ai innebunit, nevasta! Din cauza ta, o sa ajung la Socola!
La fata locului, mi-am dat seama repede ca nu era vorba de nimic grav. Emil Brumaru era doar deprimat si avea nevoie de liniste, astfel incat ceruse (el si nu altcineva) sa-si petreaca doua-trei saptamani in acel loc izolat, umbrit de arbori batrani si solemni.
N-am pierdut ocazia sa-l tachinez:
- Stiu de ce te-ai internat aici. Vrei sa semeni cu Eminescu. Mai ramane sa-ti lasi mustata...
Emil Brumaru n-a gustat deloc gluma. Era in 2007. Peste doi ani, cand a inceput sa colaboreze cu talentata prozatoare Veronica D. Niculescu, am adaugat:
- Deci, Veronica. Vrei ca asemanarea sa fie completa...
Nici completarea nu i-a placut.
Dar sa ne intoarcem la vizita mea de la Socola. Privind in jur, mi-am dat seama ca degeaba era poetul doar deprimat, ca atatia dintre noi - decorul era acela al unui balamuc lugubru, de pe vremuri. Incaperea rezervata lui Emil Brumaru, cu pereti de piatra si cu gratii la ferestre, mica, intunecoasa, semana cu o celula de inchisoare.
Stand pe patul lui de fier ca pe o canapea, poetul mi-a povestit, posac, o intamplare de un haz nebun.
Uneori, el voia sa iasa din curtea ospiciului si sa mearga la un chiosc din apropiere ca sa-si cumpere o Eugenie (biscuitul umplut cu crema de ciocolata, modest, dar bun, care a incantat generatii la rand in timpul comunismului). Portarul, insa, reactiona cu o fermitate mecanica si nu-l lasa sa iasa.
Emil Brumaru a incercat sa-i explice:
- Eu nu sunt un nebun ca toti nebunii. Am venit aici de buna voie, ca sa ma odihnesc. Sunt poet...
- Nu esti poet, i-a spus portarul sarcastic. Esti Andreea Marin! Si nu-ti dau voie sa iesi in oras!
Emil Brumaru s-a plans atunci psihiatrului sau care, om cu umor, i-a eliberat o adeverinta:
"Se adevereste prin prezenta ca domnul Emil Brumaru nu este Andreea Marin. Este poet si are dreptul sa iasa din curtea spitalului ori de cate ori doreste."
L-am rugat pe Emil Brumaru sa-i daruiasca mie adeverinta, ca sa o reproduc in editia a II-a a cartii mele, Istoria literaturii romane contemporane. Ceea ce el a si facut.