CRONICA DE TEATRU / Noul Purcarete sau drumul spre „Faust" (III)

Autor: Cristina Modreanu 16.09.2009

Incet-incet, monumentalul l-a sedus din nou pe regizorul Silviu Purcarete si in 2007 acesta a luat in stapanire un spatiu amplu, deschis, asezandu-si universul vizual in aer liber, avand ca fundal natura.

In curtea Abatiei Neumunster, candva o fosta inchisoare, se afla o scena avand ca fundal stânca vechii cetati a Luxemburgului. Aici, actorii pareau sa devina elemente ale naturii, parte din planul maret "regizat" de cineva aflat mai presus de noi toti. "Metamorfozele" (o coproductie Teatrul National "Radu Stanca" din Sibiu, Abatia Neumunster, Teatrul D'Esch-Alzette, Teatrul National din Luxemburg si Compania "Silviu Purcarete" pentru Capitala Culturala Europeana, 2007) reprezenta o adaptare libera dupa versurile lui Ovidiu, traduse in imagini de Silviu Purcarete, in aceasta scena in aer liber, unde se intalneau apa, aerul, focul. Metafore vii ale transformarii, proces in care fiinta umana e prinsa fara sa o stie.
Seara, luminile transformau complet locul: prin poarta baroca imaginata de scenograful Helmut Stürmer (simbol al teatrului, loc al transformarii), ieseau rand pe rand, ca niste fantose albe, reprezentantii unei umanitati oarbe, fiinte prinse intre apa si cer, a carui contemplare e pentru ei prilej de accidente. Muzica lui Vasili Sirli adauga si ea o dimensiune in plus, monumentala, efortul actorilor dublându-se pentru ca aveau si de cantat. Corurile erau ametitoare, parca valea se invârtea cu totul sub impactul lor.
Nu era pentru prima data cand Purcarete arunca in aer nu numai ideea de spatiu teatral, ci, jucandu-se cu personajele mitologice, continua sa-si puna in functiune apetitul pentru parodie, ironia si distanta pe care le folosise si in spectacolele anterioare, de mult mai mici dimensiuni. Cateva momente, unele la limita periculozitatii, cu actorii transformati in adevarati acrobati, tineau spectatorii cu sufletul la gura - zborul lui Icar -, altele vibreaza de poezie - iubirea centaurilor sau moartea cerbului Acteon, multe starneau rasul - precum Narcis-ul foarte contemporan - sau revolta - "uciderea" statuilor.
Cu "Metamorfozele" (reluat apoi la Sibiu, in mai 2009, pentru Festivalul International de Teatru), Silviu Purcarete taia viu in constiinta spectatorilor care, asa cum stau sub stele, privindu-se ca intr-o oglinda, parca isi inteleg mai bine conditia de simpli muritori, manuiti asemeni unor marionete naive de catre zei cruzi, care se distreaza pe seama lor.
Si apoi a venit Faust...
Purcarete redevine pe deplin in Faust (2007, Teatrul National "Radu Stanca") regizorul spatiilor ample, in care omul e numai un semn pe un fundal mult mai amplu, un fel de hieroglifa intr-o scriere fluenta, care il cuprinde. Viziunile lui sunt construite printr-un efort aproape suprauman, asemeni piramidelor. O samanta de nebunie care prinde radacini in om si-l determina sa-si depaseasca conditia. La Luxemburg, actorii jucau in frig si apa, aflati la un pas de pericol - alunecau, tremurau de frig, suflau flacari precum artistii de circ - in hala Simerom (acolo unde "Faust"se joaca la Sibiu) e din nou frig, un spatiu amplu de acoperit, noi pericole de accidentare. Dar garantia e mereu acolo: prezenta celui care "vede" mai departe si alcatuieste tablouri vivante impresionante punandu-ne in fata propria geneza (Metamorfoze) sau alegerile profunde, de viata, pe care le avem de facut (Faust). Ca un cruciat, regizorul cucereste noi spatii ale constiintei si ne serveste de ghid, punandu-si gandurile lui sub picioarele gândurilor noastre. E un drum pe care nu-ti ierti daca nu-l faci.
Regizorul insusi a parcurs un drum pentru a ajunge aici, la spectacolul prin care redevine el insusi. Trecand prin spectacolele despre care am scris aici, el a regasit valorile intimitatii, ale nostalgiilor personale, pentru a le distila in cele din urma intr-o mare creatie, cu o respiratie ampla, un spectacol ce l-a readus in atentia lumii teatrale internationale prin invitarea la Festivalul International de Teatru de la Edinburgh.
De aceea se poate spune ca turneul cu "Faust" de la mijlocul lui august 2009 a avut valoarea unui certificat de nastere al "Noului Purcarete".

CRISTINA MODREANU este jurnalist si critic de teatru. Semnatura ei s-a regasit de-a lungul celor 13 ani de scris despre teatru in ziarele "Adevarul" si "Gandul", in revistele culturale "Rampa", "Adevarul literar si artistic", "Teatrul Azi" si "Dilema veche". A realizat o serie de emisiuni culturale pentru canalul TVR Cultural, sub titlul "Arta versus Arta". A publicat volumele Sah la Regizor, Mastile lui Alexander Hausvater si Casa dinauntru si a sustinut conferinte internationale despre teatrul romanesc de azi la Valladolid (2004), Berlin (2006) si Stockholm (2007). Este doctorand al Universitatii de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti. Din 2008, este director artistic al Festivalului National de Teatru de la Bucuresti.