FANTASY & SF/ Heeche ii aşteaptă pe Asasini

Autor: Michael Haulica 16.09.2009

Intâlnire cu Heeche (Nemira, 2009, traducere Mihai-Dan Pavelescu) este cel de-al treilea roman din Saga Heeche, după Poarta (Nemira, 2008) şi Dincolo de orizontul albastru (Nemira, 2009). A mai rămas de apărut doar volumul Analele Heeche, pe care fanii il aşteaptă spre sfârşitul anului. Rămâne de văzut dacă şi editura şi-a propus aceaşi termen sau ne lasă să aşteptăm până in 2010.
Romanul continuă aventurile spaţiale ale lu Robinette Broadhead, acum bătrân, pe moarte, in faţa unor operaţii chirurgicale complicate şi, apoi, a trecerii dincolo de moarte, ca inteligenţă artificială, cu Albert (Einstein), programul lui secretar-factotum, cu Essie, soţia superinteligentă şi, in fine, cu apariţia Klarei, salvată din gaura neagră unde rămăsese blocată la sfârşitul primului vlum. Şi, evident, cu ceea ce aşteptau toţi cititorii si anume apariţia fiinţelor Heeche, mai puţin spectaculoasă insă faţă de orizontul de aşteptare. Poate in volumul patru, cel final...
Povestea este coerentă, e vorba despre salvarea lumii, aşa cum ii stă bine unui roman de aventuri, apar inamici personali ai lui Broadhead, dar şi terorişti, se face paradă de averea lui şi de poziţia puternică in societate, de relaţii in Congres şi la Pentagonul Inalt, Essie inşiră programe care de care mai uluitoare, performante etc. Apare şi un conflict sentimental de care are parte Broadhead, prins intre Essie şi fosta iubită, Klara, pendularea bărbatului intre cele două găsind cu greu răspunsul la intrebarea "Si care dintre ele este Adevărata Dragoste?", acesta fiind numele pe care l-a dat celei mai noi nave, ambiguu, inţelegând fiecare ce vrea, dar... Dar.
Unde e Robin Broadhead, personajul interesant din primul volum? Unde e Gelle-Klara Moynlin, iubirea lui, căreia ii prevedeam un mare viitor, dar care a fost absentă in cel de-al doilea volum, iar acum, când in sfârşit apare, nu avem parte de ea decât in câteva secvenţe, şi acelea desul de subţiri? Şi, la urma urmei, unde sunt Heeche? Sincer, mă aşteptam la mai mult de la un roman cu numele Intâlnire cu Heeche. Apucăm să-i "vedem", să ştim cum arată, să ştim că au gânduri bune şi că alţii, Asasinii, sunt cei răi... Probabil in cel de-al patrulea roman ii vom intâlni şi pe Asasini. Sper că vor fi o prezenţă mai consistentă decât au fost Heeche in acest roman in care cititorul, ca şi autorul, face slalom printre firele narative, ideile par imprăştiate, se sare de la una la alta şi poate de aceea destul de des se reiau fraze care au mai fost, ca să nu mai vorbim de obiceiul (parcă al unui scriitor de duzină, autor de foiletoane) de a face din când in când câte o recapitulare, gen "şi in acest timp cutare face aia, cutărescu face ailaltă", care poate fi o găseliţă interesantă stilistic, dar abuzul de acest procedeu lasă totuşi o impresie nu tocmai plăcută.
Altceva. Dacă in Poarta, inserţiile din text erau fragmente din rapoartele de zbor, anunţuri de mică publicitate, lecţii ale instructorilor, care completau "peisajul", in acest al treilea roman fragmentele respective nu par a fi decât nişte note ale autorului, scrise la o revizuire a textului, cu grija celui care a uitat să spună ceva şi şi-a amintit acum, la spartul târgului.
Una peste alta, m-a cam dezamăgit Pohl de data asta, am impresia că seria Heeche n-a dat decât un singur roman viabil, restul fiind doar contract, tranzacţie comercială. Se şi vede, de altfel, din reacţiile celor care propun şi hotărăsc marile premii. Primul roman a luat cinci premii, al doilea a avut trei nominalizări şi un loc 2 la Locus, al treilea un loc 3 Locus, iar al patrulea locul 6 Locus. Bine că s-a oprit la timp.