REPORTAJ / Boborul
Autor:
Stan Constantin
16.09.2009
Ne plângem, cei care ne plângem, de calitatea vedetelor noastre. Despre unele nici măcar nu ştim cam in ce domeniu combat. In dreptul uneia, despre care habar n-aveam dacă este şanteuză, telenovelistă sau dătătoare cu gura la vreo emisie, scria lăbărţat şi precis ca pe sticla de ulei de la Bunica: vedetă de televiziune.
Fusese fata invitată de atâtea
ori pe la diverse emisiuni, incât işi făcuse o meserie: era aia pe
care toţi o ştiau de la televizor. In condiţiile astea, desigur că
doamna de la OTV, parcă Ciumac, care apărea de vreo lună seară de
seară câte 10-12 ore, era ditamai starul. Ziarele au fost mai apoi
pline cu ştiri despre "Magda Ciumac vrea să işi schimbe locuinţa",
"Magda Ciumac trăieşte o frumoasă poveste de iubire", "Magdei
Ciumac i s-a propus să joace intr-o telenovelă" ş.a.m.d. Până când
nimeni nu s-a mai intrebat cu ce se ocupă de fapt proaspăta
starletă. Şi-a făcut fani, s-au creat mici dispute intre
realizatori care să o aibă (la emisiuni) pe "Magda" (care, desigur,
a renunţat la numele de familie pentru că aşa e moda).
In fond, vedetele nu apar din
neant. Pe astea le produce "boborul" nostru. Imi place la nebunie
bancul cu fetiţa care, cu o zi inaintea inceperii şcolii, urlă, se
dă cu fundu' de pământ intrebând-o pe mamă-sa "De ce trebuie să
merg eu la şcoaaaaalăăăăă?!", iar mamă-sa, femeie de-a noastră din
"bobor", cu simţul vremurilor noi, ii spune: "Pentru că eşti
urâtă!"
Vedetele noastre nu sunt altfel
decât noi: avide de notorietate obţinută din nimic (sau din
scandaluri regizate), grabnic doritoare de sclipiciurile vieţii
mondene (cluburi de "fitze" frecventate de indivizi cu care ai
umple vreo două puşcării, maşini de lux pe care de multe ori
poliţia europeană le caută in disperare, amanţi stilaţi care-şi
gratulează proprietatea blondă cu duiosul "Fă, te sparg"), dar care
au susuţinere populară. Cu toţii ne pricepem la toate, dar mai ales
avem un accentuat simţ al gregarului (masa are dreptate, deci
mergem cu masele!). Mentalitatea comunistă s-a inrădăcinat puternic
in român. Lui i-a băgat in cap ideologia lui Marx şi Lenin nu numai
că este clasă conducătoare, ci şi atoateştiutoare, că nu contează
isteţimea pe cât drept are mulţimea.
O astfel de voce din "bobor" mă
sfătuia, comentând un articol, pe un ton de inţelept ce-a urmat
cursul scurt marxist-leninist in ale jurnalismului, să mă consult
cu cititorii avizaţi, recte cu el, probabil, când scriu. Las
deoparte imposibilitatea practică de a mă consulta cu cititorii
inainte de a scrie (facem un cenaclu, le trimit textele ca pe
vremuri la cenzură, vin eu cu ideile şi ei cu stilizarea sau şi
ideile sunt avizate ca să fie pe linia justă, partinică a clasei
conducătoare?), dar vreau să lămuresc un pic ce vrea să insemne a
fi avizat in această lume a scrisului şi ce inseamnă public.
Avizaţi sunt cei care se pricep şi ăştia sunt colegii din breaslă,
criticii şi istoricii. In nici un caz domnul care avea părerea
fermă că Dan Chişu va rămâne in istoria literaturii nu va scrie
istoria literaturii pentru ca adulatul domniei-sale să işi afle un
loc alături de Dosoftei, Cantemir, Eminescu, Blaga, Nichita
Stănescu. Il mai asigur că o istorie a literaturii nu se face nici
pe baza prezenţelor la televizor şi nici a cantităţii de fani pe
care ii au Alice Năstase, Simona Catrina (alte autoare de cărţi in
postura de vedetuţe!) sau maestrul său Dan Chişu. Avizatului meu
cititor nu-i cunosc competenţele pentru că nu şi le-a probat, nu-i
recunosc nici măcar calitatea de a fi cititor de la care să pot
folosi măcar o observaţie. Din când in când am luat in seamă opinii
pertinente, păreri cu care se poate dialoga.
Să nu se uite că publicul (masa,
ratingul, nu?) alege adesea pe cel in care se regăseşte: l-a ales
pe Barabas şi nu pe Isus. Cei care fetişizează "boborul" ar trebui
să aibă mereu pilda evanghelică in faţă. Sau, spre a da un exemplu
ce ne frige la suflet, raţiune, buzunare şi credibilitate ca naţie,
să mediteze la cele 85 de procente cu care au fost castigate
primele alegeri "libere şi democratice" din România.
CONSTANTIN
STAN (n. 28 iulie
1951) este licentiat al Facultatii de Filologie (1974) a
Universitatii Bucuresti. Laureat al Academiei Române (2004) pentru
romanul "Gerda". Cartile de proza i-au fost premiate de ASPRO,
Asociatia Scriitorilor din Bucuresti, Festivalul "Poesis" Satu
Mare, revista "Luceafarul". Premiul APLER pentru jurnalism
cultural.
Este prezent de la primul numar,
saptamânal, cu rubrica "Reportaj", in "Ziarul de
Duminica".
Este presedintele sectiei Proza a Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti.