FOILETON / Primarul Măruntiş
Autor:
Alexandru Petria
16.09.2009
S-a invârtit de-o amendă de 350
de lei pentru o cauză asupra căreia n-o să insist, de-a trânta,
oricum. De la primărie. Dacă in primele secunde Alin Popan a simţit
că i se inroşeşte şi vârful nasului, aşa i se intâmpla, curios, la
mare supărare, treptat s-a calmat, a băut un pahar cu apă minerală
rece.
Nu era supărat pentru bani, il
durea la zece metri de cot paguba, avea bani, insă-l chinuia ca un
burghiu in carne ingratitudinea primarului Soreanu. Pe care l-a
sprijinit intotdeauna. Popan era consilier judeţean. Nu era coleg
de partid cu primarul, erau din partide care de multe ori au dus
lupte aprige intre ele, dar asta nu l-a impiedicat să-i pompeze
fonduri lui Soreanu in campaniile electorale, ba şi pentru
protocoale lungi şi dese, precum cozile la carne de pe vremea
comunismului.
Işi permitea cu prospera sa firmă de construcţii.
Fără doar şi poate, o mână o spăla pe cealaltă, dar acum mâna lui
Soreanu i-a dat peste a lui Popan in văzul lumii. Ceea ce n-avea
cum să rămână fără contrareacţie, altfel tăcerea consilierului ar
fi fost privită ca un semn de slăbiciune, o cedare.
Incerca să descifreze ce se afla
in spatele amenzii, işi suprasolicita memoria ca să-şi dea seama
dacă l-a călcat cumva pe bătătură pe primar, dacă avea vreo vină in
afara celei oficiale, pentru care altcândva era imun, cum altfel,
doar nu era din gloată. Nu şi nu. Nu realiza greşeala şi incepu să
i se contureze concluzia că Soreanu vrea bani mai mulţi, doar in
trei luni incepea campania electorală prezidenţială, iar primarul
era un intim al preşedintelui şi voia să-i obţină cât mai multe
voturi din Deania şi imprejurimi.
- Abţigui-i-aş amigdalele de
guşter, zise.
- Adică… şefu'…?, bâigui Florin,
mâna lui dreaptă. Nu era la curent cu evenimentul.
- Adică-ţi convine? E logic? Să
mă amendeze Soreanu…?! Şi-a inceput să-i povestească, până ochii
lui Florin s-au mărit ca roata furtunului de la
hidrant.
- Sunt sigur c-o să-l puneţi cu
botul pe labe, şefu'.
Florin a ieşit până-n
secretariat şi s-a intors cu două cafele. Nu i-o ceruse Popan, insă
el ii ştia tabieturile de 10 ani, de când lucrau impreună.
Secretara a plecat de câteva ore, erau singuri in clădirea
firmei.
Următoarele zile, Florin a luat
la rând băncile şi magazinele din oraş şi, când a terminat, a văzut
că s-a ales cu bătături la picioare. Totuşi, era satisfăcut. Când
s-a urcat in maşină cu Popan ca să meargă la primărie, nu reuşea
să-şi ascundă emoţia. A anunţat câţiva ziarişti că o să se intâmple
ceva interesant şi le-a spus unde.
La intrarea in curtea primăriei,
văzu că ziariştii au sosit. Parcă automobilul şi din portbajaj
scoase un sac de pânză greu. Impreună cu ziariştii, cei doi s-au
indreptat spre casierie. Florin transpira cu sacul in mâini.
Ziariştii şi-au pregătit aparatele de fotografiat şi ele au inceput
să bâzâie când funcţionarul de la ghişeu, cu gura rămasă
intredeschisă, a inceput să scoată din sac monede de 1 ban. Erau
35.000 de monede, pe care Florin le-a adunat de unde a putut, cu
chiu, cu vai, cu bătături - 350 de lei, amenda.
Lumea a inceput să se adune
nedumerită. Cei care mai vroiau să plătească dări la ghişeu au
inceput să vocifereze. O ziaristă a inceput să râdă. Râzând, l-a
sunat pe Soreanu să-i ceară o declaraţie. Iar Soreanu a ajuns la
casierie in câteva minute, cu pete vinete pe faţă.
Funcţionarul a numărat până la
terminarea programului monede, printre injurăturile şi hohotele
celor stânşi in incăpere. Popan doar zâmbea, avea chef de-o ţigară.
Insă acolo fumatul era interzis. Şi nu vroia să iasă. Ca să nu
piardă nimic. Soreanu era tot mai vânăt. Funcţionarul avea să
numere şi mâine. Astfel s-a ales primarul cu porecla
Mărunţiş.
Va urma