Nu ignorati cifrele, pentru ca se vor razbuna!

Guvernul a trimis in Parlament 600 de pagini de legi, dar in niciuna dintre ele nu scrie de unde pleaca si unde vrea sa ajunga.

Cu alte cuvinte, la 20 de ani de la Revolutie, guvernarea se face tot dupa principiul "noi stim ce este mai bine pentru tara", si nu dupa mecanismul obiectiv propus-obiectiv atins. Nu auzim pe nimeni sa spuna: avem urmatoarele probleme, propunem solutiile acestea si vom masura intr-un an, doi sau patru rezultatele.

In business, fara masura nu se poate. Nu poti sti daca un manager este bun fara sa te uiti la rezultate. Cifra de afaceri, profitul, productivitatea angajatilor, rentabilitatea capitalului, a investitiei sunt parametri dupa care este masurata orice actiune.

In politica romaneasca, statisticile sunt ultima roata la caruta. Ministrii nu vorbesc in cifre, ci in angajamente si cu multe verbe la viitor. Nu-i intrebati de trecut sau de tinte masurabile de atins. Sectiunea politica a ziarelor este in proportie de 90% constituita din declaratii. Premierul a spus, seful Senatului a replicat.

Paginile de politica interna din Le Figaro, Le Monde, The Times sau Corriere de la Sera sunt pline de statistici, de date: cum a crescut criminalitatea in Ile de France, ce rata a abandonului scolar este printre imigranti, cat la suta din fondurile alocate regiunii Veneto au fost investite. Pentru italieni sau francezi, politica inseamna administrare, nu vorbe.

In Romania, pentru majoritatea politicienilor si din pacate pentru majoritatea jurnalistilor care acopera zona politica, statisticile sunt hieroglife.

Avem acest pachet de legi pentru educatie, pentru debirocratizare si impulsionarea afacerilor si pentru salarizarea unica.

Care sunt tintele? Ce-si asuma acest guvern ca va rezolva prin aceste 600 de pagini de legi? Cum vom masura daca si cand si-au atins scopul acestele legi? In ce indicatori se va vedea?

Cel mai bun exemplu al ignorarii efectului este legea salarizarii. Suntem informati ca se urmareste scaderea ponderii salariilor bugetarilor in PIB de la 9% la 7% si ca este dorita asezarea salariilor bugetarilor intr-o piramida in varful careia sa se afle presedintele.

Dar nu este dat niciun exemplu despre cum ar trebui sa evolueze un salariu care il depaseste acum pe al presedintelui si cel al presedintelui pentru urmatorii 5 sau 10 ani.

Ideea piramidei salariale bugetare este buna, dar aceasta prognoza ar fi fost facuta, s-ar fi observat ca legea este inoperabila. Anomaliile salariale sunt atat de mari, incat fara o taiere a salariilor mai mari decat ale presedintelui nu se va crea aceasta piramida mai devreme de 10-12 ani, ceea ce nu ajuta cu nimic nici economia, nici functionarea statului.

Spre exemplu, anomalia nr. 1 este ca salariul sefului de la SPP, adica al sefului paznicilor presedintelului, este dublu fata de chiar salariul presedintelui. In grila din legea unica, ar trebui sa fie doua trepte mai jos ca si coeficient de multiplicare, adica presedintele sa aiba 12Xsalariul minim, iar seful SPP 10Xsalariul minim.

Doar inghetand salariul sefului de la SPP, presedintelui ii va trebui sapte ani de cresteri de 10% pe an pentru

a-l ajunge din urma si inca doi ca raportul sa se aseze la cel din lege, de 1,2 la 1. Dar in 2010, actualitatea economica cere ca TOATE salariile bugetare mai mici de 700 de lei sa fie inghetate. Nu stim ce va fi in 2011, dar este putin probabil ca restrictia sa fie ridicata. Astfel, anomalia se va perpetua. Seful paznicilor va castiga in continuare dublu fata de cel pe care il pazeste. Pai daca este asa de important paznicul, sa-l facem presedinte. Si sunt mii de salarii in sectorul bugetar mai mari decat ale presedintelui sau ale primului-ministru.

ZF a cerut guvernului numarul exact de bugetari pe fiecare categorie de salariati aflati in plata la nivelul lunii august 2009: cati ofiteri, cati invatatori, cati medici rezidenti, cati referenti. "Guvernul nu dispune de aceste date", ni s-a raspuns. Primul-ministru are zeci de consilieri, institutele de cercetare gem de maculatura, sute de milioane de euro sunt aruncati pe programe inaplicabile, dar nu exista informatii privind numarul total de salariati bugetari pe fiecare segment de activitate cuprins in lege. Nu are cine sa le culeaga. Pai atunci opriti legea! Ce fel de lege dai daca nu stii pentru cine si pentru cati oameni se aplica? Nu trebuie sa masori intai?

Pe zi ce trece, impresia de degringolada devine tot mai acuta. Administrarea unei tari nu inseamna legiferare perpetua, ci statistica. Aduceti cifrele la putere, ca altfel se vor razbuna.

Sorin Paslaru este redactorul-sef al ZF