Dupa ce a profitat un deceniu de trecerea la euro, Spania simte pe propria piele si dezavantajele monedei unice

Cu toate ca Franta si Germania, ale caror economii au crescut in trimestru doi, au inceput deja sa dea semne de revenire, alte state membre ale zonei euro precum Spania raman inca prinse in paienjenisul crizei si nu vad inca luminita de la capatul tunelului.

In absenta unor masuri radicale care sa stimuleze activitatea economica, tari precum Spania, Italia, Grecia si Portugalia par setate pe crestere modesta in urmatorii ani, ceea ce inseamna ca datoriile lor vor fi din ce in ce mai greu de achitat, scrie The Wall Street Journal.

Oare economiile atat de diferite din zona euro vor ridica probleme fundamentale uniunii monetare in sine?

Euro se afla la cea mai ridicata valoare in raport cu dolarul american din 2009, iar ratele dobanzilor din Europa arata ca temerile investitorilor cu privire la intrarea in default a membrilor zonei euro s-au relaxat de la inceputul anului. In ciuda acestui progres, vremurile grele pe care zona euro va fi nevoita sa le infrunte par departe de a se fi incheiat.

Pentru a intelege de ce, este suficient sa aruncam o privire asupra Spaniei. Poate ca nicio alta tara nu ilustreaza mai bine avantajele imense, dar in acelasi timp si potentialele dezavantaje pe care le implica moneda euro.

Spaniolii platesc pentru un deceniu de boom

In urma cu un deceniu, aderarea la zona euro a insemnat pentru Spania reducerea subita a dobanzilor de politica monetara, in conditiile in care Banca Centrala Europeana stabileste o rata de referinta unica pentru toate statele care utilizeaza moneda euro.

Cu alte cuvinte, dobanzile practicate de BCE au fost sub rata inflatiei din Spania pentru mai multi ani, astfel ca spaniolii au fost extrem de tentati sa faca imprumuturi. Au facut-o din plin.

Volumul de datorii acumulate de gospodariile din Spania a depasit cu 30% veniturile disponibile ale acestora, in timp ce consumul a continuat sa creasca.

Cu un sector de constructii puternic indatorat, insa cu o evolutie uimitoare, Spania a ajuns cea de-a noua mare economie a lumii. Veniturile pe cap de locuitor le-au depasit pe cele ale italienilor, iar salariile au crescut cu o rata dubla fata de ceea ce se intampla in celelalte tari din zona euro.

Aspectul mai putin placut al acestei evolutii impresionante a fost cresterea costurilor pentru companiile spaniole, prin care si-au pierdut competitivitatea in fata altor tari din zona euro, precum Germania.

In prezent, pozitia destul de solida a monedei euro impiedica Spania sa-si extinda activitatea de export.

Rezultatul este o economie ce continua sa se contracte desi multe alte state revin, ce-i drept timid, la crestere.

Economia Spaniei s-ar putea contracta cu pana la 4,2% anul acesta, iar rata somajului de 18,5% este dubla fata de media inregistrata in UE.

In mod firesc, statele isi pot recapata competitivitatea prin deprecierea monedei nationale. Inaintea introducerii euro, Spania a procedat astfel, insa acum nu mai are autonomie asupra monedei si nici asupra dobanzilor de politica monetara.

In consecinta, ibericii trebuie sa-si recastige competitivitatea recurgand la alte metode, mult mai dure: reducerea salariilor si a preturilor comparativ cu restul statelor membre ale zonei euro. Unii economisti indraznesc sa spuna chiar ca Spania se va confrunta cu "un deceniu pierdut", similar celui japonez.

Spaniolii inca sustin moneda unica europeana. Multi economisti cred ca tara s-ar fi confruntat cu probleme si mai grave daca nu ar fi avut euro, exemplificand prin colapsul Islandei.

Insa experienta spaniola ilustreaza din plin dificultatile adoptarii unei politici monetare comune pentru 16 state, cu guverne distincte si sisteme economice variate.

Criza a schimbat regulile jocului comercial european

O problema importanta pe care moneda euro o ridica se refera la dezechilibrele comerciale majore din interiorul Uniunii. Tari precum Spania, Italia si Grecia au acumulat deficite comerciale uriase, in timp ce Germania si Olanda se "bucura" de excedente satisfacatoare.

Nu au existat probleme totusi atat timp cat creditarea in floare le-a permis spaniolilor sau italienilor sa achizitioneze din strainatate mai multe bunuri si servicii decat vindeau. Criza financiara a pus punct acestei evolutii, reducand cererea de consum a europenilor si in special a spaniolilor si punand presiuni ridicate asupra exportatorilor majori din regiune, precum Germania.

Daca economiile europene nu vor ajunge la un echilibru, Germania absorbind mai multe exporturi, iar Spania si Italia luand masuri pentru stimularea competitivitatii, cele mai slabe state din zona euro s-ar putea confrunta cu datorii publice si private uriase, avertizeaza un numar din ce in ce mai mare de economisti.

Criza datoriei publice pandeste tarile mai slabe din zona euro

Desi niciun membru al zonei euro nu este inca in pericol de a intra in default, analistii cred ca anii de stagnare pe plan economic ar putea conduce la o criza a datoriei publice in anii ce vor veni, potrivit The Wall Street Journal.

Spania a intrat in recesiune cu o datorie guvernamentala destul de mica, insa estimarile vizeaza cresterea acesteia in anii urmatori, astfel ca tara are nevoie de progres economic pentru a putea compensa acesta meteahna. Comparativ, Italia si Grecia au "inaugurat" criza cu datorii publice mult mai ridicate.

"Exista riscuri destul de mari ca perspectivele de crestere ale economiilor mai slabe din zona euro sa fie afectate pe o perioada de mai multi ani de inflexibilitatea si de excedentele comerciale ale altor state din regiune", este de parere Simon Tilford, economist-sef pentru Centrul de Reforma Europeana din Londra.

"Investitorii isi vor pierde increderea in posibilitatea guvernului si a companiilor din aceste tari de a-si rambursa datoriile, ceea ce va conduce la o crestere dramatica a costurilor de creditare pentru acestea", a avertizat Tilford.

In contextul unei crize a datoriilor, ar exista numai trei variante de redresare, toate similar de dure, potrivit The Wall Street Journal.

Integrarea in profunzime, o varianta nedorita de europeni

Prima ipoteza ar fi ca zona euro sa treaca la uniunea politica, prin care obligatiunile guvernamentale sa fie emise la nivel central, fondurile urmand sa fie impartite statelor membre, insa solutia este putin probabila, in conditiile in care exista un entuziasm scazut in randul europenilor pentru integrarea in profunzime.

A doua optiune ar fi asa-numita "varianta nucleara". Satula de crestere modesta si de datorii in linie, o tara precum Spania sau Italia ar putea renunta la moneda euro, lucru care ar declansa intrarea in default a statului respectiv, datoriile fiind denominate in euro. Investitorii ar putea pune presiuni suplimentare, antrenand reactii in lant si poate chiar colapsul monedei unice. Avand in vedere cat de periculoasa ar fi "optiunea nucleara", cel mai probabil scenariu ar fi cel al ajutorului comunitar.

Aceasta ultima varianta ar provoca o serie de controverse.

Germania si Franta ar intampina dificultati in a le explica contribuabililor de ce si unde se vor duce banii din impozite, fiind nevoite sa introduca planuri de austeritate de genul celor impuse de Fondul Monetar International, care ar declansa tensiuni in interiorul UE.

Zona euro mai are inca timp la dispozitie pentru a relansa cresterea economica la nivelul intregii regiunii, luand actiuni concertate. Din nefericire insa, poate ca numai "spaima" unei crize a datoriilor ar putea da un imbold oficialilor europeni pentru a lua o decizie in acest sens, scrie The Wall Street Journal.