ORASUL PICTAT / Bucurestiul contrastelor
Autor:
Raluca Baloiu
22.09.2009
In Bucurestiul interbelic,
periferia vietuieste lânga bulevardele mari, aglomerate; in
apropierea cocioabelor se construiesc cladiri impozante; lânga
localurile luxoase se improvizeaza cafenele, printre rufele intinse
la uscat, in curtea de mahala; lânga tramvaie circula trasuri trase
de cai sau chiar care cu boi. Cele doua aspecte - periferia si
urbea - se intretes pentru a construi peisajul bucurestean
interbelic. Orasul, cu aspectul sau cosmopolit este surprins de
fotograful berlinez Willy Pragher dar si de condeiul pictural al
artistilor.
Pragher infatiseaza
Bucurestiul contrastelor in câteva fotografii din 1941.
Imagini antitetice redau un oras situat intre Occident si Orient,
intre nou si vechi, sat si oras, saracie si bogatie, arta adevarata
si prost gust.
In opinia fotografului, Bucurestiul interbelic este
"un oras in devenire, care traieste o metamorfoza in
salturi".
Fotografiilke berlinezului redau
aspecte profund de diferite ale Bucurestiului: Calea Victoriei -
loc al intâlnirilor mondene -, si strada Bazaca - locul ingust, cu
dughene si negustori de tot felul -; limuzinele din fata Atheneului
si carutele de pe lânga Dealul Mitropoliei. In trecut, loc al
gradinilor si al caselor boieresti, Bucurestiul interbelic isi
gaseste acum expresia in blockhausuri. Câteva dintre
cinematografele si hotelurile de pe bulevardul Tache Ionescu
contrasteaza cu imaginile unui car cu boi care trece nestânjenit
prin zona Garii de Nord, ca si cum s-ar afla pe un drum rural. Iats
si doua aspecte ale Bulevardului Bratianu: covoarele atârnate de
negustori pe uluci tradeaza nostalgia pentru ambianta orientala;
iar zgârâie-norii, magazinele de automobile si statiile de benzina
sunt o sageata spre viitor si spre gustul occidental. Gradinile de
mahala, cu caluti kitsch fac nota discordanta cu câteva
basoreliefuri - din monumentul roman de la Adamclisi -, aflate in
fata muzeului Militar din parcul Carol. Magazine elegante si
moderne, asemanatoare celor din Berlin si Paris, concureaza cu
anticariatele. La antipodul luxului si elegantei de pe bulevardul
Tache Ionescu si Bratianu, se afla strada Lipscani cu reclame
tipatoare si vitrine supraincarcate.
Imaginea Bucurestiului
cosmopolit este surprinsa de Nicolae Tonitza intr-un articol din
1926 (aparut in "Universul literar") intitulat "Peisagiul
bucurestean". El afirma ca Bucurestiul este un loc in care
se intâlnesc privelisti contradictorii: eleganta convietuieste cu
prostul gust, lânga traditional salasluieste modernul. Nu acelasi
lucru se intâmpla si in pictura lui, având mai degraba preferinta
pentru explorarea peisajului periferc bucurestean, exprimându-si
poezia picturala prin ilustrarea zidurilor coscovite si a
peisajelor urbane saracacioase. Tabloul Curte de mahala din
vechiul Bucuresti (1927-1929) este asemanator din punct de
vedere cromatic cu Spalatoreasa lui Luchian.
Ilustrator al peisajului citadin
dar si al aspectelor de la periferie, Lucian Grigorescu surprinde o
curte de mahala in Peisaj din Bucuresti (1927-1929) si o
imagine centrala a capitalei interbelice in tabloul Turnul
Baratiei (1942).
Asemeni lui Cezanne, adica
plecând de la senzatie pentru a cerceta vizualul, Lucian Grigorescu
subordoneaza ratiunii imaginea plastica si reda volumele riguros,
urmarind in Peisaj din Bucuresti arhitectura constructiva a
volumelor.
In perioada de maturitate
picturala, când paleta si viziunea se limpezesc, se clarifica, L.
Grigorescu picteaza Turnul Baratiei. Primeaza acum culoarea
asternuta in planuri largi, arhitectura interioara a tabloului se
citeste limpede, iar scriitura este sigura. Magda Cârneci observa
in pictura lui L. Grigorescu raporturi cromatice transante, o
multitudine de nuante simplificate, contururi cromatice intunecate
pâna la negru, ce amintesc de Rouault dar si o impresie vizuala
sintetizata, apropiata de realismul impresionist.
Constructiile moderne ale
cartierelor bucurestene apar frecvent in pictura Michaelei
Eleutheriade. In Colt de strada bucuresteana se observa clar
accentul pitoresc din anii '30, pitoresc redat in linii stilizate
pentru a ilustra "simplitatea si durabilul" dupa cum observa Dan
Grigorescu.
Colturi de strazi cu case
aristocrate cufundate intr-o atmosfera stranie sunt prezente in
marea majoritate a picturilor bucurestene ale lui Petre
Iorgulescu-Yor. Andrei Pintilie observa in peisajele lui Iorgulescu
o incarcatura emotionala care-l apropie de pittura
metafisica si de arta lui Phoebus, de care se diferentiaza prin
faptul ca nu accentueaza fortat imaginile de teroare si de
asteptare. "Strada parasita" este o lucrare cu putine
elemente vizuale, dar cu un bogat repertoriu pictural, apropiat de
zona plasticitatii pure, de conceptul cézannian al
inseparabilitatii desenului de culoare, "cu o cromatica adânc
constructiva", dupa cum remarca Oscar W. Cisek.
Arareori cele doua aspecte -
periferia si peisajul urban - apar ca imagini contrastante in opera
unui singur artist. In pictura interbelica, in mod frecvent, cele
doua imagini ale Bucurestiului se gasesc disparate.