BOOK.COM / Nici desertul nu mai e ce-a fost odata…

"This is the beginning of a beautiful friendship!" - replica de final binecunoscuta te duce cu gandul la posibile scene melodramatice intr-o cafenea quasi-occidentala plasata pur conventional intr-un decor oriental. Cand vine vorba despre Maroc, toata lumea face cu ochiul, adica "Fii atent, sa n-o ratezi pe Ingrid Bergman!". Asta inseamna Rick's Café, adica, totusi, Casablanca. Evident, fascinatia filmului de epoca inca mai face ravagii printre cinefilii de ambe sexe, fata de care acum ma simt cumplit de vinovat. Nu numai ca nu vorbesc despre Casablanca, dar nici macar despre Rabat, Tanger, Fez, ca sa nu mai pomenesc despre Marrakech! Ori de Ourzazate (invocat de cititorii unui roman foarte la moda - "Potentialul erotic al sotiei mele"; in fapt, autorul, francezul David Foenkinoss, a locuit acolo in timpul redactarii cartii care, altminteri, nu prea are legatura cu marocanii sau - cum s-ar crede - cu marocancele). Pai, nu! Reperele mele sunt Ziz, Zouala, Erfoud, Rissani, Rachidia ori Merzouga. Nu va suna bine? Eu zic ca sunt la fel de exotice precum sonoritatile stereotipurilor culturale deja invocate, iar daca adaug putin couscous, tahine, harira sau harisa, cred ca avem un meniu complet, la propriu. Aaa, bineinteles, sa nu uit de curmale! Se intalnesc aici sub toate formele (culinare) de agregare, de la fructul propriu-zis (cate o farfurie plina iti e oferita ritmic: la hotel, la casa de oaspeti din oaza, intr-un cort din desert, la receptia in aer liber de la un fost palat regal etc.) la prajituri, gemuri si, chiar, supa! De altfel, ceea ce ai putea crede ca sunt palcuri de palmieri, intalnindu-i la tot pasul, in special pe marginea drumului dar nu numai, sunt, de fapt, mici cooperative agricole de productie monofamiliale, producatoare de curmale. Productia de la un pom matur poate aduce proprietarului pana la 1.000 euro pe sezon, iar "palmierul" respectiv se vinde cam cu 2-3.000 euro, mult mai scump decat bucata de pamant care-l inconjoara si pe care, spre deosebire de maslin (celalalt pom emblematic al zonei), nu o umbreste aproape deloc. Ca sa comparam un pic preturile, un magarus ("motocicleta" omniprezenta a desertului) costa 2-300 euro, iar una dintre cele 4(patru) sotii permise de legea islamica in vigoare presupune un dar catre posibilul socru intre 100 si 1.000 euro. C-asa-i in Maghreb (adica in "Vest", spre deosebire de Masreh - "Est")!

Daca tot am amintit de Vestul si Estul Saharei, sa facem cuvenitele precizari peisagistice. Pentru noi, europenii de Baragan, Sahara e o notiune generica, incluzand aproape jumatate din teritoriile aride ale Africii. Din cate am vazut chiar eu in Maroc, desertul e aproape peste tot dar… reprezinta absolut altceva in functie de zona. Astfel, se pot admira, pe versantii Vaii Ziz, dealuri si munti de roca rosie (care, in cateva sute de mii de ani, ar putea deveni, prin eroziune, oceane de nisip), sau - pe traseul Er Rachidia- Erfoud - Er Rissani - sute de kilometri de campuri aride pe care cresc… pietre (sau, cu putin noroc, fosile!). Te poti plimba prin teribile gradini de piatra amenajate de mana omului in jurul si in curtile interioare ale hotelului Kasbah Xaluca Maadid (construit anume, pe dinafara, exclusiv din chirpici & paianta, adica pamant, balegar si paie; pe dinauntru, in schimb, e luxul de pe lume!) si, in fine, te poti indragosti de dunele rosii de nisip dinspre frontiera cu Algeria, langa Merzouga.

Chiar daca multe hoteluri se construiesc in maniera si din materiale traditionale, satisfacand cu asupra de masura setea de autenticitate neaosista a turistilor, in aceasta regiune periferica a Marocului (Tafilalet) poti avea parte si de o seara petrecuta in gradinile unui palat autentic. Este vorba despre resedinta, veche de aproape doua secole, a unui "sultan" local, devenit insa, apoi, rege al intregii tari. Inainte de a fi inscaunat la Marrakech, pe la 1859, Mohamed al IV-lea a locuit in acest luxos ksar, cu vaste gradini interioare si a imprimat un lifestyle de autentic huzur oriental, din ale carui relicve se pot gusta, la propriu, de la supa de naut cu sos iute de harisa la mai multe tipuri de tahine (carne si legume gatite impreuna in boluri acoperite din ceramica), toate prezentate pe o masa acoperita literalmente cu petale de trandafir. Asta, in timp ce pe umeri porti cu fudulie o djellaba de stofa scumpa. Abilitatea iti este, insa, limitata de faptul, cat se poate de explicabil, ca nu-mi puteam coordona ochii cu mainile daca, intre timp, privirea iti zaboveste (lenes / ireversibil) pe formele generoase ale unei belly dancer, vibrand toata, muschiulet cu muschiulet, grasimuta cu grasimuta…