CICA NISTE SCRIITORI / Ion Cristoiu si copilul din cosul de nuiele

La inceputul anilor '80 lucram sub conducerea lui Ion Cristoiu la "SLAST". Prin redactie se perindau multi scriitori tineri, dornici sa colaboreze. Intr-o zi, in biroul lui Jack (asa ii spuneam pe atunci cu totii lui Ion Cristoiu) a intrat o tanara prozatoare, Carmen Francesca Banciu. Constatand ca el nu se afla acolo, s-a asezat intr-un fotoliu, in asteptarea lui. Carmen, o excentrica, obisnuia sa-si poarte copilul nou-nascut cu sine, intr-un cos de nuiele impletite. Cosul cu copilul l-a depus pe biroul lui Jack, deasupra unui teanc de manuscrise. Dupa un timp, in incapere a intrat un coleg de-al nostru, cunoscut pentru inclinatia lui de a curta orice femeie, si a invitat-o pe prozatoare la o cafea, la bufet. Carmen a plecat cu el, lasand cosul cu copil cu tot pe birou.

Toate acestea, le-am reconstituit ulterior. Atunci, insa, nu stiam cum se succedasera faptele. Ma aflam intr-o incapere alaturata si l-am auzit pur si simplu pe Jack tipand ingrozit:

- Alex! Alex! Vino repede aici!

Am alergat la el crezand ca se intamplase o nenorocire. Jack, rosu la fata, sufocandu-se de spaima, imi arata cu degetul spre propriul lui birou:

- Ce e acolo?!

Am examinat cosul, pedant, si i-am raspuns:

- Un copil.

Nu de raspunsul asta avea nevoie:

- Stiu ca e un copil. Dar ce cauta aici?!

Atunci, jucandu-ma, i-am spus:

- Cred ca e un copil facut de tine, in afara casniciei. Iar tanara mama ti l-a adus in dar, ca sa-ti aduca aminte de obligatiile pe care le ai...

Ion Cristoiu isi pierduse insa complet umorul:

- Alex, te implor! Ia-l de aici! Ia-l! Sa dispara! Sa nu-l mai vad! Fa asta pentru mine!

N-am sa uit niciodata panica de atunci a lui Jack. Cand s-au lamurit lucrurile, a fost atat de bucuros, incat i-a publicat prozatoarei toate textele pe care ni le adusese, fara sa le mai citeasca.