PREVIEW / Cum a intrat teatrul romanesc in mileniul trei (II)

Autor: Cristina Modreanu 30.09.2009

Fenomenul Green Hours

Foarte multi tineri s-au strans incepand de la sfarsitul anilor 90 (mai exact din 1997, de la prima premiera a unui spectacol de teatru) in jurul unui club bucurestean, al carui patron, Voicu Radescu, a decis sa adauge ofertei comerciale una culturala, constand in muzica de jazz si teatru. Teatrul Luni de la Green Hours a produs mai multe spectacole dintre care unele au fost premiate cu cele mai importante distinctii din Romania in materie de teatru - Premiile UNITER (Asociatia oamenilor de teatru din Romania). In 2002, actorul Florin Piersic jr. a ridicat monodrama la rang de capodopera, prin versiunea lui la piesa lui Eric Bogosian, "Sex, drugs & rock'n'roll", pe care a tradus-o si regizat-o, interpretand si toate personajele din seria propusa de autorul american. Tot la Green Hours, in 2003 s-a nascut si cel mai inovator spectacol al Gianinei Carbunariu, "Stop the tempo", scris si regizat de autoare, un adevarat manifest al unei generatii debusolate, care nu-si gaseste propriile valori si modele, preferand autodistrugerea. Montarea era una iesita din tipare, cei trei tineri actori jucand in bezna, luminandu-si unul altuia chipurile cu ajutorul flash-urilor de lanterna. "Stop the tempo" a fost tradusa si jucata pana acum in franceza si germana.

Teatrul Luni de la Green Hours are de cativa ani si un dramaturg "dedicat" - Peca Stefan. Descoperit initial de dramAcum, Peca a studiat scrierea dramatica la New York si scrie deopotriva in limba romana si in engleza. Spectacolele cu piesele lui, puse in scena de tanara regizoare Ana Margineanu, au fost prezentate cu succes in marile festivaluri de teatru independent din lume: la Fringe Festival din Dublin (2005), respectiv Fringe Festival New York (2007). "The Sunshine Play", care a primit premiul Best Relashionship Drama la Dublin, e povestea a trei tineri - doi romani si un bulgar - care se intalnesc pe acoperisul unei case. "Bucharest Calling", jucata la New York in spatii independente similare clubului bucurestean, este si ea o poveste de familie ce are loc in Capitala Romaniei, un oras cu pretentii de metropola, in vintrele caruia se ascund istorii sordide. Textele lui Peca sunt bine scrise, dupa modelul riguros anglo-saxon, oferind roluri suculente pentru actori si prezentand elaborat si coerent relatiile dintre personaje.

La Green Hours si-a gasit locul si un artist-fenomen, greu de incadrat intr-un gen anume: actrita si muzician, Ada Milea a creat cateva spectacole in care "traduce" pe muzica compusa de ea mari opere: in 2003 - "Apolodor" (dupa Cartea cu Apolodor de Gellu Naum, poet roman), in 2004 - "Don Quijote" de Cervantes, iar in 2007 - "Nasul" de Gogol. Extragand esenta din aceste capodopere literare si folosind muzica drept suport de spectacol - performerii, actori cu talent muzical, se ajuta doar de propria expresivitate, de voce, de anumite instrumente si de sunete diverse - Ada Milea remixeaza clasicii pe gustul unei noi generatii de consumatori de cultura. (http://www.youtube.com/watch?vaWwSRa8vZoGQ)

In acelasi club de pe Calea Victoriei din Bucuresti - artera istorica a capitalei romanesti -, a debutatsi Carmen Lidia Vidu, o tanara creatoare ale carei spectacole "sparg" benefic monotonia modelului unic teatral romanesc. Limbajul teatral folosit de Carmen Lidia Vidu contine putine elemente, ce revin sistematic, fie ca e vorba despre un text de Eric Bogosian ("Bitter Sauce" la Green Hours) ori de Peca Stefan ("O statie", jucat la Teatrul de Comedie, dar si pe terasa Laptaria lui Enache, teatrul independent Undercloud), regasindu-se in 2007 si in "Privighetoarea si trandafirul", un basm de Oscar Wilde pe care regizoarea l-a ales pentru a-si face cu el "intrarea" pe scena Teatrului National din Bucuresti, considerat o reduta a establishment-ului teatral. Spectacolele ei sunt de fapt succesiuni de scurte flash-uri vizuale, implicand colaje video, muzica, la care se adauga personaje cu aspect de manechin - chipuri cu expresie fixa, miscari sacadate, tinuta sofisticata, perfect pusa la punct. Personaje care nu spun nici un cuvant, singurele texte fiind cele proiectate pe ecranul din background, ca parte din proiectiile video pentru care acesta este instalat. E un mixaj adresat unei generatii care cu greu mai poate fi miscata de ceva in felul in care erau miscati de teatru parintii lor. Acest nou tip de "emotivitate rece" are nevoie de noi stimuli, iar Carmen Lidia Vidu ii imprumuta din arsenalul zilnic la dispozitia tanarului standard al acestor timpuri si ii combina aducandu-i pe scena dupa o reteta personala, pentru moment controversata, contestata mai ales de cei care cred ca stiu deja "cum trebuie sa arate teatrul". (http://www.youtube.com/watch?va24gkXSZ8cAw&NRa1)

Pe la Teatrul Luni de la Green Hours a mai trecut si Radu Afrim, unul dintre cei mai celebrati tineri regizori ai momentului. Multipremiat in ultimii ani, Afrim face un teatru "pop-light", in care pleaca fie de la clasicii dramaturgiei universale, complet reconvertiti la timpurile pe care le traim, fie de la texte contemporane asupra carora isi aplica tratamentul vizual propriu. Rezulta spectacole foarte vii, cu un umor cald, cu mare intelegere pentru fiintele marginale, parasite - homelesi, tineri neadaptati ("Plastilina" de Vasili Sigarev), gay ("Adam Geist" de Dea Loher), travestiti ("Cheek to cheek" de Jonas Gardell), mici perversi inofensivi ("Povestiri despre nebunia (noastra) de toate zilele" de Petr Zelenka), bolnavi ("Inimi cicatrizate" de Max Blecher), batrani uitati de lume ("Joi.megaJoy" de Kathalin Thuroczy), dar in care palpita totusi viata. Valorificand din plin melodrama, estetica lui Afrim poate fi definita ca o induiosatoare "simfonie a superficialitatii si a kitsh-ului" - regasita mai ales in decorurile, costumele si micile obiecte omniprezente in spectacolele lui. (http://www.youtube.com/horiavideo)

Fascinat de fotografie, pentru care are un talent evident, Afrim isi creeaza portofolii de poze la fiecare spectacol al sau, urmareste aproape maniacal cum arata materialele promotionale - de care majoritatea creatorilor romani de teatru nu se ingrijesc deloc - si este un bun gestionar al propriei imagini, pe care a "proiectat-o" in lume via internet (e foarte activ pe listele de messenger si tine un blog in care vedetele sunt fotografiile http://blog.360.yahoo.com/blog-MIdGxyojeqIlh5nUYJSArQFo?la1&ua5&mxa214&lmta5) E un om al lumii de azi, calatoreste foarte mult, dar in acelasi timp nu ezita sa puna in scena in teatrele romanesti de provincie gasind intotdeauna calea spre inima actorilor de toate varstele, dar si, mai ales, spre inima tinerilor spectatori, care il adora, declarandu-se fanii lui si urmarindu-i "show-urile" ca pe ale unui adevarat star rock.

CRISTINA MODREANU este jurnalist si critic de teatru. Semnatura ei s-a regasit de-a lungul celor 13 ani de scris despre teatru in ziarele "Adevarul" si "Gandul", in revistele culturale "Rampa", "Adevarul literar si artistic", "Teatrul Azi" si "Dilema veche". A realizat o serie de emisiuni culturale pentru canalul TVR Cultural, sub titlul "Arta versus Arta". A publicat volumele Sah la Regizor, Mastile lui Alexander Hausvater si Casa dinauntru si a sustinut conferinte internationale despre teatrul romanesc de azi la Valladolid (2004), Berlin (2006) si Stockholm (2007). Este doctorand al Universitatii de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti. Din 2008, este director artistic al Festivalului National de Teatru de la Bucuresti.