Opinie Sorin Pislaru: Guvernarea ca o prada

Prin ruperea aliantei de guvernare, Romania se intoarce in decembrie 2008, imediat dupa demisia lui Theodor Stolojan din functia de prim-ministru, la doar trei zile de la numire.

Ieri am avut demonstratia ca ce se construieste pe nisip se naruie. Pentru ca asa a fost perceputa acea retragere neasteptata, dupa ce dl. Stolojan, exact ca si la alegerile din 2004, a fost o locomotiva pentru PD-L, dar s-a retras chiar cand trebuia sa se apuce de treaba.

Acea renuntare brusca, ramasa neexplicata si nesanctionata politic pana astazi, este sursa instabilitatii acestui guvern. De fapt este de mirare cum a supravietuit atatea luni.

Ideea aliantei PSD -PD-L era de a infrunta criza cu o majoritate politica stabila care sa sustina o echipa de quasi-tehnocrati, asa dupa cum era imaginea d-lui Stolojan in acest moment.

In loc de asta, intempestiv, toti au trebuit sa admita varianta aducerii primarului de la Cluj la carma guvernului. Oricat de bune intentii ar avea dl. Boc, nu putea invata guvernarea atat de repede si mai ales in acest an.

In loc de o echipa de tehnocrati, de oameni priceputi pe fiecare in domeniile lor de activitate, a fost impus un guvern politizat total, iar bataia politica s-a mutat la Palatul Victoria. Daca cele doua partide ar fi acceptat de la inceput sau chiar pe parcurs numirea in functiile de ministru a unor oameni perceputi mai degraba ca tehnicieni decat ca politicieni, experti in domeniile lor de activitate, disputa politica inerenta campaniei pentru presedintie ar fi fost in afara actului administrativ.

In schimb, Romania a riscat cu un premier care nu a fost niciodata ministru.

Pe de alta parte, ministrii desemnati de PSD aveau experienta de partea lor, dar prestatia a fost palida. Nu au reusit sa atraga atentia ca sunt intr-adevar la guvernare, ca exista. Nu au avut mesaje si initiative memorabile, ci au actionat, cu putine exceptii, in siajul partenerilor de coalitie sau, cum este cazul lui Victor Ponta sau Cristian Diaconescu, au fost invizibili.

Acest guvern, sa-i spunem Guvernul Boc I, va ramane probabil ca si guvernul care si-a propus mult, dar a realizat prea putin.

A declarat din prima conferinta de presa ca va micsora cheltuielile salariale din sistemul bugetar si ca va accelera investitiile in infrastructura, dar datele l-au contrazis. A tot amanat taierea salariilor si restructurarea bugetarilor pana cand cea mai mare economie, de 15% din cheltuielile salariale totale, a ramas sa se faca in ultimele trei luni ale anului.

Cat despre investitiile in infrastructura, cea mai buna masura este consumul de ciment, de bitum sau de utilaje de constructii, mai redus cu 30%, 50% si respectiv 80% fata de anul trecut. Guvernul nu a reusit sa preia rolul de motor al pietei constructiilor de la sectorul privat lasat fara finantare bancara.

In plus, Guvernul Boc I a subliniat diferenta enorma intre sistemul bugetar si sistemul privat care s-a creat in cei 10 ani de crestere economica.

Cand aceasta perioada s-a sfarsit, timp in care businessul a ignorat ceea ce se intampla in ministere, agentii, cu ce bani si cu ce rezultate, toate tunurile s-au indreptat spre stat.

Lectia pentru business este simpla. Daca vrea rezultate pe termen lung, trebuie sa se implice in politica.

Dar tinerii care si-au facut o cariera in companii sau oamenii de afaceri nu vor sa se implice in structuri de partid pe care le percep murdare.

Schimburile de replici de asta-vara dintre ministrul Radu Berceanu si primarul sectorului 5 Marian Vanghelie privind numirile din ministere au aratat ca partidele nu mai tin cont deloc de o minima competenta in numirea pe posturi, ci pur si simplu si le transeaza in functie de cat de banoase sunt.

Organizatiile de partid sunt percepute tot mai mult ca organizatii de prada, nu de administrare a bunurilor publice. Cand prima grija a sefilor de partid la putere este sa isi instaleze rudele sefi de banci de stat sau in pozitii de consilieri in guvern, tinerii care vor sa intre intr-un partid au mesajul: vino cu noi, in partid, sa faci bani fara sa ai merite.

Romania trebuie sa se pregateasca pentru un lung sir de crize politice. Alti ministri, alte guverne. Din intamplare, poate vor aparea si cativa oameni care sa se gandeasca mai mult la cum sa imbunatateasca ceva in administrarea resurselor publice.

Sorin Paslaru este redactor-sef la Ziarul Financiar