REPORTAJUL SAPTAMANII / Sportul romanesc – aur si noroi

Ii admiram la televizor, ii asteptam la aeroport cand vin acasa cu medalii, ne mandrim cu ei prin strainatate si ne bucuram cand steagul si imnul nostru sunt respectate acolo - la Jocurile Olimpice, la campionatele europene si mondiale. Putini stiu insa in ce conditii se antreneaza sportivii nostri de performanta! O echipa "Romania te iubesc" a incercat se afle ce e in spatele momentelor emotionante de pe podium. Rezultatele investigatiei noastre? In ultimii 20 de ani, am distrus cele mai multe baze sportive mostenite dupa 1990. Nu mai avem sali, nu avem bazine, nu gasim bani pentru antrenori. Iar sportivii nostri de performanta muncesc in conditii umilitoare, in timp ce autoritatile au o singura replica: "Nu avem bani".

Costel are 21 de ani, a ajuns in top ten mondial la sarituri de pe platforma de 10 metri. Impreuna cu sora lui, isi examineaza exigent sariturile de la mondialele de asta vara, de la Roma. Intors acasa, la Bucuresti, pentru Costel, apa cristalina din bazinul olimpic… ramane o amintire frumoasa. Si-a reluat antrenamentele obisnuite, pur romanesti: la perete. "Ce fac eu aici - spune Costel - , e ca si cum ai juca fotbal si n-ai avea minge, si dupa aia te duci la concurs sau la meci si incerci sa dai gol! (...) Toata lumea rade cand le spunem ca ne antrenam intr-o sala si ne ducem la concurs cu trei saptamani, o luna. Ar fi trebuit sa ma antrenez 12 luni pe an, cum se antreneaza toata lumea, si poate - dac-aveam in toti acesti 10 ani de zile bazin, ca toti ceilalti, poate ma bateam pentru locul 3, loc 2... 1 poate..."

Bazine exista in Bucuresti, unul este la strandul Tineretului, in zona Herastrau - fosta baza sportiva Triumf, construita inca pe vremea regelui. Acum e in paragina: a fost lasata sa se distruga ani in sir, pana in 2003, cand a fost inchiriata pe 49 de ani unei firme private s-o administreze. Firma asta si face, nimic de zis: administratorul povesteste ca n-a reusit sa repare toate bazinele, fiindca proprietarul - baza sportiva Lia Manoliu - a ratacit planurile retelei subterane de canalizare. A decis sa-i sacrifice pe sportivii de la sarituri. In schimb, functioneaza un bazin in care se antreneaza baietii de la polo si iau lectii de inot cativa copii orfani. Asta-i tot ce-a ramas din strandul in care mai toti bucurestenii invatau sa inoate si stateau la plaja. Administratorul povesteste ca a vrut sa demoleze vechile vestiare care stau sa cada, ca sa renoveze complexul, dar ca nu a obtinut autorizatie de la primarie, asa ca s-a lasat pagubas. Si, totusi, spune ca afacerea este… profitabila.

Lui Costel nu-i ramane decat sa dea o raita pe la bazinul acoperit, construit in Bucuresti acum 28 de ani.

Aici, pe Costel il loveste nostalgia. El a fost ultimul care a sarit de pe aceasta platforma, acum 11 ani, pe atunci era copil si visa sa devina campion.

Umezeala si rugina au distrus totul. Costel (pe numele sau intreg Constantin Popovici, locul 8 mondial la sarituri de la 10 metri) mai urca din cand in cand scarile, doar asa, ca sa nu uite cum e la inaltime: sub el, haul! Platforma e inalta de 10 metri plus adancimea bazinului, inca 6. Ca pe un bloc de 5 etaje! Cand nu-l vede nimeni, Costel isi exerseaza statul in maini pe marginea prapastiei, riscandu-si viata, doar asa, de amorul artei. Desi jura ca e sigur pe el, si nu are cum sa cada, nu vrem sa vedem!

Aici intelegem de ce n-are nici o sansa sa devina campion. Cu bietele lui antrenamente la saltea. Costel si-a rupt cateva fibre la triceps, in furia antrenamentelor de dinaintea campionatului mondial. Dar a meritat, spune el, fiindca a castigat locul 8.

Cand nu mai suporta buretii saltelelor, pleaca la Sibiu sau la Bacau, unde se afla singurele doua bazine de sarituri din tara. Prietenul sau, Dragos Coman (locul trei mondial la natatie in 2003), a fost mai norocos, a fost campion mondial la natatie! Trofeele prafuite din vitrina clubului nu mai reusesc sa-i starneasca mandria, e un om ingrijorat. E antrenor, iar meseria sa depinde de… bazin. Vara e pe sfarsite, si odata cu ea antrenamentele in aer liber. Iar bazinul acoperit… e incuiat!

Acest bazin a fost inchis la incepututl verii, pentru renovari, nu s-a intamplat nimic, a trecut vara si se pare ca, la iarna, copiii nu se vor mai putea antrena aici, din cauza umezelii, din tavan deja se desprind bucati de tencuiala - ramane de vazut cand isi va mai aduce cineva aminte de acest bazin!

Dragos e antrenor incepator, de 6 luni, si inca viseaza sa-si antreneze copiii ca-n vest. A invatat din proprie experienta ca 15 la suta dintr-o medalie sunt conditiile de antrenament.

In timp ce Dragos mai spera intr-o schimbare, Costel e resemnat: nu va fi niciodata antrenor!

In alt colt de Romanie, alt antrenor, de data aceasta cu experienta, isi antreneaza copiii cu o imaginatie de invidiat: sunt patinatori si lucreaza la proba de viteza! Evident ca nu au gheata… daca ar avea, nu ar toci cu atata sarg sosetele tricotate de bunica.

"Patinoarul nu functioneaza de circa 8 sezoane, precizeaza Ion Armenciu, antrenor de patinaj viteza -, pentru noi a functionat, asa, sporadic, cand erau minus grade afara, in lunile decembrie, ianuarie, dar in ultimii ani, deloc."

Miscarea se corecteaza in oglinda. Dar pe simulator este foarte greu, pentru ca aluneca tare si poti sa cazi foarte usor. Ritmul alunecarii se pastra pana de curand cu metronomul… care s-a stricat de atata batai. Chiar si asa, Larisa a castigat anul trecut Grand Prix-ul Italiei la patinaj viteza, iar Iulia e campioana nationala la role. Viseaza totusi sa ajunga la iarna la Miercurea Ciuc, unde se va deschide un patinoar adevarat!

"Simulatoarele - mai spune antrenorul Ion Armenciu - le-avem din epoca de aur, sunt niste placi de pal melaminat, cu suprafata lucioasa care, daca e unsa cu ceara, aluneca, am pus opritori ca sa se opreasca dupa impingere..."

In timp ce copiii isi izbesc gleznele de opritorii inventati de domnul antrenor si-si inchipuie ca aluneca pe gheata, patinoarul de la Sibiu zace in "conservare"… pustiu si uitat de lume. Antrenorul continua:

"Nu exista vointa in primul rand! Adica nu se vrea, patinoarul asta functiona si-a fost administrat pana acum 7-8 ani, faceam si cursuri de initiere, si cu performanta, patina si publicul. Dar unde nu se vrea, nu se face! Noi figuram inca la Ministerul tineretului ca pationar artificial, dar asta doar pe hartie, realitatea-i alta."

Autoritatile din sport si-au cam batut joc de bazele sportive pe care le-au mostenit de pe vremea lui Ceausescu. In toata tara, zeci de complexe au fost daramate si inlocuite cu mall-uri sau birouri, zeci de terenuri de fotbal au fost transformate in supermarket-uri, iar bazele sportive care inca mai functioneaza intra incet,incet in conservare, adica in paragina.

Pe un stadion din Baia Mare, la sfarsitul anilor 70, s-a jucat meciul FC Baia Mare - Real Madrid. Fotbalistii romani s-au antrenat atunci chiar pe acest teren, care dupa 89 a fost invadat de tristete.

Salile in care romanii fac sport se dezintegreaza pe zi ce trece. De curand, la Ploiesti, nationala de baschet a Romaniei a intrat in pamant de rusine cand, intr-un meci cu Luxemburg-ul, a inceput sa ploua din tavan. Dupa o intrerupere a jocului, pentru stergerea baltii de pe teren, barbatii au pierdut meciul, iar unul dintre ei chiar si-a scrantit piciorul! Culmea, omul a venit la nationala Romaniei tocmai din America, tara baschetului, roman crescut acolo si umilit aici. Ca buni romani ce sunt, baschetbalistii nostri s-au jenat sa comenteze ploaia din sala.

Dar sa nu generalizam! Sunt sporturi care se descurca de minune fara un leut de la stat. De exemplu fotbalul. Mai sunt sporturi pe care statul pune inca pret: daca vreti sa va dati copiii la cursuri, e bine sa stiti ca atletismul, canotajul, handbalul si gimnastica primesc bugete consistente, iar sportivii nu duc lipsa de nimic! Teoretic.

Pentru 2009 s-au repartizat de la buget astfel:

1. Federatia de Atletism - 15.100.000 lei

2. Federatia de Baschet - 7.600.000

3. Federatia de Canotaj - 7.300.000

4. Federatia de Handbal - 5.700.000

5. Federatia de Gimnastica - 4.250.000

Stranie este situatia de la canotaj. Cele 8 canotoare se antreneaza pentru campionatul mondial. Nu duc lipsa de bani. Au tot ce le trebuie: echipament ultimul racnet, o barca de fabricratie italiana, care a costat aproape 40 de mii de euro si o carmace-politista.

Am asistat la antrenamentul lotului olimpic de canotaj, pe lacul Snagov. Pe un catamaran in miniatura, antrenorul se rasteste la ele printr-o portavoce. Pana aici, toate bune! Dar un domn infuriat peste masura de antrenamentul zgomotos de pe lac, se razbuna barbateste, cu bolidul sau, pe o biata sportiva. Certurile au devenit obisnuite in timpul antrenamentului de pe lac. Unii proprietari de vile nu mai suporta portavocea. Altii fac valuri doar de amuzament si privesc cum sportivii lupta sa nu se scufunde. Fetele se simt incoltite, iar antrenamentul pe apele Snagovului a devenit o lupta nedreapta. Una dintre olimpice era cat pe ce sa-si dea duhul sub apa. A rasturnat cineva barca, si era sa si moara. Sportivele sunt legate-n barca, de picioare, de paloniere si trebuie sa dai drumul la siret si dupa aia sa iesi de sub barca, pentru ca barca se rastoarna cu fundu-n sus. Iar la ultimul antrenament inainte de mondialele din august, echipa de 8 plus 1 era sa ramana fara pretioasa barca de concurs.

Canotorii si cei de la caiac-canoe se lupta deja de cativa ani sa obtina putin respect pe lac. Au incercat sa impuna un orar, daca n-au reusit o regula de buna convietuire cu salupele vitezomane, insa nu-i chip. Ba mai mult, acum sunt nevoiti sa ocoleasca si pontoanele ridicate in dreptul proprietatilor, construite chiar pe culoarele de antrenament.

Asadar, sportul romanesc pare sa se inece incet, incet in saracie, mizerie si, mai nou,… in dispret.

Putini stiu ca in Romania exista totusi un complex sportiv ca-n vest: la Izvorani, chiar la o aruncatura de bat de zarva de pe Snagov. Este administrat de Comitetul Olimpic Roman. Cartea de vizita: toaletele impecabile. Complexul se intinde pe cateva hectare, la marginea padurii Snagov. Are o sala polivalenta, cu aer conditionat, terenuri de tenis, sala de tenis - cu consum mic de energie regenerabila - construita din lemn adus din Italia, care inca trosneste de nou ce e, hotel, bucatarie cu aparatura ultramoderna si cuptoare cu aburi pentru hrana plina de vitamine de care au atata nevoie sportivii. Sala de gimnastica, cu aparate fine, exact ca cele folosite la olimpiada de la Beijing si teren de fotbal cu gazon artificial! Bijuteria complexului este bazinul de inot! Construit dupa tehnologie italiana: doar senzorii de la sosire au costat 1.500 de euro bucata, iar la subsol se ascunde o intreaga uzina - patru centrale de tratare a aerului. Nicio sansa ca acest bazin sa se inabuse in umezeala, cum patesc astazi mai toate din tara. Platforma de sarituri n-are, fiindca n-a fost proiectata, dar… are sauna! Numai ca nici tipenie de inotator: de vina pare sa fie tocmai Fondul Monetar International, care a blocat angajarile la stat, iar bazinul proaspat inaugurat n-are personal. De altfel, intreg complexul e in criza! Ar avea nevoie de 130 de persoane, organigrama n-are decat 52.

Deocamdata, sportivii nici nu se inghesuie sa faca aici cantonamente.

Criza financiara se reflecta si in sport, cantonamentele sunt mai rare, nemaifiind bani. Pentru a supravietui, complexul ofera camere, daca sunt libere, oricui! La 50 de euro pe noapte, cu mic dejun inclus. Aici au inoptat deja vedete din sport, ba chiar Nicole Kidman si Armand Assante.

Teoretic, mai toti sportivii din Romania ar avea unde sa se antreneze in conditii omenesti, aici la Izvorani, doar ca prea putini ajung, pentru unii e prea scump, pentru altii prea departe, iar cei care ajung sa se antreneze aici au si ei micile lor reclamatii. De exemplu, voleibalistii de la nationala, adunati de prin tari straine, spun ca sunt bune conditiile, dar nu si podeaua, foarte dura, care le creeaza probleme la genunchi, entorse, dureri de spate. Asta pentru ca taraflexul este pus direct pe ciment. Sala de forta este utilata pentru fitness, pentru intretinere si nu pentru atletica grea.

Deocamdata, in Romania, mai bine nu se poate!

Si, in timp ce cei mai buni voleibalisti ai Romaniei isi reiau antrenamentul pentru calificari, cele mai bune canotoare au castigat deja medalia de aur la mondiale, micii patinatori din Sibiu isi tocesc visatori sosetele - cu gandul la o competitie televizata, iar intr-un apartament din Bucuresti, tatal celui mai bun saritor al Romaniei isi lauda fericit baiatul.

Duminica trecuta, canotoarele romance s-au intors de la Campionatul European cu doua medalii de aur. Declinul sportului romanesc pare, insa, de neoprit. De curand, Camelia Potec, a treia inotatoare din lume, a anuntat ca ar putea renunta la cariera: statul roman nu-i plateste antrenorul si antrenamentele din Franta. Este singura inotatoare din Romania care a adus medalii in ultimii ani.