MISTERELE CUVINTELOR / Distributismul – o economie pentru viitor
Autor:
Alexandru Ciolan
08.10.2009
Nu cautati cuvantul in dictionarele limbii romane, nu il veti
gasi - de altfel, sunt slabe sanse sa il gasiti si in dictionarele
straine, cu toate ca desemneaza un concept cristalizat in urma cu
aproape o suta de ani in opera balaurului cu doua capete
ChesterBelloc (G.K. Chesterton, 1874-1936, si Hilaire Belloc,
1870-1953).
Cu fiecare dintre capete, balaurul scuipa critici
nimicitoare atat la adresa capitalismului, cat si a socialismului,
propunand un model economic diferit, cu radacini in traditia si in
valorile crestine: distributismul, a treia cale de organizare si
dezvoltare a societatii, singura morala, singura capabila sa
rezolve antagonismele dintre munca si capital, dintre saraci si
bogati, dintre angajati si someri, dintre sclavie si libertate,
dintre umilinta si demnitate. Prin urmare, singura cu sanse de
dainuire (socialismul real si-a dat intre timp obstescul si
binemeritatul sfarsit, iar capitalismul, care in 1989 se credea
invingator, in realitate fiind doar un supravietuitor, pare a fi
intrat in metastaza).
In esenta, distributismul vizeaza diseminarea cat
mai larga a proprietatii productive (pamant, unelte, echipamente
etc.
), pentru ca lucratorul sa nu mai fie sclavul salariat
(proletar), ci proprietar-producator, adica o persoana demna si
libera, a carei bunastare depinde doar de ea insasi si de
cooperarea cu semenii sai (micul intreprinzator, membrul unei
cooperative), manifestandu-se creator si astfel
implinindu-se.
Filiatia formala a cuvantului "distributism" ne
trimite catre latinescul "distribuere", a imparti. Istoria
continutului, insa, incepe in 1891, odata cu "Rerum Novarum"
(Despre lucrurile noi), a papei Leon XIII, prima enciclica sociala
a Bisericii Catolice. Scrisoarea papala se ocupa de relatia dintre
munca si capital, afirmand dreptul la proprietate si totdeodata
dreptul muncitorilor de a se organiza in sindicate, ca si de
relatiile dintre guverne si cetateni. Aici apare pentru prima data
sintagma "dreptate distributiva". Incepea sa prinda contur doctrina
sociala catolica...
Patruzeci de ani mai tarziu, in 1931, in plina
criza economica, Pius XI publica enciclica "Quadragesimo Anno"
(Intr-al patruzecilea an - al patruzecilea an de la "Rerum
Novarum"). Respingand atat capitalismul, cat si comunismul,
Vaticanul preconiza o ordine sociala bazata pe principiile
subsidiaritatii si solidaritatii. Principiul subsidiaritatii,
fundamental pentru intelegerea distributismului, ar putea fi
comprimat in propozitia "Ce e mic e frumos". Sa-l ascultam insa pe
papa Pius XI: "Este o nedreptate, un mare pacat si o tulburare a
bunei randuieli ca o entitate mai mare sau superioara in rang sa-si
aroge functii care pot fi indeplinite eficient de entitati mai mici
si inferioare in rang". Altfel spus, economia trebuie sa ramana la
un nivel uman, sa se umanizeze. Cat despre solidaritate ca
principiu al vietii economice, reprezinta o inversare a
principiului capitalist al concurentei. Solidaritatea presupune
colaborare, nu competitie, iar scopul ei nu este profitul, ci
binele comun. O economie bazata pe altruism, nu pe egoism.
"Centesimus Annus", enciclica lui Ioan Paul II,
publicata o suta de ani dupa "Rerum Novarum" (pe 1 mai 1991, asadar
dupa prabusirea comunismului), critica neoliberalismul si profitul,
dar recunoaste rolul pozitiv al pietei si al intreprinderii
private, cu conditia ca acestea sa fie orientate catre binele
comun.
In sfarsit, "Caritas in veritate" (Dragostea in
adevar) a lui Benedict XVI (7 iulie 2009) este raspunsul la noile
realitati (globalizarea, tehnologizarea, ecologia si nevoia
dezvoltarii durabile, criza financiara). Cu toate ca nu i se spune
pe nume, distributismul este prezent in enciclica: "pentru a
raspunde nevoilor si demnitatii celui ce munceste, ca si
necesitatilor societatii, exista diferite tipuri de intreprinderi,
dincolo de distinctia neta intre «privat» si «public».
(...) Pentru a realiza o economie care in viitorul apropiat sa
reuseasca sa se puna in slujba binelui comun national si mondial,
este oportun sa se aiba in vedere acest inteles largit al
initiativei antreprenoriale".
Inainte de a incheia, sa recapitulam cele trei
principii fundamentale aflate la baza unei economii distributiste:
proprietatea asupra mijloacelor de productie (o lume a micilor
proprietari), subsidiaritatea (totul se pastreaza la nivelul cel
mai mic posibil, pentru a nu indeparta omul de productie si a
impiedica birocratizarea) si solidaritatea.
O economie a libertatii si a demnitatii umane. O
economie a moralitatii. O economie crestina, a fratietatii. O
economie atat de revolutionar-subversiva, incat numele ei nu
figureaza in dictionare, chiar daca in realitate a functionat in
trecutul nostru (cooperativele interbelice ale taranistilor lui Ion
Mihalache) si functioneaza, infloritoare, in diferite colturi ale
lumii (Tara Bascilor si Emilia-Romagna sunt doar doua exemple). O
economie promitatoare, pentru viitor.
Exemplificari si datari pentru sensurile si
cuvintele noi din acest articol veti gasi in editia a treia a DCR
(Dictionarul de Cuvinte Recente), aflat in pregatire la Editura
Logos.
In imagini: 1. G.K. Chesterton; 2. Hilaire
Belloc; 3. Ion Mihalache
ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, Bucuresti). Filolog (absolvent
de spaniola-romana al Universitatii Bucuresti). Profesor navetist
(Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi
redactor-traducator la revista "Lumea" (1978-83), redactor la
Editura Politica si ulterior la Editura Humanitas (1983-1991),
editor si administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducator si
publicist. Zona de interes principala: lexicologia, lexicografia.
Preferinte muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela
Vargas, Liviu Vasilica, Maria Lataretu, Faramita Lambru, Dire
Straits. Pasiuni: gatitul si conservele de casa. Dorinte: sa aiba
nepoti.