MISTERELE CUVINTELOR / Distributismul – o economie pentru viitor

Autor: Alexandru Ciolan 08.10.2009

Nu cautati cuvantul in dictionarele limbii romane, nu il veti gasi - de altfel, sunt slabe sanse sa il gasiti si in dictionarele straine, cu toate ca desemneaza un concept cristalizat in urma cu aproape o suta de ani in opera balaurului cu doua capete ChesterBelloc (G.K. Chesterton, 1874-1936, si Hilaire Belloc, 1870-1953).



Cu fiecare dintre capete, balaurul scuipa critici nimicitoare atat la adresa capitalismului, cat si a socialismului, propunand un model economic diferit, cu radacini in traditia si in valorile crestine: distributismul, a treia cale de organizare si dezvoltare a societatii, singura morala, singura capabila sa rezolve antagonismele dintre munca si capital, dintre saraci si bogati, dintre angajati si someri, dintre sclavie si libertate, dintre umilinta si demnitate. Prin urmare, singura cu sanse de dainuire (socialismul real si-a dat intre timp obstescul si binemeritatul sfarsit, iar capitalismul, care in 1989 se credea invingator, in realitate fiind doar un supravietuitor, pare a fi intrat in metastaza).
In esenta, distributismul vizeaza diseminarea cat mai larga a proprietatii productive (pamant, unelte, echipamente etc. ), pentru ca lucratorul sa nu mai fie sclavul salariat (proletar), ci proprietar-producator, adica o persoana demna si libera, a carei bunastare depinde doar de ea insasi si de cooperarea cu semenii sai (micul intreprinzator, membrul unei cooperative), manifestandu-se creator si astfel implinindu-se.
Filiatia formala a cuvantului "distributism" ne trimite catre latinescul "distribuere", a imparti. Istoria continutului, insa, incepe in 1891, odata cu "Rerum Novarum" (Despre lucrurile noi), a papei Leon XIII, prima enciclica sociala a Bisericii Catolice. Scrisoarea papala se ocupa de relatia dintre munca si capital, afirmand dreptul la proprietate si totdeodata dreptul muncitorilor de a se organiza in sindicate, ca si de relatiile dintre guverne si cetateni. Aici apare pentru prima data sintagma "dreptate distributiva". Incepea sa prinda contur doctrina sociala catolica...
Patruzeci de ani mai tarziu, in 1931, in plina criza economica, Pius XI publica enciclica "Quadragesimo Anno" (Intr-al patruzecilea an - al patruzecilea an de la "Rerum Novarum"). Respingand atat capitalismul, cat si comunismul, Vaticanul preconiza o ordine sociala bazata pe principiile subsidiaritatii si solidaritatii. Principiul subsidiaritatii, fundamental pentru intelegerea distributismului, ar putea fi comprimat in propozitia "Ce e mic e frumos". Sa-l ascultam insa pe papa Pius XI: "Este o nedreptate, un mare pacat si o tulburare a bunei randuieli ca o entitate mai mare sau superioara in rang sa-si aroge functii care pot fi indeplinite eficient de entitati mai mici si inferioare in rang". Altfel spus, economia trebuie sa ramana la un nivel uman, sa se umanizeze. Cat despre solidaritate ca principiu al vietii economice, reprezinta o inversare a principiului capitalist al concurentei. Solidaritatea presupune colaborare, nu competitie, iar scopul ei nu este profitul, ci binele comun. O economie bazata pe altruism, nu pe egoism.
"Centesimus Annus", enciclica lui Ioan Paul II, publicata o suta de ani dupa "Rerum Novarum" (pe 1 mai 1991, asadar dupa prabusirea comunismului), critica neoliberalismul si profitul, dar recunoaste rolul pozitiv al pietei si al intreprinderii private, cu conditia ca acestea sa fie orientate catre binele comun.
In sfarsit, "Caritas in veritate" (Dragostea in adevar) a lui Benedict XVI (7 iulie 2009) este raspunsul la noile realitati (globalizarea, tehnologizarea, ecologia si nevoia dezvoltarii durabile, criza financiara). Cu toate ca nu i se spune pe nume, distributismul este prezent in enciclica: "pentru a raspunde nevoilor si demnitatii celui ce munceste, ca si necesitatilor societatii, exista diferite tipuri de intreprinderi, dincolo de distinctia neta intre «privat» si «public». (...) Pentru a realiza o economie care in viitorul apropiat sa reuseasca sa se puna in slujba binelui comun national si mondial, este oportun sa se aiba in vedere acest inteles largit al initiativei antreprenoriale".
Inainte de a incheia, sa recapitulam cele trei principii fundamentale aflate la baza unei economii distributiste: proprietatea asupra mijloacelor de productie (o lume a micilor proprietari), subsidiaritatea (totul se pastreaza la nivelul cel mai mic posibil, pentru a nu indeparta omul de productie si a impiedica birocratizarea) si solidaritatea.
O economie a libertatii si a demnitatii umane. O economie a moralitatii. O economie crestina, a fratietatii. O economie atat de revolutionar-subversiva, incat numele ei nu figureaza in dictionare, chiar daca in realitate a functionat in trecutul nostru (cooperativele interbelice ale taranistilor lui Ion Mihalache) si functioneaza, infloritoare, in diferite colturi ale lumii (Tara Bascilor si Emilia-Romagna sunt doar doua exemple). O economie promitatoare, pentru viitor.
Exemplificari si datari pentru sensurile si cuvintele noi din acest articol veti gasi in editia a treia a DCR (Dictionarul de Cuvinte Recente), aflat in pregatire la Editura Logos.
In imagini: 1. G.K. Chesterton; 2. Hilaire Belloc; 3. Ion Mihalache

ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, Bucuresti). Filolog (absolvent de spaniola-romana al Universitatii Bucuresti). Profesor navetist (Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi redactor-traducator la revista "Lumea" (1978-83), redactor la Editura Politica si ulterior la Editura Humanitas (1983-1991), editor si administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducator si publicist. Zona de interes principala: lexicologia, lexicografia. Preferinte muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela Vargas, Liviu Vasilica, Maria Lataretu, Faramita Lambru, Dire Straits. Pasiuni: gatitul si conservele de casa. Dorinte: sa aiba nepoti.