Bucurestii subt Guvernul Vremelnicesc (I). Cutremure, incendii, epidemii si tentative de asasinat
Autor:
Emanuel Badescu
08.10.2009
Lucrarea din care vom publica
fragmente vreme de cateva saptamani este o premiera absoluta in
literatura romaneasca de specialitate: prezentarea
exhaustiva a istoriei primului guvern revolutionar
romanesc, din iunie-septembrie 1848. Este rezultatul unei
cercetari minutioase referitoare la primele trei luni ale
Revolutiei de la 1848 din Tara Romaneasca. Autorul a cercetat presa
vremii ("Vestitorul Romanesc", "Pruncul roman", "Popolul suveran",
"Monitorul roman" s.a.), zeci de volume de amintiri si memorii,
cele mai multe publicate in editii singulare in veacul al XIX-lea,
nenumarate sinteze realizate de istoricii nostri in diferite
perioade ale secolului trecut. In final, Emanuel Badescu a reusit
sa reinvie evenimentele de la 1848, zi dupa zi, aproape ora dupa
ora, transformand istoria acelor zile intr-un remarcabil text, care
se citeste pe nerasuflate si care, in plus, e doldora de
informatii, majoritatea inedite.
Fapt si mai interesant, autorul,
incearca sa dea un raspuns unui sir de intrebari suspendate pana
astazi. Pentru usurarea lecturii, am eliminat notele de subsol.
Cartea va aparea la Editura Cadmos.
Cu greu poate fi imaginat un
decor mai potrivit pentru desfasurarea unor evenimente
revolutionare de factura romantica decat capitala Tarii
Romanesti.
La 23 ianuarie 1838, un cutremur
de lunga durata cauzase stricaciuni de-o asemenea amploare, incat
urmarile lui au dainuit aproape un sfert de veac. Au fost subrezite
atunci majoritatea constructiilor "de zid", fapt ce a determinat
Sfatul Orasenesc - dupa un deceniu de gandire - sa porunceasca
sfarsitul caramizilor subtiri, propunand inlocuirea acestora cu
doua tipuri mai groase si mai bine arse. Insa, exact in anul luarii
acestei decizii, s-a produs o alta catastrofa, care a obligat
Sfatul Orasenesc sa interzica folosirea stufului si a sindrilei la
acoperirea caselor. In seara zilei de 23 martie 1847, cand toata
suflarea ortodoxa din Bucuresti petrecea de Sfintele Paste, a
izbucnit cu furie "Focul cel Mare". De la mahalaua Sf. Dumitru,
favorizate de-un vant puternic care, din fericire pentru restul
orasului, a batut intr-o singura directie, flacarile s-au intins
pana la primele cocioabe ale mahalalei Delea Noua, cale de peste 3
km distanta de casele Druganescu, de unde pornisera. Au ars atunci,
dupa statistica "Foii Ofitiale": 13 biserici si 1.798 case, fiind
si 13 morti. Dupa alte surse: 1.248 case, 770 pravalii, 5 hanuri si
12 biserici. Sultanul a donat 5.000 de galbeni, iar tarul, 3.000 de
galbeni, sume care abia au acoperit pagubele catorva negustori.
Angajat inca din 6 mai 1847 sa intocmeasca un plan de
sistematizare, maiorul Borroczyn se afla, dupa un an, la primele
masuratori. Asadar, in anul 1848, Bucurestii se infatisau ca dupa
un bombardament masiv: ce nu ruinase cutremurul parjolise focul...
Ca si cum nu ar fi fost de-ajuns, la 19 februarie 1848, Dambovita a
inundat un sfert din oras, aproape doua saptamani locuitorii
sinistrati traind, de teama hotilor, pe acoperisurile caselor, iar
inceputul revolutiei a coincis cu o epidemie de holera, care a
staruit pana catre finele lunii iulie. Acestei realitati cenusii
conturate cu negru de fum, tarismul ii adaugase o puzderie de umbre
miscatoare: agenti specializati in manipularea intrigilor si
zvonurilor, al caror scop unic era construirea pretextelor pentru
interventia armata.
Izbucnirea
revolutiei
Miercuri, 9
iunie
Zi de cumpana. In vreme ce
initiatii puneau la punct ultimele detalii ale declansarii
revolutiei, seara "pe la opt ceasuri si jumatate", in apropierea
barierei Mogosoaia, asupra trasurii in care se aflau Gheorghe
Bibescu si Alexandru Villara s-au tras sase focuri de arma dintr-o
birja care gonea in sens opus. Din fericire, atentatul a esuat,
Domnul alegandu-se cu o spaima de moarte si cu epoletele de pe
umarul stang strapuns de un glont. Atentatorii - Dimitrie
Kretzulescu, Grigore Peretz si Alexandru Paleologu - nu au mai
oprit birja decat la Ploiesti... Ajungand la Vornicie, situata la
intersectia Podului Mogosoaiei cu Podul Targovistei, Bibescu si
Villara au intocmit zeci de ordine de arestare nominale, pe care
le-au trimis printr-un curier lui Iancu Manu la Agie. Operatiunea
trebuia sa fie discreta si sa se desfasoare concomitent in toate
"vapselele", pentru o eficienta maxima. Acesta era ordinul.
Costache Chihaia (Chihaescu), tistul dorobantilor inca din 1828,
era in culmea fericirii: asteptase de doua luni acest moment. La
nici o ora de la atentat, primii arestati raspundeau deja
registratorului Agiei. Dupa indeplinirea formalitatilor, arestatii
erau condusi in grupuri de cate 5 sau 10 insi la cazarma "Sf.
Gheorghe" de pe Podul de Pamant (construita intre anii 1844-1846
dupa modelul Vauban). C.A. Rosetti, arestat de capitanul Costache
in persoana, si Ion Voinescu II figurau printre "prinsi". Au scapat
Ion Ghica, plecat clandestin la Constantinopol, Eliade si Stefan
Golescu, aflati la Caracal, Grigore Caracas, ascuns de "dumneaiei
polcovniceasa Ecaterina Odobescu in podul casei" de langa biserica
Icoanei, pictorul Ion Negulici, Nicolae Golescu, refugiat la
consulul Robert Colquehoun, in stanga bisericii Caimata, Grigore
Gradisteanu, care, prins de evenimente tocmai in mahalaua Sf.
Stefan, unde pregatea ridicarea meseriasilor de-acolo, a trebuit sa
indure o zi si jumatate umezeala gropii de nisip a popii Ionita.
Mai inventiv, Ion C. Bratianu si-a ras barba si mustata, si-a pus
ochelari albastri si a imbracat haine stramte, nemtesti, semanand
cu doctorul Grunau din cunoscutul tablou al lui Constantin
Rosenthal. Alt initiat, Henric Winterhalder, a gasit adapost la
George Sanders. Pe tanarul Ion Balaceanu, chemat impreuna cu tatal
sau la Palatul de la poalele Dealului Mitropoliei, Bibescu l-a
mustrat cu blandete - era var primar cu Doamna...
Astfel, in noaptea de 9 spre 10
iunie, in loc sa rasune clopotele de la Radu Voda si Mitropolie,
s-au auzit doar copite de cai, fluiere, somatii si vorbe grele,
spuse cu naduf. Si asta din pricina unui act nesabuit - specific
anarhistilor - al unor tineri care, probabil, si-au inchipuit ca
servesc cauza revolutiei.
Joi, 10
iunie
Deruta domnitorului Gheorghe
Bibescu a crescut si mai mult cand, in zori, a sosit stafeta
plecata de la Islaz, mosia primei sale sotii, Zoe Brancoveanu.
Curierul i-a inmanat "Proclamatia" si o epistola indrazneata a
guvernului provizoriu, redactata in stilul binecunoscut al lui
Heliade, in care se argumenta miscarea "in numele poporului roman"
si i se propunea sa se puna "in capul acestei mari intreprinderi".
Propunerea nu era o noutate, ii vorbisera in acest sens si C.A.
Rosetti si Stefan Golescu; totusi, in contextul atentatului, nu mai
stia ce sa creada. Fusese prevenit de actorul Costica Halepliu ca
impotriva sa s-a organizat un complot platit cu bani grei de cativa
boieri si urmand sa fie executat de "Fratie", stia cine si cat
platise - spre surprinderea sa oameni de incredere, precum poetul
Iancu Vacarescu, ruda de sange cu Maritica, polcovnicii Ioan
Odobescu si Ioan Solomon, logofatul Costache Cantcuzino; dintre
"frati" cunostea numele pictorului Negulici, pe care il numise
personal profesor de desen la Colegiul Sf. Sava, si numele lui
Alecu Golescu-Arapila, mezinul Golestilor. Stiindu-i bine si pe
unii, si pe altii, refuzase sa-l creada pe informator, care, dupa
cum se prezentau faptele, nu rastalmacise cuvintele auzite. Convins
inca de implicarea "Fratiei" in atentat, i-a scris lui Gheorghe
Magheru sa inabuse cu orice pret razmerita ce ameninta sa cuprinda
Valahia Mica si nu s-a sfiit sa notifice sentinta capitala: "Moarte
sa le dai!" Furia ii stersese din memorie banuiala infiripata cu o
luna in urma, ca, poate, si prefectul de Romananti face parte din
obsedanta "Fratie". Bizuindu-se pe arestarile din ajun, se simtea,
oarecum, stapan pe situatie. Sentimentul acesta a fost efemer,
rezistand practic pana la sedinta cu guvernul, la care a participat
si generalul Duhamel, un om ursuz, care zambea o data pe an: de
ziua Imparatului. Afisand continutul celor doua documente sosite de
la Islaz "ministrii - scrie Florian Aaron - isi pierdura cumpatul;
Duhamel staruia ca sa se ceara ajutor de trupe rusesti". Insistenta
generalului i s-a parut suspecta lui Bibescu si, poate, domnitorul
a avut revelatia implicarii acestuia in atentatul contra sa prin
prezenta lui C. Cantacuzino, cunoscut rusofil, printre complotisti.
Spre surprinderea celor de fata, a declarat ca prefera sa-si dea
demisia decat "sa ceara ajutor de trupe rusesti". A marturisi asa
ceva in public si in prezenta trimisului oficial al tarului
echivala cu o demisie in alb. Mai mult, sfidandu-l pe Duhamel,
reinviase glorioasa demnitate voievodala... Coroborata cu
atitudinea sa blanda, cel mult mustratoare, de pana atunci, ea a
contribuit decisiv la declansarea revolutiei in Tara Romaneasca. Nu
se stie cum, acest raspuns - sedinta insasi - a facut repede
inconjurul orasului. Urmarea imediata a fost slabirea aproape
totala a vigilentei agentilor si a vataseilor. Odata cu lasarea
intunericului, o parte dintre "proscrisii" care au scapat de
arestare s-au reunit in locuinta lui Axente Sever de pe Ulita
Dobroteasa si au pregatit nestingheriti izbucnirea revolutiei.
Winterhalder, ajutat de Sanders si de un lucrator al lui Heliade, a
tiparit in tipografia pe care o detinea cu C.A. Rosetti pe Podul
Mogosoaiei un mare numar de proclamatii. La fel si Koppainig, in
tipografia sa de la Izvor, din apropierea Agiei. Deghizat cum era,
Ion Bratianu a mers din mahala in mahala, pentru a-i asigura pe
"micii burghezi" de iminenta zaverei.
Din volumul cu acelasi titlu, in
pregatire la Editura Cadmos
EMANUEL BADESCU (n. 25 august 1952) este bibliotecar in cadrul Cabinetului de Stampe al Bibliotecii Academiei Romane. Licentiat in istorie la Universitatea Bucuresti, a colaborat cu peste 1.000 articole la revistele "Formula AS", "Lumea Magazin", "Magazin Istoric" si la "Ziarul de Duminica". A publicat 1 Decembrie 1918 Alba Iulia - Bucureşti si Imnurile nationale la romani. Este şi coautor al volumelor Scurtă istorie a regalităţii in România, Nicolae Ionescu. Bucureştii de altădată, De la Vatican la Ierusalim, Conspiraţia securităţii, Bucurestii in imagini in vremea lui Carol I (volum premiat de Uniunea Scriitorilor).