Bucurestii subt Guvernul Vremelnicesc (I). Cutremure, incendii, epidemii si tentative de asasinat

Autor: Emanuel Badescu 08.10.2009
Lucrarea din care vom publica fragmente vreme de cateva saptamani este o premiera absoluta in literatura romaneasca de specialitate: prezentarea exhaustiva a istoriei primului guvern revolutionar romanesc, din iunie-septembrie 1848. Este rezultatul unei cercetari minutioase referitoare la primele trei luni ale Revolutiei de la 1848 din Tara Romaneasca. Autorul a cercetat presa vremii ("Vestitorul Romanesc", "Pruncul roman", "Popolul suveran", "Monitorul roman" s.a.), zeci de volume de amintiri si memorii, cele mai multe publicate in editii singulare in veacul al XIX-lea, nenumarate sinteze realizate de istoricii nostri in diferite perioade ale secolului trecut. In final, Emanuel Badescu a reusit sa reinvie evenimentele de la 1848, zi dupa zi, aproape ora dupa ora, transformand istoria acelor zile intr-un remarcabil text, care se citeste pe nerasuflate si care, in plus, e doldora de informatii, majoritatea inedite. Fapt si mai interesant, autorul, incearca sa dea un raspuns unui sir de intrebari suspendate pana astazi. Pentru usurarea lecturii, am eliminat notele de subsol. Cartea va aparea la Editura Cadmos.
Cu greu poate fi imaginat un decor mai potrivit pentru desfasurarea unor evenimente revolutionare de factura romantica decat capitala Tarii Romanesti.
La 23 ianuarie 1838, un cutremur de lunga durata cauzase stricaciuni de-o asemenea amploare, incat urmarile lui au dainuit aproape un sfert de veac. Au fost subrezite atunci majoritatea constructiilor "de zid", fapt ce a determinat Sfatul Orasenesc - dupa un deceniu de gandire - sa porunceasca sfarsitul caramizilor subtiri, propunand inlocuirea acestora cu doua tipuri mai groase si mai bine arse. Insa, exact in anul luarii acestei decizii, s-a produs o alta catastrofa, care a obligat Sfatul Orasenesc sa interzica folosirea stufului si a sindrilei la acoperirea caselor. In seara zilei de 23 martie 1847, cand toata suflarea ortodoxa din Bucuresti petrecea de Sfintele Paste, a izbucnit cu furie "Focul cel Mare". De la mahalaua Sf. Dumitru, favorizate de-un vant puternic care, din fericire pentru restul orasului, a batut intr-o singura directie, flacarile s-au intins pana la primele cocioabe ale mahalalei Delea Noua, cale de peste 3 km distanta de casele Druganescu, de unde pornisera. Au ars atunci, dupa statistica "Foii Ofitiale": 13 biserici si 1.798 case, fiind si 13 morti. Dupa alte surse: 1.248 case, 770 pravalii, 5 hanuri si 12 biserici. Sultanul a donat 5.000 de galbeni, iar tarul, 3.000 de galbeni, sume care abia au acoperit pagubele catorva negustori. Angajat inca din 6 mai 1847 sa intocmeasca un plan de sistematizare, maiorul Borroczyn se afla, dupa un an, la primele masuratori. Asadar, in anul 1848, Bucurestii se infatisau ca dupa un bombardament masiv: ce nu ruinase cutremurul parjolise focul... Ca si cum nu ar fi fost de-ajuns, la 19 februarie 1848, Dambovita a inundat un sfert din oras, aproape doua saptamani locuitorii sinistrati traind, de teama hotilor, pe acoperisurile caselor, iar inceputul revolutiei a coincis cu o epidemie de holera, care a staruit pana catre finele lunii iulie. Acestei realitati cenusii conturate cu negru de fum, tarismul ii adaugase o puzderie de umbre miscatoare: agenti specializati in manipularea intrigilor si zvonurilor, al caror scop unic era construirea pretextelor pentru interventia armata.
Izbucnirea revolutiei
Miercuri, 9 iunie
Zi de cumpana. In vreme ce initiatii puneau la punct ultimele detalii ale declansarii revolutiei, seara "pe la opt ceasuri si jumatate", in apropierea barierei Mogosoaia, asupra trasurii in care se aflau Gheorghe Bibescu si Alexandru Villara s-au tras sase focuri de arma dintr-o birja care gonea in sens opus. Din fericire, atentatul a esuat, Domnul alegandu-se cu o spaima de moarte si cu epoletele de pe umarul stang strapuns de un glont. Atentatorii - Dimitrie Kretzulescu, Grigore Peretz si Alexandru Paleologu - nu au mai oprit birja decat la Ploiesti... Ajungand la Vornicie, situata la intersectia Podului Mogosoaiei cu Podul Targovistei, Bibescu si Villara au intocmit zeci de ordine de arestare nominale, pe care le-au trimis printr-un curier lui Iancu Manu la Agie. Operatiunea trebuia sa fie discreta si sa se desfasoare concomitent in toate "vapselele", pentru o eficienta maxima. Acesta era ordinul. Costache Chihaia (Chihaescu), tistul dorobantilor inca din 1828, era in culmea fericirii: asteptase de doua luni acest moment. La nici o ora de la atentat, primii arestati raspundeau deja registratorului Agiei. Dupa indeplinirea formalitatilor, arestatii erau condusi in grupuri de cate 5 sau 10 insi la cazarma "Sf. Gheorghe" de pe Podul de Pamant (construita intre anii 1844-1846 dupa modelul Vauban). C.A. Rosetti, arestat de capitanul Costache in persoana, si Ion Voinescu II figurau printre "prinsi". Au scapat Ion Ghica, plecat clandestin la Constantinopol, Eliade si Stefan Golescu, aflati la Caracal, Grigore Caracas, ascuns de "dumneaiei polcovniceasa Ecaterina Odobescu in podul casei" de langa biserica Icoanei, pictorul Ion Negulici, Nicolae Golescu, refugiat la consulul Robert Colquehoun, in stanga bisericii Caimata, Grigore Gradisteanu, care, prins de evenimente tocmai in mahalaua Sf. Stefan, unde pregatea ridicarea meseriasilor de-acolo, a trebuit sa indure o zi si jumatate umezeala gropii de nisip a popii Ionita. Mai inventiv, Ion C. Bratianu si-a ras barba si mustata, si-a pus ochelari albastri si a imbracat haine stramte, nemtesti, semanand cu doctorul Grunau din cunoscutul tablou al lui Constantin Rosenthal. Alt initiat, Henric Winterhalder, a gasit adapost la George Sanders. Pe tanarul Ion Balaceanu, chemat impreuna cu tatal sau la Palatul de la poalele Dealului Mitropoliei, Bibescu l-a mustrat cu blandete - era var primar cu Doamna...
Astfel, in noaptea de 9 spre 10 iunie, in loc sa rasune clopotele de la Radu Voda si Mitropolie, s-au auzit doar copite de cai, fluiere, somatii si vorbe grele, spuse cu naduf. Si asta din pricina unui act nesabuit - specific anarhistilor - al unor tineri care, probabil, si-au inchipuit ca servesc cauza revolutiei.
Joi, 10 iunie
Deruta domnitorului Gheorghe Bibescu a crescut si mai mult cand, in zori, a sosit stafeta plecata de la Islaz, mosia primei sale sotii, Zoe Brancoveanu. Curierul i-a inmanat "Proclamatia" si o epistola indrazneata a guvernului provizoriu, redactata in stilul binecunoscut al lui Heliade, in care se argumenta miscarea "in numele poporului roman" si i se propunea sa se puna "in capul acestei mari intreprinderi". Propunerea nu era o noutate, ii vorbisera in acest sens si C.A. Rosetti si Stefan Golescu; totusi, in contextul atentatului, nu mai stia ce sa creada. Fusese prevenit de actorul Costica Halepliu ca impotriva sa s-a organizat un complot platit cu bani grei de cativa boieri si urmand sa fie executat de "Fratie", stia cine si cat platise - spre surprinderea sa oameni de incredere, precum poetul Iancu Vacarescu, ruda de sange cu Maritica, polcovnicii Ioan Odobescu si Ioan Solomon, logofatul Costache Cantcuzino; dintre "frati" cunostea numele pictorului Negulici, pe care il numise personal profesor de desen la Colegiul Sf. Sava, si numele lui Alecu Golescu-Arapila, mezinul Golestilor. Stiindu-i bine si pe unii, si pe altii, refuzase sa-l creada pe informator, care, dupa cum se prezentau faptele, nu rastalmacise cuvintele auzite. Convins inca de implicarea "Fratiei" in atentat, i-a scris lui Gheorghe Magheru sa inabuse cu orice pret razmerita ce ameninta sa cuprinda Valahia Mica si nu s-a sfiit sa notifice sentinta capitala: "Moarte sa le dai!" Furia ii stersese din memorie banuiala infiripata cu o luna in urma, ca, poate, si prefectul de Romananti face parte din obsedanta "Fratie". Bizuindu-se pe arestarile din ajun, se simtea, oarecum, stapan pe situatie. Sentimentul acesta a fost efemer, rezistand practic pana la sedinta cu guvernul, la care a participat si generalul Duhamel, un om ursuz, care zambea o data pe an: de ziua Imparatului. Afisand continutul celor doua documente sosite de la Islaz "ministrii - scrie Florian Aaron - isi pierdura cumpatul; Duhamel staruia ca sa se ceara ajutor de trupe rusesti". Insistenta generalului i s-a parut suspecta lui Bibescu si, poate, domnitorul a avut revelatia implicarii acestuia in atentatul contra sa prin prezenta lui C. Cantacuzino, cunoscut rusofil, printre complotisti. Spre surprinderea celor de fata, a declarat ca prefera sa-si dea demisia decat "sa ceara ajutor de trupe rusesti". A marturisi asa ceva in public si in prezenta trimisului oficial al tarului echivala cu o demisie in alb. Mai mult, sfidandu-l pe Duhamel, reinviase glorioasa demnitate voievodala... Coroborata cu atitudinea sa blanda, cel mult mustratoare, de pana atunci, ea a contribuit decisiv la declansarea revolutiei in Tara Romaneasca. Nu se stie cum, acest raspuns - sedinta insasi - a facut repede inconjurul orasului. Urmarea imediata a fost slabirea aproape totala a vigilentei agentilor si a vataseilor. Odata cu lasarea intunericului, o parte dintre "proscrisii" care au scapat de arestare s-au reunit in locuinta lui Axente Sever de pe Ulita Dobroteasa si au pregatit nestingheriti izbucnirea revolutiei. Winterhalder, ajutat de Sanders si de un lucrator al lui Heliade, a tiparit in tipografia pe care o detinea cu C.A. Rosetti pe Podul Mogosoaiei un mare numar de proclamatii. La fel si Koppainig, in tipografia sa de la Izvor, din apropierea Agiei. Deghizat cum era, Ion Bratianu a mers din mahala in mahala, pentru a-i asigura pe "micii burghezi" de iminenta zaverei.
Din volumul cu acelasi titlu, in pregatire la Editura Cadmos

EMANUEL BADESCU (n. 25 august 1952) este bibliotecar in cadrul Cabinetului de Stampe al Bibliotecii Academiei Romane. Licentiat in istorie la Universitatea Bucuresti, a colaborat cu peste 1.000 articole la revistele "Formula AS", "Lumea Magazin", "Magazin Istoric" si la "Ziarul de Duminica". A publicat 1 Decembrie 1918 Alba Iulia - Bucureşti si Imnurile nationale la romani. Este şi coautor al volumelor Scurtă istorie a regalităţii in România, Nicolae Ionescu. Bucureştii de altădată, De la Vatican la Ierusalim, Conspiraţia securităţii, Bucurestii in imagini in vremea lui Carol I (volum premiat de Uniunea Scriitorilor).