MEMORIA CARTII POSTALE/ Petrache Lupu, Sfântul de la Maglavit

Autor: Calin Hentea 14.10.2009
Fervoarea religioasă a existat şi continuă să se facă simţită atât in Vestul catolic, cât şi in Estul ortodox al Europei. In Occident, zeci şi sute de mii de pelerini parcurg anual drumul Sf. Iacob cunoscut sub numele de El Caminio de Santiago din nordul Spaniei pentru iertarea tuturor păcatelor sau vin să ia un pic din apa izvorului din peştera de la Lourdes, Franţa, unde Fecioara Maria i s-a arătat de mai multe ori, in urmă cu 150 de ani, unei fetiţe, Bernadette Soubris. Ambele locuri au devenit infloritoare site-uri turistice, cuprinzând toate facilităţile şi serviciile necesare. In România, tot in fiecare an, zeci şi sute de mii de credincioşi stau sub cerul liber la istovitoare cozi de zi şi noapte pentru a atinge moaştele Sfintei Parascheva, ocrotitoarea Moldovei şi Bucovinei la Iaşi, sau ale Sfântului Dimitrie, ocrotitorul Bucureştilor, imbulzeala fiind atât de mare, incât adesea este necesară pentru calmarea spiritelor fie intervenţia jandarmilor, fie a echipelor medicale de urgenţă pentru leşinuri şi epuizări.
Pe 13 mai 1917, la Fatima, in Portugalia, Fecioara Maria s-a arătat pentru prima dată la trei copilaşi ieşiţi cu oile la păscut şi le-a transmis doar lor, la apariţiile Sale din lunile următoare, o serie de mesaje prevestitoare pentru intreaga omenire, dintre care unele (cele comunicate de sora Lucia) au fost considerate atât de apocaliptice de către Vatican, incât Papa a hotărât secretizarea acestora.
Pe 31 mai 1935, in comuna Maglavit, la zece kilometri nord de Calafat, ciobănaşului de 17 ani Petrache Lupu, mut din naştere, care era cu oile la păscut, i s-a arătat Dumnezeu, "Moşul", cum i-a spus el apoi.
Trei au fost apariţiile lui Dumnezeu către Petrache Lupu, toate vinerea, lângă o salcie plângătoare, iar mesajul Domnului nu a fost secret, ci a fost unul foarte simplu: "Dacă lumea nu se va pocăi, va fi trecută prin grele incercări, dar dacă o va face, «Moşul» ne dă sănătate, ne dă grâu, ne dă porumb".
"Sfântul de la Maglavit" a generat in epocă o adevărată isterie naţională: satul a fost invadat de şiruri lungi de căruţe şi maşini, mulţimi de oameni veniţi de departe, ziarele işi sporeau brusc tirajele atunci când relatau despre vindecările miraculoase pe care le făcea printr-o simplă atingere, banii pelerinilor se adunau cu sacii, dar "Sfântul" nu şi-a insuşit nici un leu, totul mergând apoi pentru susţinerea "războiului sfânt" din est, Regele Mihai l-a trimis pe generalul Sitichiu să-i boteze in numele său pe cel mai mare dintre băieţi, iar după câţiva ani, mareşalul Antonescu l-a trimis cu avionul pe front, pe Don, pentru a imbărbăta trupele, dar Petrache Lupu a prezis că "războiul ăsta va fi pierdut": "Dacă nu vă pocăiţi, din steaua mare care vine de la Răsărit va curge mult sânge pe pământul asta şi va fi foamete şi multă suferinţă". Şi oamenii nu prea s-au pocăit...
Despre Petrache Lupu s-a spus că ar fi fost retardat mintal, dovada in acest sens constituind-o foaia matricolă eliberată de Regimentul 31 Infanterie Calafat, prin care se certifica scutirea acestuia de serviciu militar din cauza incapacităţii sale mintale. Concluziile profesorilor George Marinescu sau C.I. Parhon in urma consultării lui Petrache Lupu au fost interpretate diametral opus de comunişti (care acuzau in "minunea de la Maglavit" doar o diversiune şi o afacere veroasă pe seama prostiei şi sărăciei maselor) sau de susţinătorii "Sfântului", care pentru ei era perfect sănătos.
Petrache Lupu a fost intens exploatat propagandistic nu doar de regimul antonescian, ci şi de comunişti, atât la vremea respectivă, cât şi după preluarea puterii. Intr-un articol publicat prin anii 70 in revista "Magazin Istoric", dr. Gh. I. Ioniţă asociază fenomenul generat de gângavul, pelticul şi surdul cioban mistic-vizionar intereselor Gărzii de Fier, il explică ca fiind doar produsul unei afaceri create de Bobin, preotul satului Maglavit, afacere ce a fost apoi preluată şi exploatată de presa de scandal a vremii, fiind insă demascată şi infierată de presa "progresistă de stânga" şi de "Liga contra prejudecăţilor".
Petrache Lupu a trăit 87 de ani (a murit la 14 decembrie 1994) ca un om simplu, care nu a luat nimic de la nimeni, căsătorindu-se şi având copii, fiind adesea ridicat şi bătut de Securitate in perioada comunistă fără ca el să se plângă cumva. A suportat totul cu stoicism, fără să se plângă, iar Biserica Ortodoxă a privit cu circumspecţie fenomenul Petrache Lupu, chiar dacă după deshumarea sa in mai 2009 şi inmormântarea in biserica ridicată de sătenii din Maglavit pe locul unde a avut el viziunea, au existat voci care au cerut canonizarea sa. In Maglavit mai sunt oameni care au pe perete fotografia Sfântului... şi cred cu tărie in povestea sa.

CALIN HENTEA (n. 2 mai 1958), inginer politehnist (1983) si doctor (Magna cum Laude) in stiinte militare, a fost ofiter in cadrul M.Ap.N. (1986-2008), lucrând ca jurnalist militar de televiziune si presa scrisa si apoi ca ofiter specialist in operatii psihologice in cadrul NATO. A efectuat misiuni NATO in Kosovo si Afganistan. A publicat mai multe volume despre propaganda, razboi mediatic si istorie militara in România si Statele Unite. Din 2008 este colaborator al "Ziarului de Duminica" si al revistei "Flacara".