MEMORIA CARTII POSTALE/ Petrache Lupu, Sfântul de la Maglavit
Autor:
Calin Hentea
14.10.2009
Fervoarea religioasă a existat
şi continuă să se facă simţită atât in Vestul catolic, cât şi in
Estul ortodox al Europei. In Occident, zeci şi sute de mii de
pelerini parcurg anual drumul Sf. Iacob cunoscut sub numele de El
Caminio de Santiago din nordul Spaniei pentru iertarea tuturor
păcatelor sau vin să ia un pic din apa izvorului din peştera de la
Lourdes, Franţa, unde Fecioara Maria i s-a arătat de mai multe ori,
in urmă cu 150 de ani, unei fetiţe, Bernadette Soubris. Ambele
locuri au devenit infloritoare site-uri turistice, cuprinzând toate
facilităţile şi serviciile necesare. In România, tot in fiecare an,
zeci şi sute de mii de credincioşi stau sub cerul liber la
istovitoare cozi de zi şi noapte pentru a atinge moaştele Sfintei
Parascheva, ocrotitoarea Moldovei şi Bucovinei la Iaşi, sau ale
Sfântului Dimitrie, ocrotitorul Bucureştilor, imbulzeala fiind atât
de mare, incât adesea este necesară pentru calmarea spiritelor fie
intervenţia jandarmilor, fie a echipelor medicale de urgenţă pentru
leşinuri şi epuizări.
Pe 13 mai 1917, la Fatima, in
Portugalia, Fecioara Maria s-a arătat pentru prima dată la trei
copilaşi ieşiţi cu oile la păscut şi le-a transmis doar lor, la
apariţiile Sale din lunile următoare, o serie de mesaje
prevestitoare pentru intreaga omenire, dintre care unele (cele
comunicate de sora Lucia) au fost considerate atât de apocaliptice
de către Vatican, incât Papa a hotărât secretizarea
acestora.
Pe 31 mai 1935, in comuna
Maglavit, la zece kilometri nord de Calafat, ciobănaşului de 17 ani
Petrache Lupu, mut din naştere, care era cu oile la păscut, i s-a
arătat Dumnezeu, "Moşul", cum i-a spus el apoi.
Trei au fost apariţiile lui
Dumnezeu către Petrache Lupu, toate vinerea, lângă o salcie
plângătoare, iar mesajul Domnului nu a fost secret, ci a fost unul
foarte simplu: "Dacă lumea nu se va pocăi, va fi trecută prin grele
incercări, dar dacă o va face, «Moşul» ne dă sănătate, ne dă grâu,
ne dă porumb".
"Sfântul de la Maglavit" a
generat in epocă o adevărată isterie naţională: satul a fost
invadat de şiruri lungi de căruţe şi maşini, mulţimi de oameni
veniţi de departe, ziarele işi sporeau brusc tirajele atunci când
relatau despre vindecările miraculoase pe care le făcea printr-o
simplă atingere, banii pelerinilor se adunau cu sacii, dar
"Sfântul" nu şi-a insuşit nici un leu, totul mergând apoi pentru
susţinerea "războiului sfânt" din est, Regele Mihai l-a trimis pe
generalul Sitichiu să-i boteze in numele său pe cel mai mare dintre
băieţi, iar după câţiva ani, mareşalul Antonescu l-a trimis cu
avionul pe front, pe Don, pentru a imbărbăta trupele, dar Petrache
Lupu a prezis că "războiul ăsta va fi pierdut": "Dacă nu vă
pocăiţi, din steaua mare care vine de la Răsărit va curge mult
sânge pe pământul asta şi va fi foamete şi multă suferinţă". Şi
oamenii nu prea s-au pocăit...
Despre Petrache Lupu s-a spus că
ar fi fost retardat mintal, dovada in acest sens constituind-o
foaia matricolă eliberată de Regimentul 31 Infanterie Calafat, prin
care se certifica scutirea acestuia de serviciu militar din cauza
incapacităţii sale mintale. Concluziile profesorilor George
Marinescu sau C.I. Parhon in urma consultării lui Petrache Lupu au
fost interpretate diametral opus de comunişti (care acuzau in
"minunea de la Maglavit" doar o diversiune şi o afacere veroasă pe
seama prostiei şi sărăciei maselor) sau de susţinătorii
"Sfântului", care pentru ei era perfect sănătos.
Petrache Lupu a fost intens
exploatat propagandistic nu doar de regimul antonescian, ci şi de
comunişti, atât la vremea respectivă, cât şi după preluarea
puterii. Intr-un articol publicat prin anii 70 in revista "Magazin
Istoric", dr. Gh. I. Ioniţă asociază fenomenul generat de gângavul,
pelticul şi surdul cioban mistic-vizionar intereselor Gărzii de
Fier, il explică ca fiind doar produsul unei afaceri create de
Bobin, preotul satului Maglavit, afacere ce a fost apoi preluată şi
exploatată de presa de scandal a vremii, fiind insă demascată şi
infierată de presa "progresistă de stânga" şi de "Liga contra
prejudecăţilor".
Petrache Lupu a trăit 87 de ani
(a murit la 14 decembrie 1994) ca un om simplu, care nu a luat
nimic de la nimeni, căsătorindu-se şi având copii, fiind adesea
ridicat şi bătut de Securitate in perioada comunistă fără ca el să
se plângă cumva. A suportat totul cu stoicism, fără să se plângă,
iar Biserica Ortodoxă a privit cu circumspecţie fenomenul Petrache
Lupu, chiar dacă după deshumarea sa in mai 2009 şi inmormântarea in
biserica ridicată de sătenii din Maglavit pe locul unde a avut el
viziunea, au existat voci care au cerut canonizarea sa. In Maglavit
mai sunt oameni care au pe perete fotografia Sfântului... şi cred
cu tărie in povestea sa.
CALIN HENTEA (n. 2 mai 1958), inginer politehnist (1983) si doctor (Magna cum Laude) in stiinte militare, a fost ofiter in cadrul M.Ap.N. (1986-2008), lucrând ca jurnalist militar de televiziune si presa scrisa si apoi ca ofiter specialist in operatii psihologice in cadrul NATO. A efectuat misiuni NATO in Kosovo si Afganistan. A publicat mai multe volume despre propaganda, razboi mediatic si istorie militara in România si Statele Unite. Din 2008 este colaborator al "Ziarului de Duminica" si al revistei "Flacara".