FOTOISTORIA BUCURESTILOR / Hanul Zlatari inainte de demolare
Autor:
Emanuel Badescu
14.10.2009
Ioan Niculescu, artist de obarsie musceleana, a fost nu doar primul fotograf al Politiei Capitalei, ci si un impatimit iubitor al vestigiilor bucurestene ca martore vii ale istoriei.
Din textele ce-i insoteau fotografiile se desprind,
inlantuite, respectul pentru trecut si durerea pe care o resimtea
dinaintea oricarei demolari a vreunei cladiri din vechime. Dupa el,
documentul de caramida avea aceeasi valoare ca documentul
scris.
S-au pastrat multe fotografii realizate de el, de toate
formatele si in sepia, insa majoritatea surprind inchisorile
epocii, detinutii si viata lor in recluziune, cele privitoare la
Bucuresti fiind putine, dar importante. De ce importante? Simplu:
imortalizau ultimele zile de existenta ale obiectivului vizat de
tarnacoape.
In aceasta categorie "lugubra" se inscrie si fotografia
noastra. Era sfarsitul lunii august din anul 1903, o saptamana mai
racoroasa decat de obicei, cum aflam din ziarul "Universul".
Primaria instiintase negustorii cu pravalii in Hanul Zlatari ca,
urmand demolarea acestuia, trebuiau sa-si gaseasca urgent alte
locatii.
Rubrica de anunturi a "Universului" a fost in acea perioada
asaltata cu "informari catre onor clienti" in care se precizau
noile locatii in curs de amenajare. Prin octombrie, acestea deja
functionau…"Depoul de aperitive" ce luase locul de cativa ani
bacaniei lui Paun Popescu se redeschisese pe Boiangii, iar
magazinul "Orasul Atena", ce comercializa incaltaminte la preturi
fixe, se mutase in Palatul Nifon, tot pe Calea Victoriei. Ce
trist!
Imensa cladire cu 200 de incaperi si 29 de pravalii se
imputina zilnic sub dintele tarnacopului, prima zapada afland toata
partea dinspre Stavropoleos rasa de pe suprafata Pamantului.
Imaginile zguduitoare au fost surprinse si eternizate cu
strangere de inima tot de Ioan Niculescu. Apoi a venit randul
turlelor bisericii, "prea rusesti" in opinia lui Carol I, marcat
profund de intentia rusilor de a acapara Romania dupa Razboiul de
Neatarnare.
Nici doi ani mai tarziu, in 1905, calatorii straini din Grand Hotel de France au putut admira de la ferestre un scuar modern amenajat pe locul batranului han Zlatari. Ce repede piere trecutul!