TRADUCERI / Sherlock Holmes loveste si dupa moarte

Bob Garcia este un inginer francez pasionat de jazz, pe care il practica de vreo doua decenii. Canta la contrabas, chitara si banjo, a inregistrat cateva discuri si a scris si o carte despre jazz. Imbina aceasta pasiune cu aceea de scriitor, a publicat deja vreo opt romane politiste. Unul dintre ele se numeste "Testamentul lui Sherlock Holmes", publicat in 2005, pentru care a primit Premiul Intramuros, acordat romanului politist de un juriu alcatuit din... detinuti. Cartea a fost tradusa in acest an la Editura Paralela 45 de Nicolae Balta.

"Testamentul lui Sherlock Holmes" este cu certitudine una dintre cele mai stranii carti publicate la noi in ultima vreme. Roman politist, roman horror si chiar pe alocuri roman istoric. Cine ii cunoaste biografia lui Bob Garcia, stie ca a mai scris un fel de monografie romantata a orasului Londra, asa ca nu va fi surprins sa afle, citind "Testamentul...", detalii absolut uluitoare despre capitala britanica la sfarsit de secol 19. Autorul e impregnat de istoria Londrei, de fantasmele si ceturile sale care se potrivesc manusa pe ororile care alcatuiesc trama politista a cartii. Pe scurt, crime dupa crime, vreo treisprezce, pare-mi-se, urmate de anchete dupa anchete, consemnate pana la disparitia celebrului detectiv de nu mai putin celebrul sau prieten, doctor Watson, care, si el, abandoneaza. Cartea insa nu se sfarseste cu abandonul doctorului, dar nu vom dezvalui deznodamantul, despre care editura sustine ca este "uluitor, stupefiant, nerecomandabil celor sensibili". Romanul este unul politist si se cuvine sa pastram suspansul, prin urmare nu vom vorbi nici despre mobilul crimelor, nici despre asasin.

Putem spune insa ca este o carte bine scrisa - si bine tradusa. Desi masiv (patru sute de pagini), romanul se citeste aproape dintr-o rasuflare, iar cititorul parca e ademenit de ororile care curg dintr-una intr-alta, de parca ar asculta cantul unor sirene. Fara dubiu, imaginatia bolnava a ucigasului fascineaza. Deductiile cu care ne-a obisnuit Sherlock Holmes se intrec de asta data pe ele insele. Suspansul se mentine pana la ultima fila.

Actiunea se petrece de-a lungul mai multor ani intr-o Londra in care aproape nu exista o zi luminoasa, ci doar ploi sacaietoare, ceturi si vanturi care darama case. Personajele apartin tuturor categoriilor sociale. Justitia si mai ales politia si personalul inchisorilor sunt zugravite asa cum apar de regula in perceptia majoritatii, adica insensibile, dornice sa rezolve totul repede, chiar daca trimit la moarte nevinovati - inca un motiv sa-ti fie aproape, in mod inconstient - autorul si subiectul.

Incapabil sa solutioneze repede cazul si, se va releva la final, dornic sa nu faca rau celor apropiati, celebrul detectiv se refugiaza la tara, unde isi afla sfarsitul in singuratate. "Sherlock Holmes, scrie prietenul sau doctorul Watson, murise de plictiseala. E drept ca starea sa de sanatate se agrava si ca, in ciuda avertismentelor mele repetate, continua sa se dedea drogului sau favorit." Dar Holmes lasa un testament in care rezolva enigmele.

Bob Garcia este in mod evident un admirator al lui Sherlock Holmes. S-a observat deja, inclusiv in cronicile aparute la noi, ca portretul pe care i-l face detectivului este asemanator celui realizat de parintele sau literar: orgolios, artagos, ursuz.

Ritmul cartii este febril, nu inregistrez nicio lancezeala. O reusita in colectia "Best-seller" a Editurii Paralela 45.