Fondurile UE: este necesara o redefinire a misiunii lor

Autor: Daniel Daianu 18.10.2009

Utilizarea fondurilor europene a devenit o obsesie in Romania; este asa si in alte tari nou-intrate in Uniune (NMSs), mai ales in conditiile unei recesiuni extraordinar de severe. Desi am mai abordat aceasta chestiune in paginile ZF, doresc sa aduc accente noi, impuse de derularea crizei.

Intelegerea traditionala porneste de la destinatia curenta a fondurilor: modernizare rurala (ceea ce include banii pentru ajutarea fermierilor), dezvoltarea infrastructurii, programe de competitivitate si protectia mediului. De aici extragem efectul asupra bugetului public, care in conditii de folosire la maximum ar insemna o suplimentare a resurselor bugetare (si deci a cheltuieilor posibile) nete de peste 3% din PIB anual (avand in vedere ca trebuie sa scadem contributia Romaniei la bugetul UE). Prin urmare, daca s-ar accesa aceste fonduri in conditii optime, ele ar exercita o functie contraciclica, un efect pozitiv, in executia bugetara. Adica, ar contracara impactul nevoii de consolidare fiscala/bugetara, care a determinat in Romania si in alte tari ce nu apartin zonei euro taieri masive de cheltuieli finantate din resursele proprii si imprumutabile ale bugetului public. Aceasta taiere de cheltuieli fiind o diferenta esentiala fata de tarile unde se practica activismul bugetar pentru atenuarea efectelor crizei.

Dar functia contraciclica evocata mai sus se cuvine sa fie judecata intr-un context mai larg. Deja se vorbeste despre probabilitatea unei crize fiscale in economii avansate si numeroase economii emergente. Economiile avanasate vor avea de suportat in anii ce vin influenta asupra datoriei publice (a serviciului ei), a cheltuielilor bugetare ce se fac pentru sustinerea sistemelor bancare, ca si a unor sectoare industriale. In prezent se imagineaza planuri de "exit" (iesire din situatia de injectii masive de lichiditate de catre banci centrale si deficite bugetare de cca 6%, ca medie, la nivelul UE in 2009), in timp ce datoriile publice sunt estimate a creste puternic in anii ce vin (si ca urmare a imbatranirii populatiei). Iar la un moment dat, daca se va incerca prevenirea inflatiei inalte, cresterea dobanzilor va fi inevitabila - ceea ce va creste substantial serviciul datoriei publice. De aici va rezulta un efect de evictiune major pe piata europeana, pe cea internationala, a creditului, care va lovi in economii emergente, in cele care fac apel la impumuturi pentru a-si finanta deficitele externe. Inlantuirea aceasta de efecte va fi afectata si de faptul ca bancile sunt si vor fi mai prudente in acordarea de credite.

Economiile emergente din Europa se incadreaza in categoria celor care sunt amenintate de o mare criza fiscala. Spre deosebire de economii asiatice, unde se economiseste foarte mult (si fiindca ca nu exista aranjamente de asistenta sociala ca in tarile europene, SUA, Canada, Australia etc) si unde motorul cresterii este exportul, tarile nou-intrate in Uniune au fost si sunt dependente puternic de finantarea externa. Modelul lor de crestere, indus in principal de logica functionarii Uniunii (de piata financiara unica, deschiderea totala a contului de capital!!), a insemnat import masiv de capital, care nu s-a orientat automat catre dezvoltarea capacitatii de rambursare a datoriei externe (a statului sau a sectorului privat). Criza a provocat o cadere brutala a finantarii externe, care a condus si la o scadere dramatica a incasarilor bugetare. Criza economica nu numai ca pune in discutie acest model, dar modifica radical contextul si perspective pentru evolutia NMSs. Potentialul lor de crestere a fost diminuat si deficitele externe nu vor mai putea fi de anvergura celor din anii trecuti. Costul creditului va fi mai inalt pentru multi ani de acum inainte. Aceasta inseamna ca ele trebuie sa economiseasca mai mult, pentru a-si finanta din resurse proprii, mai mult, investitiile. Vedem cat de importanta devine utilizarea fondurilor europene ca un mijloc de a suplimenta economisirea interna intr-o perioada (ce va dura) de mare ananghie pentru bugetul public. Fondurile UE ar contribui si la atenuarea presiunilor izvorate din nevoia de a nu permite deficitelor bugetului public sa ramana la un nivel nesustenabil, pe termen mediu si lung. Ele ar facilita considerabil operatiunea de consolidare bugetara in masura in care accesarea lor ar usura ajustarea unor cheltuieli - prin intermediul unei functii de compensare (echivalenta, partial, celei contraciclice). Drept este ca se ridica problema cofinantarii, care pare sa mareasca -intr-o prima faza-deficitul bugetar. Dar cofinantarea poate fi relaxata (pana la disparitie) ca o conditie. Ar interveni totodata importante efecte de antrenare ce ar afecta pozitiv incasarile bugetului.

Fondurile UE ar putea fi utilizate si pentru sustinerea sistemelor bancare in NMSs, mai ales cand pietele financiare locale isi dezvaluie imperfectiuni in mod flagrant. De aceea am sugerat infiintarea si sustinerea cu fonduri europene a unei entitati financiare destinate creditului rural (intrucat bancile locale au un apetit foarte redus de a se implica in aceasta activitatea). Si capitalizarea suplimentara a CEC si Eximbank poate fi inclusa in aceasta schema de sustinere a economiei locale in conditiile de functionare atat de precara a pietelor financiare. Argumente ca aceste doua banci nu ar folosi resursele cu care sunt deja inzestrate (deci ca nu ar avea nevoie de o suplimentare a capitalului) nu schimba esenta problemei. In plus, o astfel de noua misiune a utilizarii fondurilor UE ar ajuta la trecerea la un alt model de crestere economica.

In opinia mea, Romania, alaturi de alte tari nou-intrate in UE, trebuie sa promoveze in Consiliul European, in Parlamentul European ideea unei redefiniri a utilizarii fondurilor europene - in raport cu efectele (ce nu sunt conjuncturale) crizei economice. Intrucat simplificarea procedurilor de accesare a fondurilor, operata de catre Comisie, nu mi se pare suficienta. Aceasta redefinire este sensul scrisorii pe care am adresat-o presedintelui Juan Manuel Barroso si comisarului Joaquin Almunia la finele lui septembrie -ca fost ministru de finante al Romania si, pana recent, europarlamentar.

Daniel Daianu este profesor de economie, fost europarlamentar si ministru al finantelor