ARHITECTURA/ Bucurestii, cladiri de cult

In ultimii ani au aparut mai multe carti despre lacasurile de cult din Bucuresti, intre ele remarcandu-se "Atlasul-Ghid. Istoria lacasurilor de cult din Bucuresti", in trei volume, semnat de Lucia Stoica, Neculai Ionescu-Ghinea, Dan D. Ionescu, Cecilia Luminea, Petre Iliescu si Minerva Georgescu (aparut in 1999) si "Enciclopedia lacasurilor de cult din Bucuresti", coordonata de Lucia Stoica si Neculai Ionescu-Ghica (aparuta in 2005). Ambele sunt volume masive, doldora de imagini si informatii, este adevarat, dar dificil de consultat, mai ales de catre eventualul turist grabit, aflat in cautarea unui anume monument.

Arhitectul Petre Derer si graficianul Adrian-Florin Balteanu au suplinit aceasta hiba tiparind in regie proprie, la Arta Grafica, doua harti foarte usor de consultat: "Bucuresti. Cladiri de cult. Zona centrala" si "Bucuresti. Cladiri de cult. Periferii si imprejurimi". Pe una dintre fetele fiecarei harti se afla paienjenisul de strazi, pe care sunt insemnate lacasurile de cult. Pe cealalta fata a hartii sunt tiparite informatiile succinte: denumire, adresa, datare, arhitectii, grupa valorica a monumentului. Lacasurile de cult sunt grupate astfel: 1456-1714; 1714-1821; 1821-1877; 1877-1918; 1918-1948; 1948-1989; 1989-2007. Cladirile, prin urmare, sunt ordonate crescator dupa primul an de datare prezentat. In cazul restaurarilor, in dreptul arhitectului ce a intervenit asupra constructiei este trecut "rest." Sunt mentionati si anii in care se va fi intervenit asupra unor componente ale cladirilor.