CONTRIBUTII/ Bucurestii subt Guvernul Vremelnicesc (III). A fost Gheorghe Bibescu un domn regulamentar?
Autor:
Emanuel Badescu
22.10.2009
Continuam sa publicam fragmente
din aceasta lucrare care este o premiera in literatura romana de
specialitate, facand o prezentare exhaustiva a
istoriei primului guvern revolutionar romanesc, din
iunie-septembrie 1848. Emanuel Badescu a reusit sa reinvie
evenimentele de la 1848, zi dupa zi, aproape ora dupa ora,
transformand istoria acelor zile intr-un remarcabil text, care se
citeste pe nerasuflate si care, in plus, e doldora de informatii,
majoritatea inedite. Fapt si mai interesant, autorul incearca sa
dea un raspuns unui sir de intrebari suspendate pana
astazi.
Sambata, 12
iunie
Fara sa resimta oboseala cauzata
de evenimentele de peste zi, Winterhalder a lucrat toata noaptea de
11 spre 12 iunie.
A scris articole, le-a cules, paginat, tiparit.
Muncea ca un rob, caci nu avea zetari in tura de noapte, dar era
fericit. In dimineata zilei de 12 iunie, din tipografia pe care o
detinea in asociatie cu C.A. Rosetti la Hanul Bossel de pe Podul
Mogosoaiei, a iesit prima gazeta a Romaniei moderne: "Pruncul
Roman". Fara sa bage de seama, Winterhalder, autorul celebrului
vers "Dambovita, apa dulce", daduse presei romanesti un nou tip de
ziar, virulent, polemic, cu accent pe propaganda, structurat
exclusiv pe deviza masonica "Dreptate, Egalitate, Fratie", neuitand
sa aminteasca libertatea. Era prima gazeta politica, primul
bisturiu care a operat asupra creierului de roman, eliberandu-l de
conservatorism, de lipsa de orizont, de umilinta. Va fi un model,
desi nedeclarat sau recunoscut, pentru gazetele
ulterioare.
Debuta eclatant cu articolele
"Traiasca Romania Libera!" si "Catre fratii nostri din Moldova", in
primul indemnand cetatenii din toate clasele sociale sa se arate
vrednici de libertatea obtinuta la 11 iunie, in al doilea, chemand
la unire nu numai pentru ca "munteanul si moldoveanul sunt toti
romani", ci pentru ca "uniti vom fi tari!" Nimic savant, nimic
neutru. Ceea ce trebuia sa fie transmis trebuia spus limpede, scurt
si pe intelesul oricui. Din pacate, tirajul a fost limitat,
neprofitabil din aceasta cauza, pentru numarul al doilea
Winterhalder fiind obligat sa imprumute de la consulul englez suma
de 10.401 lei. De altfel, nu putea mari prea mult tirajul: cei
carora le era adresata gazeta fie nu aveau bani sa o cumpere, fie
nu stiau sa citeasca. Aparitia "Pruncului Roman" a surprins pe
multi, inclusiv pe cei din guvern. Lui Nicolae Balcescu nu i se
parea normal ca un oficial sa detina un ziar care sa apere politica
guvernului din care facea parte. Peste putine zile va calca exact
pe urmele lui Rosetti, creand "Amicul Popolului"... Venind vorba de
guvern, nu a perceput nimeni existenta lui. Era incomplet... Timp
de doua zile singura voce a revolutiei si singurul semn ca s-a
intamplat ceva in Bucuresti au fost "Pruncul Roman" ("fiul
Romaniei", cum l-a numit, inspirat, Ion Catina) si, intr-o oarecare
masura "Vestitorul Romanesc", care a publicat nota de multumire a
presedintelui Sfatului Orasenesc, C.A. Kretzulescu, adresata
cetatenilor pentru "linistea si buna oranduiala cu care s-au purtat
la imprejurarea celei de eri insemnata si vrednica de pomenire
prefacere".
Bucurestenii nu se trezisera
inca din betia entuziasmului, orasul parand cufundat in somn.
Cineva i-a vazut pe Alecu Villara, Mihai Cornescu si Ion Manu la
bariera Beilicului, i-a auzit spunand strajii ca se indreapta spre
Giurgiu si acesta, om de buna-credinta, a dat de veste in targ.
Spre seara, s-a auzit ca un grup restrans de "revolutionari" au
spart ferestrele casei lui Villara din spatele Hanului Serban Voda
si ale casei Marelui Aga de langa Palatul Domnesc. Preocupat cu
nasterea fiicei sale, Sofia-Libertate, Rosetti nu a dat nici o
atentie acestui caz, desi intra in atributiile sale ca prefect al
politiei. Faptul, in sine minor, a fost speculat cu promptitudine
de adversari, care de-acum inainte ii vor taxa pe fruntasii
revolutiei cu epitete jignitoare, precum crai, vagabonzi, adunatura
de comunisti, nebuni, anarhisti.
Nu departe de zona celor doua
incidente, Gheorghe Bibescu juca rolul bolnavului inchipuit. Pur si
simplu nu voia sa se implice, ignorand obligatiile domniei. Cu sau
fara voia lui, era suveranul unui principat cuprins de revolutie.
In aceasta postura a primit din partea lui Kotzebue o nota de
protest in termeni amenintatori, in care se sublinia ca noua
realitate politica din Tara Romaneasca este in contradictie
flagranta cu dispozitiile Regulamentului Organic si ca el,
consulul, este impotriva tuturor innoirilor introduse. Tonul si
fondul notei erau niste truisme. Este improbabil sa-l fi
impresionat pe Bibescu. Infinit mai grava erau inchiderea
consulatului rus si fuga consulului la Focsani, nu pentru tronul
sau, oricum pierdut, ci pentru viitorul tarii. Rusia nu va tolera
"innoirile". Dupa calculele sale, in 3-4 zile armatele ei vor trece
Milcovul... Mai era o problema: acceptarea functiei oferite in noul
guvern lui Ion Odobescu, o problema - se pare - personala dupa
indarjirea apararii acestei numiri. De doua ori ministrul si-a
prezentat demisia, de doua ori Bibescu a respins-o. Il voia in
"groapa cu lei"? Il voia compromis? In cele din urma, Odobescu a
cedat...
Duminica, 13
iunie
Aceasta zi de crestineasca
odihna a insemnat prima zi de lucru a guvernului Mariei Sale.
Constientizat de eficienta, de oportunitatea propagandei,
demonstrate de succesul gazetei lui Rosetti si Winterhalder,
asa-zisul "guvern provizoriu" a dat semn ca s-a trezit din euforie
si ca, investit de Voda insusi, are putere decizionala. Primul act,
semnat de Nicolae Golescu in calitate de ministru al trebilor din
launtru, a fost o adresa catre Ion Odobescu, in care il instiinta
ca Grigore Gradisteanu a primit misiunea sa citeasca "punturile
printipale ale Constitutiei ce s-a primit de Maria Sa Domnul
tarii". O alta decizie, menita sa consolideze revolutia in tara,
iesita tot din biroul lui Nicolae Golescu, a constat in
"oranduirea" unor prefecti in judetele strategice Slam-Ramnic,
Braila si Prahova din vecinatatea Moldovei si a Brasovului,
respectiv Scarlat Filipescu, Alexandru Golescu-Albul si Ion
Negulici.
O interesanta miscare tactica a
avut-o Nicolae Balcescu... Intrucat consulul Angliei acordase
sprijin moral si material revolutionarilor si putea, indirect, sa
influenteze politica Imperiului Otoman, noul ministru ad-interim al
trebilor din afara i-a transmis in scris sentimentele sale
cordiale, strecurand printre randuri si cateva noi directii
politice generate de "Constitutie". Nici numele ministrului, nici
articolele "Constitutiei" nu constituiau o noutate pentru R.
Colquehoun, implicat cel putin moral in toate conspiratiile
valahilor menite sa slabeasca influenta Rusiei. Epistola lui
Balcescu, sub forma unei circulare catre consulii straini, il
obliga la un gest reciproc, insa unul proportional cu puterea
statului pe care il reprezenta, mai cu seama acum, cand Rusia era
sfidata pe fata.
Intr-o singura zi, poate in
cateva ore, guvernul revolutionar dovedise ca exista si ca, desi se
misca incet, o face cu abilitate. In acest timp, pazit cu
strasnicie de mania ruseasca de catre fratii Lapatti, de Creteni si
de altii, Gheorghe Bibescu se pregatea si el sa paraseasca Tara
Romaneasca. Tinea la viata, dar si la imagine. Pentru mentalitatea
timpului sau, domnise nepermis de mult cu un guvern revolutionar...
A scris actul abdicarii, motivand ca puterile nu ii sunt "potrivite
cu cererile celor de astazi imprejurari" si ca, evident, tine
"carma obladuirii mai mult decat putinta ma iarta", carma pe care o
incredinteaza guvernului, transformat automat in Locotenenta
domneasca. O transformare, totusi, nedeclarata de membrii
guvernului, deci neoficiala. De aceasta tacere pe drept cuvant
bizara va profita Rusia...
Daca membrii din Bucuresti ai
guvernului erau la curent cu plecarea Domnului nu este limpede.
C.A. Rosetti stia. A venit cu trasura la miezul noptii, a ordonat
inlocuirea gardistilor cu Winterhalder si a urcat in palat. Cateva
minute mai tarziu a revenit insotit de Bibescu, printul purtand pe
piept o cocarda tricolora. La bariera Mogosoaiei, in jurul orei 1,
trasura a oprit. Din ea au coborat Printul si Rosetti. Peste ani,
fostul prefect al politiei va face in paginile gazetei "Romanul" o
dezvaluire de senzatie: "In noaptea de 13 iunie 1848, in momentul
cand Domnul Bibescu se despartea pentru totdeauna de Romania, imi
zise: Peste trei zile muscalii vor intra in tara. Revolutia va fi
indata rasturnata, dar niciodata nu va pieri. Tara va suferi un
timp, iata tot raul! Ati facut o fapta foarte mare. Revolutia de la
1821 ne-a dat domni romani. Nimeni nu poate prevedea si calcula
schimbarile si binele ce ne va aduce revolutia
aceasta!"
Martori au fost pictorul
Szathmari si cativa gardisti, care asteptau langa trasura ce urma
sa-l duca pe Domn la Campulung si care, la data publicarii notei
lui Rosetti, erau in floarea varstei. Nici unul nu i-a contestat
veridicitatea in vreo gazeta a opozitiei. Cuvintele Printului
explica atitudinea lui toleranta. Poate ca sunt si ecoul razboiului
cu mentalitatea medievala a mitropolitului Neofit si cu inertia
marilor proprietari fata de domnia legii pe care voise sa o
inscauneze. Poate ca sunt si rezultatul descifrarii atentatului
dupa rasfoirea dosarului inmanat de Rosetti, privitor la complot si
atentatori. Nu fara temei, Ion Eliade Radulescu il va acuza pe
Rosetti ca "i-a inapoiat lui Voda si portofoliul cu scrisori a
caror publicitate putea sa fie de folos tarii si pagubitoare
Rusiei"... Dupa urarile de ramas-bun, cei doi s-au imbratisat.
Fostul sorbonard il imbratisa pe fostul student liber de la College
de France. Un lucru este cert: desi de nuante diferite, amandoi
erau liberali.
Din volumul cu acelasi titlu, in
pregatire la Editura Cadmos
EMANUEL BADESCU (n. 25
august 1952) este bibliotecar in cadrul Cabinetului de Stampe al
Bibliotecii Academiei Romane. Licentiat in istorie la Universitatea
Bucuresti, a colaborat cu peste 1.000 articole la revistele
"Formula AS", "Lumea Magazin", "Magazin Istoric" si la "Ziarul de
Duminica". A publicat 1 Decembrie 1918 Alba Iulia -
Bucureşti si Imnurile nationale la romani.
Este şi coautor al volumelor Scurtă istorie a
regalităţii in România, Nicolae Ionescu.
Bucureştii de altădată,
De la Vatican la Ierusalim, Conspiraţia
securităţii, Bucurestii in imagini in vremea
lui Carol I (volum premiat de Uniunea Scriitorilor).