TRADUCERI/ Iubiri de presedinte

Andrei Iurievici Kurkov, scriitor ucrainean nascut in 1961 la Sankt Petersburg, care traieste aproape jumatate din an in Marea Britanie (e casatorit cu o englezoaica), are un succes atat de mare in Occident, incat in Franta cartile lui au fost incluse, alaturi de cele ale lui Tolstoi si Puskin, in programa obligatorie de literatura universala. Din ce a scris, in romaneste s-a tradus, inaintea romanului de fata (si la aceeasi Editura Curtea veche), "Moartea pinguinului" si"Legea melcului". "Ultima iubire a presedintelui" *)a fost nominalizat in 2004 in Franta pentru cel mai bun roman strain.

E un roman masiv, stufos (poate ar fi castigat daca ar fi fost cu macar o treime mai scurt), a carui actiune se petrece in patru epoci diferite: 1985-86, in plin comunism, in 1990 si imediat dupa destramarea Uniunii Sovietice, in 2004-2005 si in 2015-16. Eroul trece prin diferite etape ale vietii si carierei sale, apogeul fiind functia de presedinte al Ucrainei. In toata aceasta perioada a cunoscut mai multe femei, cu unele a si fost casatorit, dar a divortat repede, sfarsind in bratele uneia pentru care simtise candva doar simpatie, cu care facuse si niste fotografii pe care adversarii politici intentioenaza acum sa le exploateze, socotindu-le compromitatoare. Fireste, amorurile presedintelui sunt numai un filon al naratiunii, complicate, care dezvaluie un personaj complex si insingurat, impins de anturaj la compromisuri ce i se vor arata pana la urma a fi benefice.

Firele sunt complicate: eroul are un frate bolnav psihic, pe care il ajuta in permanenta si a carui sotie (intamplator sora sotiei eroului) naste o fata in Elvetia; la final, fratele si sotia lui se sinucid, lasand copilul in seama eroului, caruia ii murisera gemenii abia nascuti. Subiectul pare de telenovela, dar e suportabil, amestecat cu operatia pe cord a presedintelui caruia i s-a implantat o inima bolnava si, in plus, dotata cu un dispozitiv de ascultare, cu intrigile politice din preajma presedintelui, cu situatia politica ce reclama organizarea de alegeri anticipate, cu tensiunile ruso-ucrainiene, cu sanctificarea de catre Biserica rusa a lui... Vladimir Ulianov (da, celebrul Lenin ajuns martir crestin!), ale carui moaste sunt trimise in Ucraina...

"<<Ultima iubire a presedintelui>> - scrie intr-o postfata admirabila traducatoarea Antoaneta Olteanu - este o carte a conjuncturilor, a nepotrivirilor, in care eroul, un personaj deloc deosebit, se transforma in special prin modelarea, manipularea celor din jur. Personajul incearca sa traiasca oarecum in afara istoriei, intr-un prezent al sau si al relatiilor interpersonale, dar, evident, istoria intra brutal in viata lui si-i tot schimba directia de mers. <<Daca dragoste nu e, nimic nu e>> poate fi considerat mottoul acestui roman consacrat unui barbat aflat in cautarea iubirii adevarate care sa-i complineasca nevoia de familie si de individ deplin responsabil fata de soarta statului pe care intâmplator il conduce. Intr-un interviu, Andrei Kurkov spunea: <<Cea mai importanta regula a mea este sa scriu o poveste buna, nu sa incerc sa-mi explic propriile idei. Cu atât mai mult cu cât intr-o poveste buna se va gasi mereu loc si pentru niste idei interesante.>> Intr-adevar, avem de-a face acum cu o poveste buna in care gasim multe idei interesante despre viata in Ucraina sovietica, despre viata tinerilor de atunci si a adultilor de astazi, despre iubiri neimplinite si mereu asteptate, precum si despre o viata politica in umbra Rusiei, extrem de socanta si palpitanta."