REPORTAJ/ Final de mandat cu premii

Premiile Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti se decernează de ani buni la sediul Primăriei Sectorului 2. Atmosfera e caldă, speech-urile nu-s prea lungi, premianţii sunt cu toţii emoţionaţi. Uneori am simţit că lipseşte adevărata bucurie, acea exuberanţă, poftă de viaţă care trebuie să insoţească un moment atât de frumos. Probabil, mă gândesc, românii pot trăi din plin doar deznădejdile, necazurile, tristeţile. Bucuriile nu fac parte din naturalul existenţei lor. Şi atunci se instalează un soi de artificialitate, de rigidizare a trăirilor.

Cu atât mai mult anul acesta, bucuria tuturor a părut că şi-a pus un bemol la cheie. Imi părea că stăm cu toţii in căruţa lui Moromete, oprită undeva dincolo de Siliştea, şi că aud glasul venit de niciunde şi trimis către nimeni: "Noi acum unde mergem, măi Niculae? "

Juriul ales pe patru ani, după vechiul Statut al Uniunii, şi-a incheiat mandatul odată cu decernarea acestor premii. Conducerea Asociaţiei şi-a incheiat şi ea mandatul şi va vedea la alegeri incotro o va lua. Dar noi toţi de acolo păream că suntem la sfârşitul unui mandat şi că nu ştim incotro ne vom duce. Era un soi de disperare a lipsei de viitor. Nu e de glumit: criza ne-a afectat mai mult decât suntem dispuşi să o credem. Ne-a afectat psihic, emoţional in primul rând. Suntem mult mai aplecaţi către noi, dintr-o dată grija zilei de mâine a devenit grija propriei noastre existenţe. Inclusiv culturale.

Dacă primarul Neculai Onţanu a lipsit de la festivitatea de premiere, pentru că fusese nevoit să se intâlnească pentru nu ştiu ce contracte cu nu ştiu cine, atunci e clar că suntem copleşiţi de ziua de mâine. Iar atunci când existenţa, supravieţuirea primează, cultura trece pe planul al doilea, al treilea, e in penumbra existenţei noastre.

Aş vrea să spun că nu trebuie să ne lăsăm copleşiţi. Iată că spun: din marasmul unei crize - economice, financiare, psihice, emoţionale - nu ne putem salva decât prin artă, in linia credinţei dostoievskiene: nu adevărul, ci frumuseţea va salva lumea. Iar frumuseţea este numai acolo, in artă, in cultură, in metaexistenţa noastră.

CONSTANTIN STAN (n. 28 iulie 1951) este licentiat al Facultatii de Filologie (1974) a Universitatii Bucuresti. Laureat al Academiei Române (2004) pentru romanul "Gerda". Cartile de proza i-au fost premiate de ASPRO, Asociatia Scriitorilor din Bucuresti, Festivalul "Poesis" Satu Mare, revista "Luceafarul". Premiul APLER pentru jurnalism cultural.

Este prezent de la primul numar, saptamânal, cu rubrica "Reportaj", in "Ziarul de Duminica".

Este presedintele sectiei Proza a Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti.