POEMUL SAPTAMANII/ portret de păstrat in familie
Autor:
Igor Ursenco
28.10.2009
dimineaţa
umbra mea tăvălită
in puf ingeresc
deasupra corpurilor
mele
emergente din
noaptea
festivă şi nedumerite ca o
ghilotină
nefolosită incă
dar sclipitoare de atâta
rouă.
pe retina luminii
increate
Dumnezeu işi desface
marginile
obedient şi
fără crispare: ca un
bebeluş
in faţa părinţilor
severi
gingiile
*
sub zodia
convergentă
a fulgerului
in penurie de
serotonină
putea să-mi fie prieten
Cuvintul
dar răspundem
la nume şi sorţi
diferite
intotdeauna ajungem
prin linia despărţitoare a
samsarei
la unika amantă ce-o
impărţim
frăţeşte
ea ne vizitează
la diferite capete ale
morţii
vine la mine Lucrezia
Borgia
doar de nodurile nervilor ei
incinşi
se dezbracă in patul meu
karmic
o perioadă
rămine dezgolită in
giulgiu
transparent
imi acoperă ochii
obosiţi
de atâta albastru
debordant cu falangele
pitite
gingaşe in palmele
ei
de gheaţă tot mai palide.