EDITORIAL/ Zgomotul si criza

Pe 9 martie 2009, ziarul "Le Parisien" relata emotia locuitorilor unui ansamblu de 98 de locuinte sociale din Saint-Cloud, unde compania Orange tocmai instalase trei antene-releu.

Pe 11 aprilie, France 5 intervieveaza un locatar care resimte "un gust metalic" si pe care il "doare teasta".

Pe 19 aprilie, "Le Journal de dimanche" ii descrie pe locuitorii respectivului cartier ca fiind deosebit de "posaci", "prost dispusi" si vorbeste despre un copil "caruia a inceput sa-i sangereze nasul".

Pe 21 aprilie, France 2 se trezeste sa anunte ca un locatar a trebuit sa-si "acopere ferestrele cu folie de aluminiu ca sa-si protejeze familia". Asta pana cand compania incriminata, Orange - careia nimeni nu se gandise pana atunci sa-i solicite opinia -, a furnizat aceasta precizare utila: "Cele trei antene n-au functionat niciodata si n-au emis nici cea mai mica unda".

Populatia Hexagonului sufera, se pare, pana la anomalie fizica, din cauza instalarii unor antene Bouygues sau Orange. Psihoza creste nemasurat, apar avorturi spontane si dureri de cap, insomnii, sangerari, paricide, incesturi si alte aberatii sociale sau medicale (exagerez, desigur). Toate sunt puse in seama emisiilor nefaste ale unor antene-releu. Care, insa, nu emit. Deci care nu exista, practic, din punctul de vedere al nocivitatii. Dar, iata, sunt profund nocive.

Tin minte ca, exact cu un an in urma, mass-media romaneasca a inceput sa descrie mareea crizei globale. Intr-o maniera onesta si, desigur, ingrijorata. La inceput, relatari despre principalele puncte de fisura din SUA, apoi descrieri ale falimentelor in lant, cifre indicand o rata a somajului in crestere galopanta, cetateni ai lumii libere ramasi fara locuinte, contagierea alarmanta a tuturor domeniilor, de la arta la sport si de la turism la mass-media. Spre sfarsitul anului, semnalele de alarma s-au intetit, au intrat in hora politicienii si analistii, iar criza, potrivit corului acestora, s-a instalat si in Romania, incepand sa loveasca necrutator toate palierele vietii noastre. Daca, in alte arii, tara s-a vadit mereu intarziata, somnoroasa si inerta, in materie de sincronizare la criza (sau, mai degraba, la zvonurile despre ea), s-a dovedit capabila de un remarcabil dinamism. Din ianuarie incoace, tot romanul vorbeste doar despre criza si despre efectele ei, iar intreprinzatorii ageri, ca sa-i contracareze toxicitatea, au prins sa-si amputeze afacerile inainte sa fie prea tarziu (punand, adica, folie de aluminiu in ferestre).