Guvernul sa se ocupe de administrare, nu de legiferare!

Autor: Sorin Pâslaru 29.10.2009

Guvernul Boc II demis de Parlament are sansa sa fie, pe perioada de cand i-a incetat mandatul si pana cand va fi inlocuit de noul Guvern, singurul care intr-adevar isi vede de rostul sau: si anume acela de a administra, nu a de a legifera.

"Guvernul al carui mandat a incetat indeplineste numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice", prevede Constitutia.

Adica guvernul nu poate emite in aceasta perioada decat hotarari, care, precum prevede iarasi Constitutia, "se emit pentru organizarea executarii legilor".

Guvernul Boc II se va afla probabil in cea mai lunga perioada de mandat incetat, pentru ca pana acum trecerea de la un guvern la altul s-a facut numai prin schimbarea Parlamentului dupa alegeri si nu prin demitere.

In perioadele de activitate normala, un guvern poate emite si ordonante (simple sau de urgenta), dar doar "in temeiul unei legi speciale de abilitare, in limitele si in conditiile prevazute de aceasta", dupa cum mai prevede Constitutia.

Deci intentia legiuitorului, pentru a folosi jargonul juridic, este clara: sarcina guvernului este in primul rand sa administreze pentru "executarea legilor" adoptate de Parlament si abia apoi sa legifereze, prin ordonante, numai in conditii speciale si in limite bine determinate.

De altfel, insasi ordonantele adoptate trebuie aprobate in Parlament.

Pentru ca Romania a plecat de la o putere centralizata, iar Marea Adunare Nationala nu avea nicio valoare, nici pana acum multi nu-si dau seama ce forta are Parlamentul si ca Guvernul nu poate face ce vrea si cum vrea.

Spre exemplu, exista discutii indelungi privind sporurile castigate in procese de diverse categorii de bugetari. Se afirma ca guvernul si-a pierdut astfel puterea de a stabili bugetul. Dar nu avut-o niciodata, pentru ca bugetul este adoptat de Parlament. De fapt, guvernul a incercat sa elimine anumite sporuri legiferate de catre Parlament fara sa aiba aceasta atributie prevazuta prin lege.

Guvernul a avut juristi slabi si pur si simplu a incalcat legea anuland aceste sporuri prin ordonante pe care nu avea dreptul sa le dea. Iar justitia judeca in functie de legi, nu de ce vrea guvernul.

Si mai putin se intelege, la 20 de ani de la Revolutie, diferenta intre statul roman, reprezentat prin guvern, si Romania ca tara. Dar un proces de tipul "Ion Popescu contra statul roman" este normal in orice democratie.

De multe ori, si actualii ministri, si cei din urma si-au declarat nemultumirea ca nu pot rezolva o situatie din cauza legislatiei si prima grija a fost sa schimbe legea. Dar ei nici nu-si dau seama ca puterea de legiferare nu este la ei, ci la parlamentari. In general, parlamentarii sunt luati in deradere, iar ministrii sunt considerati vioara intai. Dar diferenta este mare intre ei. Parlamentarii sunt alesi, iar ministrii sunt numiti. Parlamentul este cel care decide cum trebuie condusa administratia, iar ministrii trebuie doar sa execute.

Si frustrarea serviciilor secrete ca stiu, dar nu pot face, tot de aici vine. Toti ar vrea puteri speciale. Nu au expertiza si capacitatea sa vada cum se pot misca in regulile actuale pentru a construi ceva folositor.

Aceasta lipseste de fapt administratiei: capacitatea de a lucra cu restrictii. Cand nu au cum sa rezolve o problema, politicienii dau o lege. Care ministru vine, pana si cei paraleli cu sectorul, cum a fost cazul ministrului invatamantului din Partidul National Liberal, de profesie inginer constructor, cauta sa schimbe regulile.

Ei nu sunt obisnuiti sa ia situatia asa cum este, cu regulile date, si sa ajunga la rezultat imbunatatind organizarea, masurand efectele si corectandu-si deciziile.

Sorin Paslaru este redactorul-sef al ZF