B.D. / 100 de ani de la nasterea lui Jose Cabrero Arnal

Jose Cabrero Arnal, nascut la Barcelona pe 7 septembrie 1909, fiul unui sever ofiter de politie, se afirma in anii '30 ca autor de benzi desenate comice ("comics", pentru a folosi un termen consacrat anglo-saxon) in cateva reviste spaniole pentru copii. Desenele pe care le publica in TBO, Pocholo, KKO sau Mickey (aceasta din urma, publicatie Disney, pentru care realizeaza chiar si coperte) sunt excelente si il consacra ca pe un grafician si un colorist de mare talent.
Dupa numai cativa ani, destinul ii este frant: angajarea sa de partea republicanilor, in razboiul civil din Spania, il obliga sa se refugieze in 1939 in Franta, odata cu victoria generalului Franco. Aici, este internat intr-un lagar de concentrare, ulterior se inscrie voluntar in armata franceza, iar capitularea Frantei din 1940 il gaseste pe front, unde este capturat de germani. In calitatea sa de spaniol "rosu" (rojo) este internat in alte lagare, de data aceasta germane, pe toata perioada razboiului.
Pus in libertate in 1945, cu sanatatea subrezita, se intoarce in Franta unde, dupa o perioada de saracie crunta, reuseste sa primeasca de lucru la revista Vaillant (1946).
Aceasta apartinea Partidului Comunist Francez si aparuse in clandestinitate, inca din 1942, sub numele de Le Jeune Patriote. Este un hebdomadar ilustrat, in care banda desenata capata repede un loc important. La lansarea sa, in 1945, putini banuiau ca aceasta publicatie va marca istoria benzii desenate franceze si mondiale, constituind un adevarat fenomen de presa in anii '70.
Aici, C. Arnal (cum se semneaza intotdeauna) imagineaza in 1946 personajele Placid si Muzo, un urs cu gandire inceata, lenes si mancacios, vesnic insotit de un vulpoi firoscos. Cuplul aduce aminte de Stan si Bran. Cei doi vor aparea ani de zile pe pagina intai a revistei Vaillant. Ulterior, vor fi desenati timp de cateva decenii de Jacques Nicolaou.
Amintesc si de Roudoudou, un iedut creat tot de C. Arnal pentru grupul de presa Vaillant, care va avea o publicatie separata, care ii va purta numele. Destinata celor mai mici cititori, revista Rodoudou isi va trai epoca de glorie in anii '50.
Insa vedeta revistei avea sa devina cainele Pif, cu care C. Arnal publica primele desene in 1948, in cotidianul l'Humanite. In 1950 apare si motanul Hercule, si cei doi isi vor face aparitia in Vaillant in 1952. Personajul va fi atat de indragit de cititori, incat va trece repede pe pagina intai, iar la mijlocul anilor '60 revista avea sa ia numele de Vaillant - le Journal de Pif, pentru a deveni, in 1969, Pif Gadget.
Din cauza nenumaratelor probleme de sanatate, Arnal nu mai deseneaza dupa 1953 decat sporadic pentru Vaillant. Continua totusi sa elaboreze splendide coperte pentru mensualul Pif le chien, colaboreaza la Pif Poche si uneori chiar la Pif Gadget. Deseneaza insa in continuare, integral, revista Roudoudou. Desenatorii care i-au urmat ii continua linia grafica: Roger Mas (care, dupa Arnal, a fost cel care si-a pus cel mai mult amprenta asupra personajelor Pif si Hercule), apoi Louis Cance, Motti, Yannick, Dimberton, Cavazzano (intr-un stil care nu a placut "traditionalistilor"). Si, mai aproape de noi: Mircea Arapu (care i-a desenat de asemenea pe Arthur, fantoma justitiara, si pe Placid si Muzo), Olivier Fiquet si altii.
In 1970, Arnal a vizitat Romania, la invitatia redactiei revistei Cutezatorii. Arnal desenase un nou personaj, Minitehnicus, oferit in dar copiilor romani, iar concursul de benzi desenate organizat de Cutezatorii avea ca personaje pe Pif, Hercule si robotelul Minitehnicus. Marele premiu i-a fost decernat lui Radu Marian.
Arnal a fost primit la Bucuresti cu toate onorurile, si mai multe fotografii facute cu aceasta ocazie imortalizeaza momentul. Romanii nu l-au uitat, iar Pif a ramas personajul de benzi desenate preferat pentru multi dintre noi. Un zambet al copilariei la care nu vrem sa renuntam.