REPORTAJUL SAPTAMANII / Sarmizegetusa, un regat devastat de nepasare si cautatori de aur (I)
Ne batem joc de istorie. In timp ce altii lustruiesc pietrele,
le ticluiesc o poveste si scot milioane din turism, noi avem
monumente de mii de ani, cu povesti incredibile, pe care le
neglijam si le abondonam.
Vorbim astazi despre Sarmizegetusa Regia, capitala Daciei, un loc
al nimanui, pasat de la unii la altii, cu inconstienta si
iresponsabilitate, de autoritatile statului. Fericiti ca nu-i baga
nimeni in seama, vizitatorii ingroapa cu succes fosta cetate in
munti de coji de seminte, iar natura le desavarseste opera,
acoperind locul cu balarii.
Cu o carte despre Romania si un caine latos, David a venit
tocmai din Franta sa vada capitala Daciei: Sarmizegetusa Regia, un
loc ascuns de catre daci, dar mai ales de catre autoritatile
contemporane, printre munti. Drumul n-are indicatoare, e plin de
gropi si obstacole, rupt si de netrecut cu masina, asa ca ne oprim,
iar francezul isi ia cainele si o apuca la pas. Este un drum
judetean, receptionat de mai marii Hunedoarei in vara cu mare pompa
si distrus imediat de ape. Un drum care a inghitit 78 de miliarde
de lei vechi.
Pe directia indicata de un localnic si dupa aproape o ora de mers
pe jos, francezul intra in cetate, monument incadrat in patrimoniul
UNESCO. Era pregatit sa plateasca o taxa de intrare, sa cumpere
pliante cu informatii, ba chiar sa angajeze un ghid. Dar nimic din
toate acestea nu exista. Stii ca ai ajuns la Sarmizegetusa doar
dupa turistii care trec incarcati cu papornite pentru picnic si
dupa bucatile de piatra care amintesc de zidul cetatii, scrijelite
cu mesaje de dragoste.
Multi ajung aici convinsi ca locul e incarcat de energie, aprind
lumanari si stau de vorba cu Dumnezeu sau cu Zamolxe. Nimic nu mai
aminteste de stralucirea cetatii despre care am invatat in cartile
de istorie.
Sanctuarul de adezit arata ca o gramada de bolovani, de balarii si
un rug de mure. Istorie... Nici o autoritate a statului nu se
ingrijeste ca acest loc sa fie amenajat, reconstruit si
valorificat.
Ne insoteste Vladimir Brilinschi. Localnicii ii spun Nunu. Cu bata
de cioban si aparatul de fotografiat, este ultimul dac ramas pe
aceste locuri pe care le stie ca in palma. Urca in cetate si de
cateva ori pe zi. E drastic cu cei care nu au grija de monument:
"Dvs. ati pus lucrurile alea (niste saci - n.n.) acolo? Cu ce
drept? - intreaba el un grup coco]at pe sanctuar. V-ati urcat pe un
monument istoric..." "- Am facut-o pentru masuratori."
"Masuratorile le faceti numai cu aprobarile necesare si nu va suiti
pe un monument istoric cu picioarele. Va rog frumos sa va dati
jos." De ani de zile, Vladimir Brilinschi asta face. Si-a luat
rolul de aparator al cetatii in serios si o apara.
Am ajuns la Sarmizegetusa intr-o duminica. La intrarea in
cetate, pe drumul regilor, o mana de localnici avea grija sa ii
intampine pe turisti cu o gramada de coji de seminte. In sanctuar
cativa turisti meditau, iar altii se plimbau printre bucatile de
andezit fara sa stie ce reprezinta sau despre ce este vorba. Nu
exista niciun indicator, nu scrie nicaieri despre ce e vorba,
niciun panou cu informatii, in nicio limba. Nu exista nici parcare.
"Este pacat ca avem o tara foarte frumoasa care nu e promovata -
spune un turist. Am putea sa castigam mult mai mult din turism
decat sa ne chinuim."
In fata unei table ruginite - singurul loc cu informatii din toata
cetatea - francezul David incearca sa priceapa ceva. Se uita la
pancarda de tabla - scrisa de mana, doar in romaneste....
Pana acum, doar 3 la suta s-a sapat si descoperit din fosta
cetate. Chiar si asa, povestea ei e fascinanta. Nu are insa cine o
spuna. Dacii cunosteau astrele, masurau timpul si aveau numeroase
inventii. Dovezile zac insa ascuse printre balarii. Treci, de
exmplu, pe lÄnga astrolab, pe langa roata zimtata, nimic nu le
indica.
Vladimir Brilinschi spune: "Un arheolog de la Stonehange se mira
cand l-a vazut, nu-i venea sa creada ca avem si noi un astrolab? Ce
e una astrolab? Un vas care mergea pana la doi metri inaltime si
care, umplut cu apa si privit noaptea de sus in jos, indica
miscarea cerului, stelele... oglinda cerului."
Despre fiecare loc se poate spune ceva. O poveste care ar putea sa
atraga mii de turisti. Santul de drenaj, terasele sapate in munte.
Strabon si Diocasos spuneau ca dacii traiau agatati in munti.
Sanctuarul mare circular. Este emblema cetatii Sarmizegetusa. Din
pacate este o emblema falsa, pentru ca tot ce vedem aici, aceste
lemne sunt puse in urma cu treizeci de ani, sunt rodul imaginatiei
regizorului care a turnat aici filmul "Burebista." In film,
Sarmizegetusa apare cateva secunde la inceput. Iar la finalul
filmului mai este o scena in care Burebista discuta cu preotul
Deceneu in Sanctuar. Doar pentru aceste imagini, cetatea a fost
remodelata la sfasitul anilor 70.
"Cand vizitez un monument istoric - spune cu tristete francezul
David - vreau sa inteleg istoria. Aici e un sit recunoscut de
UNESCO si de toata lumea. Dar ce vad e fals. Structura aceasta e de
lemn. Lemnul nu ramanea asa cateva mii de ani. Imposibil. E
reconstruit. In mod normal, cand mergi intr-un sit istoric sunt
reconstructii si interpretari dar ti se spune despre ce e
vorba.Aici, nimic."
De aici incepe istoria romanilor. Nimic nu vorbeste despre lucrul
acesta. Mai mult, urmele dacilor au fost distruse in mod voit sau
din inconstienta de autoritati. Sapte bucati de piatra care la
momentul decopertarii au fost gasite intr-un ansamblu rotund..
.rotonda de andezit (se vad intr-o fotografie de acum patruzeci de
ani) cas acum aruncate acum la marginea padurii.
Si nu e singurul loc distrus. Sanctuarul lui Burebista."Acest loc -
isi aminteste Brilinschi - a fost ales de Suzana Gadea, pe vremuri
ministrul culturii si educatiei socialiste, drept loc de aterizare
pentru Ceausescu si a fost pur si simplu dezafectat si plintele
aruncate in vale. S-a turnat o sapa de beton pentru aterizare... Si
asa a ramas pana in anul 1999 cand, in urma protestelor catre
ministerul culturii, s-a hotarat restaurarea lui.. Dar arhitectii
si proiectantii au folosit ciment ca liant au facut acest canal de
drenaj care nu seamana cu nimic."
Fara un ghid, oamenii s-au adunat in jurul nostru si trag cu
urechea la interviul lui Nunu. Doar asa pot sa povesteasca ceva
despre locul unde au fost.
Grecii au transformat Acropolele intr-o industrie. Mii de turistii
lasa bani acolo in fiecare zi. Si englezii au facut din Stonehenge
o adevarata atractie. Pietrele din Sarmizegetusa sunt aduse de la
zeci de km distanta fara sa se stie cum a fost posibil, iar
cantitatea este comparabila cu cea a piramidelor din Egipt, spun
istoricii - o alta atractie pentru milioane de oameni.
Sarmizegetusa este insa moarta. Si pe nimeni nu intereseaza.
La inceputul lunii septembrie raportul comisie prezidentiale pentru
patrimoniu atrage atentia asupra situatiei de la Sarmizegetusa. In
document se folosesc cuvinte dure: ignoranta autoritatilor, absenta
interesului, devastare. Degeaba insa. Incredibil, dar Sarmizegetusa
si toate cetatile dacice din muntii Orastiei, cu toate ca fac parte
din patrimoniul statului si din patrimoniul mondial UNESCO, nu sunt
administrate de nimeni. Toate autoritatile statului isi iau mana de
pe aceste locuri.
Sarmizegetusa se afla pe teritoriul comunei Orastioara de
sus.
"Muzeul zice ca sunt ale lor, cultura zice ca is a lor - spune
primarul Viorel Bodea. Totul se rezuma la primarie. Dar noi nu avem
fonduri necesare pentru administrarea acestor cetati. Si daca ati
fost si ati vazut, ele sunt lasate in paragina."
Primaraia n-a asezat nici macar un panou indicator. Mergi cu masina
si nu stii incotro s-o iei. Pe drumul spre cetate, 19 kilometri,
intalnesti mai multe intersectii si doar un singur indicator
mazgalit pe o tabla. In rest... nimic.
Primarul se scuza: "Trebuie sa scriem aceste indicatoare, sa le
facem sa fie aspectuoase, dar ne trebuie bani."
"Cat poate sa coste? O suta, doua de euro, o mie..."
"Numai ca mia aia de euro noi nu o avem, suntem o comuna saraca...
treaba trebuie pusa de la judet..."
Am pornit catre judet si am intrat intr-un adevarat carusel al
incompetentei si al pasarii raspunderii de la o institutie la alta,
de la un functionar la altul. Prima oprire: Muzeul Civilizatiei
Dacice Deva, un loc inchis de 20 de ani pentru renovare. Directorul
Marcel Morar spune ca cetatea se afla in administrarea parcului
national, cei de acolo ar trebui sa o gestioneze. Intr-adevar,
Sarmizegetusa se afla pe teritoriul Parcului natural Gradistea
Muncelului Cioclovina. Nimic nu se intampla in cetate fara acordul
conducerii parcului. Directorul parcului nu a vrut sa dea ochii cu
noi. Biologul parcului, Andrea Farcas, delegata sa vorbeasca cu
noi, incepe cu limbajul de lemn: "Sarmizegetusa este parte
componenta a Parcului natural, este o cetate dacica pe lista UNESCO
si se inscrie pe lista noastra de protejare insa nu se afla in
administrarea noastra." "...Noi am impuns in urma zonarii parcului
o zona de protectie integrala pentru ca acolo se afla o cetate
dacica aflata pe lista UNESCO." N-am inteles nimic, incerc sa ma
dumiresc: "Deci, ati pus protectie integrala..." "Da, cu anumite
restrictii, pentru ca acolo se afla o cetate dacica..." "Pe care
n-o adminsitrati dvs." "Nu. "
Vladimir Brilinschi ne spune cum stau, de fapt lucrurile: nu pti
taia un copac, pentru ca e protejat. Dar nimeni nu se ocupa de
copacii cazuti care distrug zidurile cetatii. Nu poti ridica o
creanga din cetate fara aprobarea directiei parcului, care de
obicei se opune. Nu conteaza ca un copac cazut poate sa fi distrus
un monument istoric care nu se va mai reface niciodata.
Andrea Farcas mai dauga: "Daca e sa vorbim pe legi, in legislatie
apare clar ca Sarmizegetusa Regia intra in atributiile Consiliul
judetean si primaria Orastioara de sus. "
Mregem la Consiliul judetean. Sub tabloul lui Mihai Viteazu, vicepresentele Consiliului judetean Costel Avram spune ca a luat foc acum cateva saptamani cand a aflat ca cetatea este a nimanui. "Nu am stiut. Noi am crezut ca este in administrarea Parcului Gradistea Muncelului Cioclovina."
Drumul pana la cetate care a inghitit 78 de miliarde de lei
vechi este al Consiliului Judetean. "Este adevarat ca dumul nu este
semnalizat, admite vicepresedintele, n-ai cum sa ajungi acolo... de
acord. Noi putem face semnalizarea ,ca este drum judetean, dar daca
ce este sus in muntii Orastiei nu este al nostru, putem noi baga
banii? O semnalizare pentru ce? Pentru un obiectiv care nu este al
nostru?"
"E al statului."
"Asa este. E pacat ca nu este acest lucru facut. Trebuie sa gasim o
solutie." Si dintr-o data vicepresedintele Consiliului realizeaza
importanta cetatii si concluzioneaza: "Ce este de facut? Vrem sa
face ceva acolo ca aceasta cetate Sarmizegetusa Regia sa redevina
un punct vulnerabil din punct de vedere turistic pentru toti cei
care vin in Hunedoara..."
"Nu vulnerabil, o atractie..."
"Am zis la figurativ... da, o atractie cum ziceti dvs, o atractie
pentru turistii care vin in Hunedoara dar trebuie sa facem ceva. In
conditiile in care toate hartiile se opresc la Ministerul
Culturii.''
In ultimii ani, mai multe initiative legislative au incercat sa lamureasca problema cetatilor dacice. Sa le gaseasca un proprietar. Toate au cazut la vot in Parlament. In mod normal, zona ar trebui sa fie in subordinea Ministerului culturii.
Serban Ursu este reprezentantul Unesco in Romania. Si Unesco a
venit cu solutii. Degeaba. "Exista un program de gestiune aprobat
prin hotarare de guvern din 2004. Termenul este de 60 de zile.
Suntem in 2009, tot timpul am discutii din astea cu cei de la
cultura. A fost propus din 2007."
Asadar, ultima veriga: Ministerul culturii. Zile in sir am incercat
in zadar sa discutam despre Sarmizegetusa cu ministrul Teodor
Paleologu. In cele din urma, a aceptat un interviu, dar in fata
noastra s-a prezentat Adriana Pescaru, arheolog, cu o lectie de
istorie. Asa ca ne-am intors la ministrul culturii. El are puterea
de decizie. El ar putea sa miste lucrurile, sa se intample ceva.
Atitudinea dumnealui spune insa multe despre cat de mult ii pasa de
situatia cetatilor dacice.
In timp ce toate autoritatile refuza sa discute, cetatea se degradeaza pe zi ce trece. O legislatie proasta, stufoasa, incompleta, autoritati nepasatoare si incompetente au facut ca acest loc sa fie al nimanui. Dar poate ca exista un interes ca acest loc sa fie neadministrat si nepazit... pentru a le permite cautatorilor de comori sa se miste in voie prin zona.
Reportaj difuzat de Protv in emisiunea "Romania, te iubesc!" din 18 octombrie.