MISTERELE CUVINTELOR / Vocabularul tranzitiei (3). Securitate-securist
Douazeci de ani - frumoasa varsta! Daca ar fi sa luam in serios unitatea cronologica de masurare a democratiei propusa de Silviu Brucan, primele doua decenii de dupa decembrie 1989 au reprezentat perioada de acomodare a romanilor cu democratia. Am depasit varsta cresei, mergem la gradinita. Si putem privi, cu intelegere si amuzament, in urma, facand bilantul - inclusiv cel lingvistic, pentru ca vocabularul nostru cel de toate zilele s-a schimbat si el in nesfarsita noastra tranzitie. In doze homeopate administrate saptamanal, vom trece in revista, pana la sfarsitul anului, cateva dintre inovatiile lexicale de dupa 1989.
Vocabularul dusmanos
Asemenea eroilor cuprinsi de betia verbala din primele filme
sonore, dupa deceniile de mutenie (adeseori mai graitoare decat
limbutia), romanii s-au dezlantuit dupa decembrie 1989 in rostirea
unor cuvinte pe care pana atunci nu le putusera rosti decat in gand
sau in soapta. "Vocabularul dusmanos", cum l-ar fi numit
stalinistii, vocabularul analizelor nemiloase ale celor aproape 50
de ani de comunism romanesc, vocabularul dispretuitor prin
conotatii a erupt, mai intai cu naduf, in conversatiile cotidiene
purtate, in sfarsit, cu voce tare, in presa scrisa sau la posturile
radio-TV, apoi, cu trecerea anilor, tot mai nepatimas, devenind
terminologie social-istorico-politica.
Dictionarele de dinainte de 1989 defineau "securitatea" ca
"sentiment de siguranta" sau ca nume generic al organelor de stat
insarcinate cu "urmarirea, descoperirea si lichidarea uneltirilor
si actiunilor dusmanoase indreptate impotriva oranduirii
socialiste" (citat din prima editie a DEX, din 1975, care ne obliga
la o rectificare a celor scrise cu doar cateva randuri mai sus: nu
doar stalinistii foloseau adjectivul "dusmanos", ci si comunistii
destupati la minte, care condamnasera plimbarea tancurilor
sovietice, in 1968, prin Cehoslovacia, care "dadusera liber", ce-i
drept nu pentru multa vreme, la sistemul "mandatarilor"...).
Securitatea prietenoasa (din moment ce lupta impotriva actiunilor
dusmanoase nu putea fi, nu-i asa?, decat prietenoasa...) exista
asadar in dictionare, dar lucratorii ei - nu. Securistii, se vede
treaba, erau agenti atat de secreti, incat nici macar numele lor nu
putea fi mentionat. Grava, ireparabila greseala, pentru ca in lipsa
unei definitii oficiale s-a perpetuat numai sensul minat de
conotatii negative cu care cuvantul era folosit de romanii de rand:
"Securistul fie el profesionist cu studii de specialitate sau
amator talentat (...) este si ramane, in esenta, tradatorul
aproapelui, al semenului sau" (Rev. 22, 7/90, p. 6). Iar modul
acesta "neprincipial" de a privi realitatea s-a extins si asupra
institutiei: "In fapt, Securitatea «noastra» este un adevarat
cancer generalizat in trupul natiunii" (Rev. 22, 7/90, p. 6), iar
numele ei, vai!, a fost preluat ca atare de presa straina (doamna
Rodica Zafiu semnaleaza, in Luceafarul din 2 V 90, p. 4, un citat
din Le Parisien, 25 XII 89, p. 2).
Atat de jos era situata Securitatea, cu tot cu "lucratorii" si
metodele ei, in ochii opiniei publice, incat a ajuns sa fie (ceea
ce nu e deloc eronat) echivalenta cu comunismul ("invins de vechile
structuri securisto-comuniste…" - R.l., 9 IX 00, p. 1; sau, prin
inversarea termenilor: "Principala problema consta in vechile
structuri comunisto-securiste…" - R.l., 22 III 01, p. 1), apoi,
prin restrangere de sens, de la intregul popor fericit traitor in
oranduirea socialista, a fost atribuita doar alesilor (iar "alesi"
nu inseamna aici "desemnati prin vot") nomenclaturisti
("Increngatura securisto-nomenclaturista nu e capabila sa
construiasca ceva" - R.l., 30 X 03, p. 1; sau, cu accentul pus pe
nomenclatura: "Ne-am pricopsit cu esalonul doi al increngaturii
nomenclaturisto-securiste, care, sub regimul iliescian, a mentinut
Romania intr-o zona gri a tuturor incertitudinilor... - R.l., 8 XII
05, p. 1) sau chiar, de data aceasta printr-o identificare a
genului proxim, cu... fascistii si cu militarismul ("guresul sef al
unuia din partidele securisto-militaro-fasciste dinspre care se
scurg in mintea cetateanului cu creierul spalat tot felul de
aberatii cu iz de razboi civil" - R.lit., 4 VII 01, p. 2). Sau,
blasfemie!, vajnicul securist care luptase in munti cu dusmanul de
clasa a ajuns, o, ingrata trecere a timpului!, sa fie confundat cu
legionarii ("(Iosif Constantin Dragan) Un adevarat exponent al
colaborarii «legionaro-securiste»" - R.lit., 25/05, p. 13).
Inainte de a ne ocupa (saptamana viitoare, insa) de ceilalti membri
ai familiei securiste, sa citam, inspirati de ultimul citat,
versurile epigramatice apocrife, de un umor nebun, atribuite
inegalabilului pamfletist Pastorel Teodoreanu (in fotografie), mare
si neinduplecat dusman al spritului (nu al vinului, ci al
spritului):
"Capitane,
Nu fi trist!
Garda merge inainte
Prin Partidul Comunist!"
Exemplificari si datari pentru sensurile si cuvintele noi din acest articol veti gasi in editia a treia a DCR (Dictionarul de Cuvinte Recente), aflat in pregatire la Editura Logos.
ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, Bucuresti).
Filolog (absolvent de spaniola-romana al Universitatii Bucuresti).
Profesor navetist (Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi
redactor-traducator la revista "Lumea" (1978-83), redactor la
Editura Politica si ulterior la Editura Humanitas (1983-1991),
editor si administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducator si
publicist. Zona de interes principala: lexicologia, lexicografia.
Preferinte muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela
Vargas, Liviu Vasilica, Maria Lataretu, Faramita Lambru, Dire
Straits. Pasiuni: gatitul si conservele de casa. Dorinte: sa aiba
nepoti.